Cronică de film – Shadow and Bone

Cronică de film – Shadow and Bone

Stresat de vânzoleala Săptămânii Mari? Traficul infernal îți dă migrene, nu poți să-ți cumperi o pâine fără coadă de cel puțin zece persoane, te disperă vecinii cu amenajări interioare de ultimă oră „ca să fie frumos de Paște”, curățenia generală lasă urme adânci pe cheful tău de a mai sărbătorii ceva, n-ai nici un plan de evadare în închisoarea de pe DN1, practic societatea te-a transformat într-un Grinch, varianta de Paște, ei bine, lasă vena-n pace că te scot eu din supărări.

Trage jaluzelele, încuie ușa, închide telefonu’, să ai p-aproape chestii de ronțăit, căscuțe-n urechi și dă play la Shadow and Bone, o să-ți treacă Paștele cât ai zice „veniți de luați lumină”.

Shadow and Bone e pe Netflix, partea proastă e că-i serial și până acu’ n-are decât un sezon cu opt episoade, da-n rest numa’ de bine. Este atât de complex de nu merită să zic „spoiler alert”, n-am cum. Și dacă-l povestesc e imposibil să acopăr toate detaliile încât să vă stric vizioneala. Dacă așa e serialul, cartea cred că e de zece ori mai bună.

Acțiunea e plasată într-un tărâm fantastic, de inspirație rusească, perioada țaristă. Acțiune complexă pe model Game of Thrones, decoruri foarte bune, actori necunoscuți în roluri complexe și extraordinar de bine jucate, (se aude Troia?) și cei mai cunoscuți dintre ei sunt  Ben Barnes, pe care-l știți din seria Narnia și din serialul WestWorld…

… și Zoe Wanameker, pe care ați văzut-o în rol secundar prin seria Harry Potter. Io p-ăștia-i știu.

De restu’ actorilor nu-mi aduc aminte să-i mai fi văzut pe undeva. Producătorii au punctat și la capitolu’ politically correct cu personajul Jesper, un șmecheraș pistolar, negru și homosexual… sau… oricum, cu sexualitate incertă. Kit Young face un rol bun și e dovada vie că se poate chestia asta făcută artistic, frumos băgat în povestire și fără să-ți rupă neuronu’.

Serialul are la bază trilogia Grisha, o poveste de dragoste dintre doi orfani plasați într-un tărâm fantastic cu inspirație rusească, perioada țaristă, punctată prin orice detaliu. De la numele personajelor cu terminația slavă, numele orașelor, costume, disensiunile sociale bazate pe originile personajelor, exact ca-n Rusia în amalgamul de rase ale Imperiului Țarist, mișcări revoluționare, aportul religiei asupra povestirii, povestea complexă și captivantă, toate mă duceau la un autor rus, bărbat, trecut binișor de prima și a doua tinerețe. În mintea mea arăta ca un George R.R.Martin varianta de răsărit. Nope, cartea-i scrisă de Leigh Bardugo, scriitoare de fantasmagorii cu buletin USA și origini israeliene, femeie pe la 46 de ani. Exact, am nimerit-o ca nuca-n perete.

Nu trebuie să disperi, la început serialul pare ușor greoi, te cam pierzi în personaje și locații, dar pe la episodul 5 ai deja o hartă-n căpăcică, te prinzi de păturile sociale, devine din ce în ce mai captivant. Vă zic, merită și nu-i pierdere de vreme, treci și peste Paștele ăsta fără depresii și cu venele intacte.

N-are rost să o mai lungesc, strânge din dinți, mergi la cumpărăturile de pe ultima sută de metri, cochetează puțin cu aspiratoru’ și treci la Shadow and Bone că o să mă pomenești. Apropo, pentru cei interesați, îmi place Jameson cu două cuburi de gheață.

Vă pupez pe tastatură.

Cronică de film – Shadow and Bone