Diminutive drăguțe cu mari efectuțe – … și cu exempluțe

1. Diminutivele care modifică cursul valutar

-Bună ziua, cât costă sfoara aia ? Săpun mai am pe stoc acasă de la pandemia asta.

-10,5 leuți

-Adică tre’ să vă dau mărunt? N-aveți rest? Să am bani potriviți? Leuții din propoziție sunt leii ăștia de la mine din buzunar sau sunt proaspăt fătați de Banca Națională și-s pui? – Zici că-ți face discount, nu-s 10 lei și 50 de bani grei, sunt leuți și bănuți, ieftin ca braga, nu se cunoaște-n buget. Mă disperă persoanele care folosesc diminutive în exces și-n orice context. Te ia capu’ instant când auzi „leuț” și instinctiv te gândești că iar a crescut euro. Acolo-i lipsa drojdiei din pandemie, vă spun eu, în euro.

2. Diminutivele care dau relativitatea timpului

-Așteaptă puțin, durează cinci minuțele. – Am înțeles din prima că timpu’ e relativ da’ mai precis, cât dracu-nseamnă cinci minuțele? E la juma’ de preț, 2,5 minute? Dacă zice cinci minute riști să-ți petreci mare parte din viață așteptând și așa cu „minuțelele” e altă treabă? Îndulcește amaru’? Că dacă zice „cinci minuțoaie” e clar, poți să-ncepi la dosaru’ de pensie.

3. Diminutivele nutriționiste

Te duci la restaurant. Ești la dietă că tocmai ai împlinit 180 de kile. Apropo, nu-s kiluțe frate, sunt kile și au valoare clară. 180 de kiluțe nu te fac balerin, sunt tot 180 de kile pe care le alinți de tâmpit ce ești. Așa, la restaurant te uiți în meniu, treci rapid peste salate și te oprești la fripturi cu cartofi prăjiți. Vezi bine că porția are juma’ de kg. de ceafă de porc și trei hectare de cartofi, da’ totuși zâmbești șăgalnic ospătarului și comanzi „o fripturică cu cartofiori prăjiți… hai să fie și o sălățică că-s la dietă”. E clar că-n mintea ta jumătate de kilogrămuț de cefuță are muuuult mai puține calorii decât jumătate de kg de ceafă și dacă caloriile sunt caloriuțe te-ai scos, pleci flămând de la masă și fit slim.

4. Diminutivele și ocaua mică

Total neindicat să-i spui lu’ iubi care se află la cumpărături „scumpa, te rog frumos, vreau și eu o bericică”. O să te trezești cu d-aia la 330 de mililitrii în cel mai fericit caz. O să-ți cumpere shot-uri de bere la pipetă, greșit, nu shot-uri la plural, un shot, la singular ca așa ai zis „o bericică”. Spune-i dracu’ un bax de bere și eventual brand-ul ca să nu te trezești cu apă gălbuie pe care scrie la mișto „bere” pentru că era la promoție.

5. Ca la număru’ 1 da’ cu facturi

Te sună orice entitate economică care vrea bani de la tine. O voce blondă și zâmbitoare-ți zice „Știți, v-am trimis un mail cu facturica, verificați vă rog”. Aci’ te prinde puțin și parca-ți dă speranța că n-ai așa mult de plată. Dacă-i „facturică” înseamnă că-i mai mică mult decât un A4, e scris mai puțin și implicit, Doamne ajută, suma din final e sumuță, ceva modic fără să-ți vinzi de prin casă. Capcană pentru fraieri. Suma e constantă, ba chiar mai mare că se cotează la euro, dolar, lire, draci și laci convertibili pe piața bancară.

Sunt câteva cazuri acceptate. Gărgăriță pentru că așa sună și-n DEX, în artă,”ete ce funduț drăguț are tipa aia” pentru că e o operă de artă și nu-i vorba de un fund cât China cu tot cu Hong Kong și fără Taiwan. Că tot vorbim de funduț, avem un domeniu sensibil din punct de vedere diminutive, anatomia umană. E ok să zici „ce năsuc drăguț și ce urechiușe mici și finuțe” dar niciodată… NICIODATĂ să nu folosești termenul inhibator de „puță” sau mai rău „puțulică”. Culmea e că invers, adică echivalentul pentru fetițe e ok și dă foarte bine în orice context.

Concluzia – fără diminutive gratuite că bulversați asistența și rămâi cu buzița umflată și nu numai… anatomic vorbind.