Personificarea lu’ „LOVE” – 13.02

Personificarea lu’ „LOVE” – 13.02

Personificarea lu' "LOVE" - 13.02

Love. În toată existenţa lui, când e vorba de love, omul artist a găsit sursă de inspiraţie oriunde.  De la visele erotice şi pâna la vecina de la scara alăturată, de la profa de chimie dintr-a şaptea şi până la asistenta aia nouă de la dispensar, artistu’ a găsit muză şi a personificat ceva pe formele ei.

Venus din Milo, apropo, n-am inţeles-o p-asta, sculptură din Grecia Antică, sculptată de un grec antic, găsită pe teritoriul Greciei contemporane, o reprezintă pe Afrodita și se numeşte Venus, zeiţă romană, mă rog, fiecare cu piticu’ lui.

Aşa, Venus din Milo, chiar și fără mâini, tre’ să recunoaştem că arată bine, uşor muncitorească să ai pe ce pune mâna, are şi… are şi… deci e ok da’ tot rămâne întrebarea „care-i sursa de inspiraţie?” Sincer, nu cred că vrem să ştim, posibil ca dezamăgirea să fie imensă.

Dacă aflăm că sursa de inspiraţie e o precupeaţă de la secţia arbagic sau matroana de la bordelu’ local, ce facem? Că așa s-a manifestat love la artist. Mai bine închidem ochii şi inventăm o legendă frumoasă cu zeiţa apărută-n vis cu planurile pentru sculptură.

Când am aflat ca muza picturii „România revoluţionară” este o englezoaică, parcă n-am digerat bine vestea şi d-asta zic, mai bine ne calmăm, privim şi apreciem opera fără curiozitaţi de babă.

Personificarea lu' "LOVE" - 13.02

Eram în jurul unui cocârţ de origine irlandeză la discuţii cu prietenii și mi-a venit în minte statuia Justiţiei, cea cu ochi legaţi, sabie şi balanţă.

Personificarea lu' "LOVE" - 13.02

Nu ştiu cum a deviat discuţia şi am declanşat o disertaţie pe tema „Cât de proşti suntem când ne indrăgostim” și ce dracu’ se-ntâmplă în capu’ nostru de devenim aşa tălâmbi. Cum discutam aşa ca fetele, chiar discutam cu fetele, personal am ajuns la concluzia că suntem proşti ş-atât.

Cu dragostea nu te pui, PUNCT. Nu contează dacă ești bărbat sau femeie, în dragoste tot prost eşti şi faci lucruri pe care-n mod normal nu le-ai face. Clar că dezbăteam degeaba subiectu’, concluziile sunt clare, nu le-am inventat noi, sunt de la facerea lumii şi n-avem completări.

Adică… cum n-avem completări, ce, am discutat și băut degeaba? Ne-am declanşat latura artistică şi am schimbat tema iniţială cu „Cum ar arăta statuia personificată a dragostei”. Muza a fost aleasă în  personificarea statuară a Justiţiei şi am început.

Statuia în viziunea noastră tre’ să arate aşa.

-Rămâne legată la ochi, că în dragoste eşti chior mai rău decât un liliac cu reflectoru-n meclă

-Calota craniană nu există să se vază că n-are nimic în cap.

-Urechile să lipsească în totalitate…nici găuri să n-aibă…total surdă la sfaturi şi păreri.

-Zâmbet tâmp cu uşor dezvelit de dinţi.

-E complet goală şi expusă, anemică la trup…vai steaua ei.

-Aş merge pe două statui, una femeie şi una bărbat, sau una singură cu de toate da’ n-aş vrea să intru în polemici cu BOR-u’ sau alte asociaţii cu doctrine familist-tradiţionale.

-În mâna cu sabia să fie un băţ băgat jumătate-n cu… părţile moi… aşa… ca să te doară.

-În mâna cu balanţa să ţina cardu’ cu codu’ PIN, un rinichi la vânzare, un creier stafidit şi cheia de la suflet.

-Mă gândeam să o aduc puţin pe faţa, aşa… uşor capră da’ n-are rost, e baţu’ băgat unde trebuie.

-Musai vopsită-n roz bombon sau bleu bebe, ornată cu floricele frumoase da’ cu ţepi.

-Grupu’ statuar să mai conţină şi o groapă, d-aia de cimitir, plasată in faţa statuii.

Şi cred că am acoperit toate aspectele. Bine că ne-am oprit la timp din cocârţ că ne şi apucam de treabă. Deja mă gândesc la următoarea operă „Caznele lui Cupidon”… al dracu’ minion înaripat… sper să moară dacă-i dai cu Raid, de muște și țânțari.

Despre discriminare divină AICI

Personificarea lu’ „LOVE” – 13.02

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.

%d blogeri au apreciat: