„Disertație de mesean” sau „Cronică de cârciumă” – 13.01

 

„Disertație de mesean” sau „Cronică de cârciumă” – 13.01

"Disertație de mesean" sau "Cronică de cârciumă" - 13.01

Cârciuma în viața ploieșteanului de la agonie la extaz…sau invers, că este total comutativa, de la Mihai Viteazul și Republica de la Ploiești, la orașul lu’ „ce bei”.

Că am fost aici din cele mai străvechi timpuri și sigur făceam parte din gașca aia care a plâns când Burebista a dat foc viilor, asta-i clar și nu avem nevoie de izvoare istorice pentru atestarea acestui fapt, dar semnificația cârciumii în istoria și viața noastră este mult mai profundă și o să râdeți, da’ e chiar constructivă.
Să-ncepem de la primul descălecat important și atestarea documentară. Se zice că Mișu Viteazu’ a trecut prin zona și a stat la un pahar în hanul cătunului din zonă. Probabil că-n cârciuma a ieșit și un scandal…oricum, a fost fascinat de energia locuitorilor și a amplasat în zonă o unitate militara de elita pe premiza „se pricep ăștia la scandal, dacă-i și antrenez e șmecherie”. Are cineva impresia că oamenii ăia plecau la lupta așheeea… limpezi și senini ca niște floricele? Total greșit, înainte de trosneală și imediat după rugăciunea de grup, se mergea frumos la cârciumă și se consuma ceva, pentru de dimineață și pentru curaj. Brusc, veniturile cătunului au înflorit de pe urma consumului de alcool, normal… și numărul de consumatori a crescut brusc de la câțiva meseni la ditamai unitatea de soldățoi și d-aci garantat a crescut și natalitatea că deh, ce merge după una mică… alta mică cu miros de rechizite dar cu vârstă legală, da’ asta-i altă problemă. În disertația noastră nu ne ajută foarte mult decât la numărătoarea consumatorilor cu 18 ani împliniți a noii generații de ploieșteni. Și să nu uităm că atunci a fost realizată prima unire, ce vreți mai constructiv d-atât?
Timpul a trecut și vine anul 1832 în care am avut marea onoare să fim cadorisiți cu cuvintele „La voi la Ploiești aveți doua lucruri bune: vinul și lăutarii”. O să vă pară banal dar aceste cuvinte aparțin generalului rus Pavel Kiseleff. Și d-aia nu mai plouă că a fost general și ilustru’ strateg, măi copii, ESTE RUS! Mă rog, nu mai e, da’ onoarea rămâne. Ca rus știa omu’ ce vorbea despre alcool și cuvintele lui au greutatea unui Oscar obținut pentru cel mai bun film. În perioada aceea aveam o cârciuma la cca. 200 de locuitori, aveam mai multe cârciumi decât biserici, sintagma „ce bei” devenise salut marcă înregistrată „made in Ploiești”.
În 1856 frații Mehedințeanu au făcut prima rafinărie din lume. Rafinărie le-a ieșit că de fapt și de drept ei au vrut să construiască cel mai mare alambic din lume, dar pe motiv de… habar n-am pe ce motiv, mici greșeli constructive sau poate un an secetos de pruna și zarzără, au schimbat planu’ și au început să rafineze petrol.
În 1870, anu’ când cu Republica de la Ploiești. Tot pe fondu’ consumului de alcool, ne-am pus uitătura cu trimitere la mamă și am făcut noi o revoluție că ne deranja regalitatea. N-a durat mult, cam cât mahmureala de după, da’ am rămas în istorie și avem și Statuia Libertății în fața Catedralei Sf. Ioan, mai mică decât omoloaga americancă, da’ a noastră-i plimbăreața. Cred că a tot fost mutată de trei sau patru ori până au găsit amplasamentul actual. Prima scriere din istoria literaturii românești vis-a-vis de un bețiv, aparține lui Caragiale, reprezentant de seamă al urbei, „prietenii mei șprițarii”, cum ar spune Jan Constantin în seria BD, chiar dacă e născut câțiva km. mai la stânga, tot la Ploiești l-a vizitat muza și a-nceput să scrie, e tot meritu’ zonei.

În 1943 când americanii au pornit spre noi doldora de bombe în operațiunea Tidal Wave de au ras de pe fața pământului juma’ de oraș, cam cum credeți că au rezistat bunicii noștri prin tranșee, ha? Cu o țuică înainte, doua, trei în timp ce și alta după, de bucurie că sunt încă-n viață.
Concluziile sunt clare, nu e vina noastră, nu suntem bețivi… gena și ADN-ul sunt implicate direct în concentrația de alcool pur din sângele nostru de ploieșteni. La noi conceptul de CÂRCIUMĂ este sinonim cu templul la budiști, cu veșnicele plaiuri ale vânătoarei la amerindieni, cu Olimpul grecilor… doar că noi le-am făcut aici și acum, palpabile și folositoare. Noi ploieștenii la cârciumă ne bucurăm, ne petrecem tristețea, facem afaceri, ne găsim dragostea, o pierdem , o regăsim… și tot așa. La cârciumă nu ne pierdem capul, din contră, îi dublăm volumu’, da’ trece cu zeamă de varză sau… tot la cârciumă.

În încheiere vin cu un citat celebru și ușor modificat:
“Nu întreba ce poate face cârciuma pentru tine, întreabă ce poți face tu pentru cârciumă” 🙂

„Disertație de mesean” sau „Cronică de cârciumă” – 13.01

2 thoughts on “„Disertație de mesean” sau „Cronică de cârciumă” – 13.01”

  1. Pingback: City Break La Românica - 03.05 - Piuituri

  2. Pingback: Mintea Noastră Cea De Toate Zilele - 9.01 - Piuituri

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.

%d blogeri au apreciat: