Ghid de supraviețuire.EGIPT

O „mândră” boită în exces, tencuită cu fond de ten de doua degete, împopoțonată cu gablonțuri ieftine și colorate, cu mâna-ntinsă a pomană și totuși mândră cand e vorba de pus mâna pe mătură și osu’ la treabă, cam așa aș putea caracteriza Egiptul. După ce renunți la zorzoane si-ndepărtezi make up-u’, găsești o fătucă ștearsă, măslinie fără perspective și murdară cât cuprinde. Cănd am spus că egipteanu’ traieste-n simbioză totală cu munții de gunoaie, n-am glumit. Un stat polițienesco-militarizat, cu un președinte cu rol de…nu știu ce rol are, oricum probabil mult prea ocupat cu chestii mult mai importante decât propriul popor. De la cai si cămile, până la tuk-tuk-uri, lipsa regulilor de circulație, orice stradă e un posibil tomberon, harțuirea agresivă a turiștilor de catre comercianți, liotă de cerșetori și oportuniști de a face un banuț, un conglomerat de apucături negre care știrbesc frumusețea și fala Egiptului antic. Da, merită o excursie in Egipt, merită văzută și admirată istoria, da, merită diving in Marea Rosie, merită resorturile luxoase din Hurghada și Sharm el Sheikh , dar cam atât…nu vă aventurați pe straduțele orașelor că nu-i nimic frumos…poate doar imbogațirea experienței de supraviețuire într-o țară arabă.

Nu o să vă plictisesc cu chestii pe care le găsiți pe net, locuri de vizitat sau recenzii la hotel. O să vă spun cum să vă descurcați cu netu’ pentru că, nu-i așa, trebuie să-i oftici p-aia de la birou cu pozele tale de pe facebook & insta, și mai ales, cum să vă descurcați cu băutura într-o țară arabă.

Cu netu-i simplu. Varianta 1 este să-ți dai drumu’ la date și-n 30 de secunde primești mesaj de la provider că ai atins limita de 50 de euro și se blochează. Ca să deblochezi, suni la bla, bla un număr, le demonstrezi că ești solvabil, cu rinichii intacți și funcționali, la o adică poți să renunți la unu’ și totul e ok. Dar mai ai o variantă, 2…exact pe aeroport găsești birou telefonie mobilă. Cumperi o cartelă de cinci dolari și poți să faci hot-spot pentru tot autocaru’, stai cu ea numa’ pe date că oricum pe voce nu te sună nici dracu’ din Egipt și ai rezolvat problema. Sau dacă esti în grup organizat, doi, trei sau mai mulți prieteni, împarte valoarea la câți sunteți și te-ai scos mai ieftin. Oricum trebuie consumata pe durata șederii în Egipt. Nu te bucura la WI-FI-ul din hotel, în 99% din cazuri nu merge și în 1% merge foarte prost.

Adevărata provocare în Egipt este să te descurci cu pileala…să te descurci la prețuri accesibile, că la 3 euro shotu’ de bere aia nu-i descurcăreală, aia se numește vulpea păcălită de urs. Spre Egipt ai așa: sejul ultra all inclusive și n-are rost să mai citești în continuare pentru că se presupune că-ți dau aia bauturi din import, sejur all inclusive cu/și/sau croazieră pe Nil. Pentru astea-mi bat tastatura acu’. În broșură arată bine, ai băutură de-ți pui și-n cap, felurită și viu colorată  da’ să vă zic, băutura lor locală este facută-n aceeași fabrică, e un alcool puturos cu pastilă colorată să-i dea noblețe. Vrei votkă, e fără pastilă, vrei cognac, hop și carameaua, pentru cocârț (Whisky) e o caramea mai maturată-n soarele deșertului…intr-un cuvânt, spirtul Mona e nectaru’ zeilor. Asta se aplică și la sucuri, sifon plus galus de vopsit ouă. Ce-i de făcut? Simplu!!! Cănd ajungi la aeroport, după ce treci de control pașapoarte, direcția duty free călare pe secția bautură. Caută orice la cea mai mare îmbuteliere, găsești cocârț și la trei litrii. Cumpără câte o sticlă pentru fiecare membru al familiei/găștii, nu contează că-s și minori printre voi, egiptenii sunt suficient de tâmpiți încât să vă creadă că e tratament pentru glaucom sau dezinfectant pentru „suzeta lu’ ala micu’ „. Oricum, o să-ți ajungă două, maxim trei zile și d-aci începe provocarea. Dacă esti pe Nil singura sursă de băutură e barul navei dar la niște preațe de te calugărești instant. Prima oprire sau imbarcarea se face în Luxor. Te duci la templul din localitate, n-ai cum să-l ratezi, e mare și la intrare, pe partea dreaptă, musulmanii au construit o moschee (foto.1)…are un platou de plimbăceală în față.

După ce caști ochii și gura la măreția construcției, te-ntorci 180 de grăduțe și o să vezi lateral stânga intrarea în bazar(foto.2).

Dacă lași bazarul și mergi drept înainte pe stradă, e mai lătuță, cu rol de bulevard, stai pe trotuarul din stângă și te prelingi ușor și cu mareeeee atenție. (pe lânga mașina de poliție din poză) Cam după 50 de metrii găsești un magazin de băutură dar atenție, e foarte mic, are un metru juma’ lățime, treci peste el fără să clipești dacă nu ești atent. Aci e bine să ai dolari, pentru egipteni un euro sau un dolar e cam același drac, negociezi altfel. Recomand berea Stela la 500ml și la cantitate tre’ să obții un maxim doi dolari doza. Dacă te țin mușchii, cumpără trei baxuri că le vinzi pe vas ca pâinea caldă. Oricum, nici asta n-o să-ți ajungă mai mult de două zile da’ vestea bună e că ajungi în Aswan. NU CĂUTA MAGAZIN DE BĂUTURĂ PENTRU CĂ NU GĂSEȘTI. Am încercat eu și n-am reușit decât să ma pierd p-acolo…și nu e locația ideală în care să vrei să te pierzi.Te duci frumos la primul birjar pe care-l întâlnesti, nu te stresa cu engleza, spune-i în româneste că vrei bere, replica combinată cu băluța din colțu’ gurii și ochii injectați reprezintă suficiente hint-uri pentru egiptean și sigur are un prieten, care are un prieten, care e posibil să cunoască pe cineva care face trafic cu alcool. Dacă nu merge cu primu’ birjar, mergi la al doilea și tot așa…mie mi-a ieșit din prima. O să te ducă ăla pe niște straduțe insalubre de am avut senzația la un moment dat că ne cam scanau în vederea traficului de organe și mă gândeam la un moment dat că nu-mi stă bine-n portocaliu, da’ am scapat…si am luat si un bax de bere în țiplă. A venit unu’ cu baxul invelit intr-o chestie…prosop…pled…nu știu cum să-i zic, de o jegoșenie rară, ziceai c-a fătat cățaua pe chestia aia. Oricum, succes garantat. Ăsta, cel puțin în teorie, trebuie să-ți ajungă pâna la finele concediului și următoarea bere o poți savura pe aeroport, în condiții civilizate. Grijă mare cât zăbovești la bere…cât pe ce să pierd avionul.

Mai aveam ceva, insistența comercianților și cerșetorii. Când pleci în țări arabe sărace, e bine să ai la tine fața de „dă-te-n gâții ma-tii” că dacă arborezi meclă abordabilă, nu mai scapi. Recunosc, pe mine ma ajută look-ul de rachet sovietic și era suficient să-l fixez cu privirea pe insistent că și-ncepea mă-sa să sughită. Dacă vrei să-ți cumperi ceva, imposibil să treci prin bazar fără să te lipești de un magnet, ăla o să zică un preț, tu-l scazi la sub un sfert și-ncepe show-u’. O să se jure pe copii, o să-i vezi copiii, live sau în poze, o să se tăvălească pe jos, se jură că-l falimentezi, o să-ți arate radiografii că are cel puțin zece boli incurabile și după ce pleci tu, la o ora maxim doua, e programat să moară, d-astea de fraierit turiștii, pe mine mă distrau tare. Deci, față plictisită de hitman aflat în concediu, te uiți la ceas și îi spui că-i dai zece secunde. Ăsta-și face numaru’ în continuare, tu nu tre’ să râzi și mai zici din când în când „opt…șase…doi”, exact ca la bomba cu ceas. Până la urmă cedează în favoarea ta, stai liniștit, să nu-ți pară rău, oricum câștigă de pe urma afacerii.

După cum am spus mai devreme, locații de vizitat și alte chestii le gasiți oriunde, astea-s provocările adevărate.

Nota 10 istorie+arhitectură antică; nota 2 Egiptul nou si „modern”(1 din oficiu + 1 că m-am întors intr-o singură bucată, la o săptămână distanță, a fost atacat un autocar cu turiști). Nota generala: 6…hai că e notă de trecere.