Cabana Susai – Perfect pentru munțomanii începători
Am calculat așa: afară -16 grade, data stelară 14 Februarie cu nea’ Valentin plin cu inimioară de ciocolată și ursuleți de pluș cu priviri tâmpe, plus că de o săptămână a-nceput școala. Planetele erau aliniate pentru o ieșeală pe munte fără efort prea mare, un traseu simplu încununat cu papa bun la destinație și-n condiții de trafic light. Mno… n-a prea fost așa… cel puțin o bună bucată de drum.
Așa am ales o tură la Cabana Susai. La cabană se ajunge din Predeal, simplu și fără bătăi de cap. Lași mașina pe unde poți… și-n mod normal nu poți că au fost alții mai rapizi ca tine, dar există două parcări cu plată care-s libere fix pe acest motiv, sunt cu plată. Mă rog, dacă eu mai ușor cu descălecatu-n zonă, pentru că din punctul meu de vedere Predealu’ și Poiana Brașov sunt locații de pițiponceală și de nervi inutili, habar n-aveam de parcările alea și mi-am lăsat mașina într-o parcare la DN1, da’ a fost ok. Prin stațiune, mai ales prin zona pârtiei de schi, toate mașinile de fiță sunt parcate într-un tetris urban și pe unde se poate. Dragă cocalarule, posesor de mașina lu’ pește prăjit cu multe zerouri, bă pe bune, ai băgat jde’ mii de euroi în fierătanie și n-ai 15 lei să plătești parcarea? Asta e, așa-i în Predeal, toată „lumea bună”. Hai spre cabana Susai că acolo-i mai bine… speram noi.
Bun, te descurci cu parcarea și mergi spre pârtie. La un moment dat lași pârtia-n dreapta și te duce drumu’ asfaltat până-n capătu’ promenadei Poliștoaca. Preț de o oră te plimbăcești prin peisaj frumos, dacă ai baftă vezi și căprioare, noi am avut. O ninsoare fină printr-o liniște deplină, deranjată doar de scârțâitul zăpezii de sub tălpile noastre, totul alb, o frumusețe de promenadă.
Nu te deranjează nimic dacă afară-i frig și ora-i matinală. La capăt ne-am pus pe drumul către Cabana Susai. Panta-i lină, inexistentă pe alocuri, perfectă pentru munțomanii debutanți. Problema-i alta, zici că s-a mutat DN1 prin zonă. Datorită accesului ușor la cabana Susai, mai ales că-n afara automobilelor dedicate 4X4 și ATV-uri, am întâlnit și niște coji de mașini cu șoferi inconștienți, tre’ să ai atenție sporită să nu dea peste tine un bou pe ATV care-ncearcă să-și impresioneze vițica din dotare. Credeam că frigu-i ține departe da’ m-am amăgit singur. Era un trafic prin pădure și un aer curat cu noxă d-aia bună made in British Petroleum, măști aruncate prin zăpadă și garantat multe alte chestii ascunse de natură sub un covor proaspăt de zăpadă. O grămadă de mașini de Constanța de-mi venea să le zic „voi vă răzbunați pe cocalarii noștri care vin la mare și parchează fix pe plajă în buza apei, nu?”. Toată lumea vrea cu mașina până sus, cu parcare pe cabană dacă s-ar putea, sau direct la masă.
Drumul șerpuiește lin până sus la Cabana Susai și te ține la pas cam 3 ore cu tot cu făcut poze și admirat natura, în condiții de iarnă. La cabană-i rost de papa bun, prețuri cam piperate dat fiind că aprovizionarea e destul de lejeră, dar cu gust foarte bun și dimensiuni generoase la porții și foamea ta te face să treci peste acest aspect. La niște bănuți mai multișori găsești inclusiv preparate din carne de vânat.
La o masă relativ apropiată de noi, au venit niște mogâldani cu ATV-uri închiriate, d-aia originali… adică personajele din Las Fierbinți sunt direct din Camera Lorzilor pe lângă ăștia. Când au părăsit incinta au lăsat în urma lor jihad și pe gazde în ritm de-njurături de mame. Ziceai că au detonat o bombă cu ciorbă de burtă pe masa aia.
Per total cam 3 ore dus, cu o oră odihnă și haleală, plus două ore juma’ la-ntoarcere, perfect pentru inițiat lumea în traseele montane. Avem natură, avem frumos, presărat cu tâmpiți pe ici pe colo da’ nota-i de trecere, te dai cu sacu’ pe derdeluș, ai gașcă faină și te rânjești non-stop, tragi linie și poți spune că ai lucrat bine la feng shuiu’ personal. Stai liniștit, o să-ți treacă pe drumu’ de-ntoarcere.
La plecare am avut nevoie cam de 40 de minute să ieșim din Predeal. La fel porțiunea Azuga-Bușteni, da’ imediat ce am ieșit din Bușteni, traficul s-a disipat și am ajuns în Ploiești pe la un 18.30. Am ajuns la concluzia că încep să mă adaptez la aglomerația auto. Înainte înjuram toată clasa politică, indiferent de ramura economică, ministere sau primării… și-njuram tot drumu’. Acum înjur mai puțin, am o mână de clienți pe ștat și am renunțat la mame, morți și răniți, mă limitez strict la ei și la organele lor. Ei n-au făcut nimic să-mbunătățească condițiile de trafic de pe DN1, e clar că am început să mă adaptez eu și asta nu-i bine, sună a resemnare și fâlfâit steagu’ alb.
Deci… Cabana Susai cu tot cu traseu’ sunt perfecte pentru începători. Ai nevoie de:
- apă
- tricou de schimb în caz că transpiri
- sac de folie iarna că e păcat să nu te dai pe zăpadă
- o ciocolată… două… trei…
- o bâtă de baseball… să iei din voleu cască de ATV-ist inconștient
Cabana Susai – Perfect pentru munțomanii începători – 3 ore dus + 1,5 ore pauză + 2,5 ore întors