Tocmai ce lansasem pe blog articolul ăla cu gaura neagră VS geanta de dameză și io-te ce se-ntâmplă azi.
Se dau două imagini. 1 Eu- reprezentant al masculilor feroce, trecut de prima tinerețe și ușor îmblânzit
2 Ea… o colegă și prietenă, gagică crocantă da’ fezabilă și strângătoare ca furnicuța lu’ Fontaine.
Eu, deținător de același portofel cam de zece ani încoa’, jumulit și vai mama lui, în care-și are habitatul natural un card, permisul auto, CI-u’ și nu știu de ce dracu’ cardu’ de sănătate pe care-l pierdusem de ceva timp… da’ de fapt nu-l pierdusem că l-am găsit acu’, era pus bine în portofel. Tot în epava aia mai găsești ceva mărunțiș în primele patru, cinci zile după salariu, o hârtiuță cu trei adrese și altă hârtiuță cu contu’ bancar. Simplu, practic și ușor de ținut minte. Menționez că și iarna, în lipsă de sculă dedicată, râcâi parbrizu’ cu unu’ din plăsticăriile mai sus amintite.
Ea, deținătoare de portofel fițos de dimensiunile unui rucsăcel de mers o zi pe munte, doldora de chestii… n-am avut curiozități de babă să fac o incursiune prin el da’ a explodat singur și a umplut biroul de carduri. Producătorii de portofele de damă e musai să le inscripționeze cu masa maximă suportată de produs, exact ca la macarale sau lifturi. Doar dacă te uiți la poză și vezi că e o poveste de viață, o caracterizare a personajului principal și nu tre’ să fi cine știe ce psiholog expert în profiluri ca să prinzi chestii vis-a-vis de colega mea. Din poză deducem că posesoarea plasticăriilor de poa’ să polueze cu ele Atlanticu’, este posesoare de mașină pentru că există un card de benzinărie. Acu’ nu pot să vă zic dacă chiar alimentează de la ăștia sau cardul respectiv e ținut acolo că-i place poza de pe el sau se asortează cu ăla Orsay, indiferent ce-nseamnă Orsay. E clar că-i place la șopingăreală, lipsește card de Penny și a acoperit toată gama. Din multitudinea de carduri de farmacii și clinici deducem o persoană ipohondră, sau care suferă cu căpuțu’ și d-asta e ipohondră, sau ceva rude bolnăvicioase, sau ea e bolnăvicioasă, sau la două carduri de farmacii, al treilea a fost bonus. Exact când să prezint o situație financiară bună, balanța se-nclină la cardurile alea de credit și e clar că subiectu’ depinde de ziua de salariu. Scuze… acum am văzut și cardul de Penny. Mai sunt două chestii p-acolo la care nu le știu sensul în viață. Observați poziția protectoare a mâinilor, e clar că-i colecționară și fiecare card reprezintă valoare sentimentală.
În rest colega mea pare normală, jur.