Făinoase tradiționale românești

Făinoase tradiționale românești

paine

Bucătăria tradițională românească, secția religioasă, are o grămadă de preparate din făină plus alte accesorii și sunt în funcție de sărbători sau evenimente. De la cozonacul care merge la orice, e ca negru-n vestimentație, și până la colivă, avem bucate care afișate pe masă, cineva cu ochi profesionist își dă seama imediat dacă-i Crăciun, Paște, tăiere de moț sau înmormântare. Ei bine… io, nu.

Vă spuneam capacitatea mea extraordinară și rar întâlnită la doar 99,99% din bărbați, aia de a-ncurca pătrunjelu’ cu leușteanu și invers. Și o mai am p-aia cu mersu’ la cumpărături fără listă care e echivalentă cu rătăcitu-n Jungla Amazoniană. Articol AICI. Ieri am observat că mă afectează și la alte preparate relativ înrudite între ele, preparatele făinoase pentru evenimentele socio-religioase.

Vichendu’ minunat pe care tocmai ce l-am petrecut plini de oo, miel, drob, chestii și lumânări, a avut două caracteristici șmechere, durata și concentrația de alcool. A-nceput de joi seara cu grătar și cocârț, a continuat cu vineri seara cu descălecat la cârciumă unde tot cocârț, apoi sâmbătă fără nimic, habar n-am ce s-a întâmplat, cred că am stat pe geam să aștept Lumina, imediat după a venit duminică cu Paștele, grătar și fugit iar prin cârciumă unde vin alb și-n final, luni cu grătar și iar cocârț. Adică „THIS IS SPARTA!!!” varianta de Vaslui. Undeva-n timpii ăștia, King Julien a pomenit de un munte, sâmbătă pe 8 și tocmai ce dădeam din pinteni de fericire când fosta mea prietenă, actuala nevastă, mă trezește la realitate cu programul din ziua respectivă când avem de rupt turta la finuța cu numărul 3 pe tricou, Zuzi. Cică-n peisaj s-a pomenit și achiziția turtei, produs din familia făinoase, subcategoria făinoase turtite… că d-aia se numește turtă. Mie mi-a intrat p-o ureche și mi-a ieșit pe ambele, pe nări, pori, pe peste tot. Ieri mă sună pe la un 14.00.

-Sper că ai făcut comanda, nu?

Panică, panică, panică…

-Ăăăăă… îhî… ce comandă?

-Turta!!!

M-am liniștit, mai e până pe 8, plec de la muncă și mă ocup. Am plecat de la muncă și cât pe ce să uit, da’ n-am uitat. N-am uitat că tre’ să comand, am uitat ce tre’ să comand. Știam că tot făinoase, da-n loc de făinoase pentru tăiere de moț, respectiv turtă, am zis ceva tot de la făinoase, secțiunea pomeni și anume căpețel. Ce draci am avut în cap… nu prea știu… probabil că o paralelă la turta care se rupe-n căpăcica copilului și mi-a ieșit porumbelu’ cu căpețelu’.

-Săru’, vreau și eu un căpețel pentru sâmbătă, vă rog.

-Unu?!?! Ce faceți cu unu’? De cât faceți?

-Păi da… un anișor.

-Păi și vă ajunge unu’? Nu faceți masă?

-Ba da, face mă-sa cu ta-su, io-s nașu’… e așa, în familie… să fie potrivită să ajungă… cam așa să fie.

Și îi arăt cu mâinile cam cât o pizza. Atunci tanti de la cofetărie, probabil trecută prin experiențe cu tălâmbi ca mine, zice:

-Mai precis, ce faceți dvs sâmbătă?

-Încercăm să-i rupem turta-n cap lu’ Zuzi, finuța mea numărul 3

-Aha… m-am prins, ați zis că vreți căpețel și ăla are altă destinație. Fată, baiat?

-Mulțumesc… da’ aș vrea o bere dacă se poate. Ce fată, ce băiat?

-Copilu’, ce e?

-Păi v-am zis, e fina mea nr. 3 și e fată. Da’ are relevanță? Faceți turta roz? Nu mai e cu aspectul ăla de pâine rumenită?

Nu mi-a răspuns. Bine, probabil că trecută deja prin aia cu căpețelu’, a zis „lasă-l p-asta că e Zăna Măseluță”.

-Cam câte Kg?

-E o bebelușă sexy, cu forme plinuțe că seamănă cu mine, dacă ne e foame facem scandal și cam mâncăm, nu ne jucăm, da’ habar n-am cât are. Dacă vreți, pot să dau un telefon…

După întrebarea cu băiat sau fată, m-am gândit că tre’ să calculez circumferința copilului, să o-ncapă turta. Dacă o strânge-n talie, ce ne facem? Am crezut că o să vrea și copii după buletinele părinților, arborele genealogic și pe bunici tunși.

-E ok… stați liniștit… o să o facem de 1,5 – 2 Kg.

Probabil ajutată și de imaginea mea anterioară cu mimatul pizzei.

Sper să iasă ce trebuie că dacă nu… e nasol. Dacă dispar de p-aci și de pe facebook două zile, vă rog să sunați la 112. Și vorbiți cu tanti cofetăreasa pentru căpățel, știe ea despre ce e vorba.

Făinoase tradiționale românești

 

1 thought on “Făinoase tradiționale românești”

  1. Pingback: Ursu' Bă! - 24.01 - Piuituri

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.

%d blogeri au apreciat: