Floricele zgubilitice de pe câmpu’ muncii-part.1

Scurt metraje cu dragii de clienți care mă fac să mă simt viu și culmea, sănătos în zona craniană.

1.Morții cu morții, vii cu sculele

Acu’ câteva zile, am trimis o sculă lu’ un nene de pe la Maramu’. Omu’ m-a sunat și a solicitat înlocuirea echipamentului cu ceva mai performant. Fără nici o problemă, i-am spus să-l trimită înapoi și-l sun când ajunge ca să stabilim ce anume-i dorește pipoțica și lista către Moș Crăciun. Azi l-am sunat și mi-a răspuns soția lui:
– Săru’ mâna, Cătulică de la sculărie vă deranjează (mă rog, muuuult mai elevat în exprimare),coletul de la dvs a sosit și să-mi ziceți ce model doriți pentru înlocuire.
– Stați așa că mi s-o dus bărbatu’…
-….. pauză prelungita și tocmai când mi-a venit în minte un „condoleanțe” sfâșietor, a continuat ea:
– S-o dus până la colț.
Am răsuflat ușurat da’ recunosc, aveam în gând altă replică ” bine că n-a dat colțu’ și s-a oprit la timp”
Caz rezolvat

2.Reconciliere și terapie de cuplu

Primesc o comandă de la un nene pentru o sculă care se livrează fără acumulatori și încărcător. Adică dacă ai un produs din gama respectivă, găsești la prețuri accesibile chestii mai ieftine da’ fără accesoriile enumerate mai sus că deja le ai. Normal, 50% din clienți nu văd ce scriem noi în descrierea produselor postate pe site și datorită prețurilor bune, click și send comanda. M-am învățat minte și acu’ sun pe toată lumea să le explicitez cum stau astrele agățate-n univers. Partea proastă e când dau peste unu’ care-i într-un univers paralel și echidistant cu normalitatea. Îl sun pe nenea cu comanda să-i explic tocmai ce v-am narat mai sus, normal, nu văzuse că scula se livrează fără accesorii și am stabilit să gândească situația și să revină cu telefon. După ce termin cu el, la cca. 15 minuțele, primesc un mail de la doamna „nenea care a sunat”, în care-mi scrie să-i dau banii înapoi că mi-a făcut transfer bancar. Anulez comanda, trimit solicitare de retur la contabilitate și-ncepe circu’… Mă sună iar nenea să-mi zică de mamă pentru anularea comenzii. Hai să vă relatez cu liniuță de dialog că-i păcat să nu vă minunați:

– Păi ce ai făcut dom-le, de ce mi-ai anulat comanda?
– Bună ziua și dvs, în urma solicitării de pe mail a doamnei „X”, soția dvs, care a făcut plata din contul personal și a solicitat restituirea banilor.
– Păi cum își permite să-mi anuleze comanda!?!?!?!
Acu’, aveam o variantă de răspuns de genu’ ” stați liniștit, acu’ o sun ș-o fu… de nu se vede, ei drăcie cu tichie, poftim cultură… stați liniștit că draci mănâncă, rezolvă Cătulica”. Normal, diplomat cum ma știți, am încercat o glumiță care a prins.
– După voce aveți ceva ani de căsnicie… cam are tot dreptu’ și întotdeauna dreptate, nu-i așa? Eu nu mă joc cu relațiile familiale, nu vreți dvs să vă puneți într-o direcție cu doamna și  să reveniți cu un telefon ca să știu ce fac? Menționez că nu mă vreau martor la divorț.
A râs și au revenit amândoi, el la telefon, ea pe mail, da’ în consens total. Rămâne comanda. 1-0 pentru mine.

3.Puț am, apă ce-mi mai trebuie

Să ne-nțelegem, nu-s misogin și consider că femeile sunt mai deștepte ca noi și mult mai performante în anumite domenii. Am prietene care dau clasă pe parte tehnică multor bărbați. Să vă zic întâmplare de la muncă, când apare excepția care confirmă regula.
Mă sună o tanti cu un puț… d-ăla cu apă, fără prostii… încă. Așa, și cum vă ziceam, vrea o pompă submersibilă să-i tragă apa de pe la 50 de metri, mai precis să-i împingă. Doar că, logic, avem un „doar cu rol de dar”, nu cumpără pompa din magazin dacă nu se face proba de funcționare în parametrii reali. Am încercat să-i explic domol că nu prea avem cum să facem asta pentru că noua ne vine apă la robinet din rețeaua orășenească. Nimic frate, ea vrea probă și gata. Vă imaginași că s-a supărat pe mine și m-a reclamat când i-am spus să vie cu fântâna la purtător. Jur că n-am făcut bășcălie, toată conversația a fost pe un ton normal, profesionist, aproape că-mi numărai cei șapte ani d-acasă.

4.Hai Sandu că poți…

Sună telefonu’, la capătul firului o tanti.
-Magazinu’ Bosch Tulcea?
-Bună dimineața, nu, din păcate ați greșit.
-Perfect, vreau și eu cu Sandu.
Cred că era obligată să-l sune pe Sandu da-s certați și nu vrea să vorbească cu el, așa iese bine, „eu am sunat, tu n-ai fost acolo”.

5.Mică nu-i întotdeauna rău

Sună telefonu’, răspund, interlocutoru-l estimez undeva la 45-50 de ani, om muncitor că-i răsună vocea cu ecou, deci se află în hală/apartament gol, la o lucrare.
El-Bună ziua, încărcătoare pentru bormașini mici Bosch, aveți?
Eu-Bună ziua, avem dar trebuie sa fiți puțin mai precis, am nevoie de model, tip acumulator…
El(foarte rar și mai apăsat)

-Am   o   b o r m a ș i n ă, B o s c h   m i c ă și vreau un încărcător mic pentru ea!!!
Of, of… măi, măi!!!

6.Pune osu’ pe treabă

O zi cu clienți… dificili… am zis că nu mai folosesc apelative urâte și mă abțin cu greu. Tot cu greu mă abțin să nu dau răspunsuri pline de amuzament, să nu zic miștocăreală pe față. Exemplu: se plasează o comandă pe site de către Dl. „X” și-n secunda doi mă sună să mă-ntrebe ce a citit deja din detaliile tehnice ale unui produs, în cazul de față un ferăstrău sabie. Scula asta este făcută pentru tăiat lemn și metal dar dacă vrei să tranșezi un vecin pe care să-l pitești lângă Elodia, nu este nici o problemă, merge perfect. Exact asta am fost întrebat, dacă taie oase. Și aveam o grămadă de glume cu mumii, membre care prisosesc posesorului, glume care stăteau să iasă, simt o presiune pe „coardilii vocale”… uof, ce păcat că sunt un angajat model

7. „Onlainu ie veața mia”

Alt episod  haios. Eu sunt o persoană spontană, cam am răspuns bășcălios la toate, da’ la job nu pot să-mi folosesc aplicația instalată din naștere „acidutzu 1976.06” pe motiv de clientu’ nostru, bla, bla, bla, și tac sub imaginea angajatului profesionist.
Primesc o comandă pe numele Preda Iuliana de pe lânga Reșița și cum au acces la net toți nebunii, prefer să sun pentru confirmare comandă. Răspunde o voce de bărbat cam pe la 40-45 de ani… relatez convorbirea:
– Bună ziua, sunt Cătălin de la sculărie (am eu așa o chestie, îmi zic pe numele mic, tot un zâmbet, clientu-mi simte zâmbetu’ și folosind numele mic, devin d-al casei instant, jur, e verificat), o caut pe doamna Iuliana, am nimerit bine?
– Bună ziua…Iuliana???
– Da, doamna Iuliana Preda… am greșit numărul? Că se mai întâmplă…
– Aaaaaa…Iuliana Preda, e nevasta mea.
Jur că se buluceau replicile la gura mea antrenate de neuronu’ năbădăios. Frate ești musulman? Ai mai multe neveste? Eu zic să le etichetezi că de… mai uită omu’. Eu înțeleg că-i zici „fă dragă”, „iepuraș”, „muțunachele meu iubit”, „pitulice scumpă”, da’ mai ușor cu apelativele, cel puțin două zile pe săptămână spune-i pe nume că ete ce se-ntâmplă.

8.Avem di tătii

Se apucă nea’ Caisă să caute dispozitiv de spălat țâța vacii sau scula de tuns „oo”. Cum nea’ Caisă nu-i familiarizat cu netu’, după ce deschide „jde’ mii” de pagini și ulterior le-nchide p-alea porno și pagina oficială BOR, rămâne cu câteva și nu știu cum, mă sună pe mine. Problema e următoarea: omu’ nu-i scurt și la obiect „aveți periuță de dinți pentru albine și piese pentru Apollo 13? Nu? Mulțumesc ” și atât, nu, el tre’ să vină cu povestea din umbră. Adică are o pajiște moștenită de la tataia, pe care stă o vaca și vaca, tot vacă, plus că are picioarele scurte și își cam târăște ugeru’ prin noroaie… și tot așa. Are un debit verbal de n-apuc să-i pun frână decât fooooarte târziu sau dacă mă lasă bateria de la telefon în timp ce-mi face arborele genealogic al vacii.
Of…of…de trei ori, of!!!

Gata prima parte… zic asa ca sigur mă mai paște câte una cu cadența săptămânală.

VA URMA… pentru că sigur va urma AICI

Floricele zgubilitice de pe câmpu’ muncii-part.1