High Hangers – cronică de papa bun
High Hangers aprofundat pe principalele axe de calitate. Vă spuneam acu’ ceva vreme că am descălecat în pub nou pe scena bețivănelilor ploieștene, locație cu un conținut foarte șmecher care merită încercat. Prima dată am stat la o bericioaică rapidă și n-am studiat atent problema. Concluzia finală a fost că mi-a plăcut și tre’ să revin să iau High Hangers la puricat.
Și fix asta am făcut duminica trecută. Hai să-mpătrățilim situația. High Hangers are valoare sentimentală pentru mine, în locația din Ploiești, aflată în intersecția străzii Gheorghe Doja cu Romană, a funcționat Rock Ph al regretatului Cătălin Istrate, Mutu pentru cunoscători.
Dacă nu ești de prin oraș, cheamă un Bolt, bagă o față de dabăl ou sevăn să-l impresionezi pe șoferescu și zi că vrei la Poliția Municipală. High Hangers e cam la 15 metri spre semafor, n-ai cum să ratezi.
Ca să deschizi ceva pe segmentu’ ăsta de piață-n pandemie, multă lume ar spune că e nebunie. High Hangers e deschis de un cuplu tânăr, genu’ ăla plăcut privirii. Frumoși și zâmbitori de-ți aduc aminte de tine acu’ 20 de ani. Omușorii ăștia s-au înconjurat de o echipă tânără cu chef de treabă și toți trag spre perfecționarea serviciilor oferite. Asta-i nebunie tinerească constructivă, definiție pe care ar trebui să o găsim în DEX.
Pileala cu cifră octanică ridicată e felurită și diversificată. Io am rămas pe cocârțu’ meu da’ am urmărit băuturile celorlalți. Un prieten a comandat un jinars, cognac pentru fițoși, și a venit pe farfurioară, în pahar dedicat, cu piciorul înconjurat de boabe de cafea. E clar că se pune mare preț pe servire. Fosta mea prietenă, actuala nevastă, a vrut o limonadă cu mentă și stați să vedeți ce miștoc arată.
High să păpăm ca să ne punem foamea-n Hangers. Înainte de a ajunge la High Hangers, mă mănâncă-n stomac să halesc ceva p-acasă… ceva mai mult. Nici după prima sută de cocârț burtica nu-mi bătea-n țeavă. Da’ au comandat ceilalți și am ieșit în avantaj clar, am ciugulit de la toți. Vă recomand cartofii all inclusive, cartofi prăjiți spiralați, într-o baie de soiuri de brânză topită și bacon crocant. Boss, jur, te tragi pe mâini după.
Altcineva de la masă a comandat un burger, nu mai știu ce nație că-s mai multe-n ofertă. Am zis „stai că-i prind aciulea”. Mă gândeam că-i ca la Mc, poza arată fantastic și-n pungă primești o chestie terfelită și turtită de tren. Nup, preparatul arată ca-n poze și e foarte bun. Scuze pentru poză, eram la cocârțu’ 3 și atâta s-a putut, da’ se vede forma și prezentarea. Pentru gust nu trebuie să mă credeți pe cuvânt, mergeți singuri și vă lămuriți.
A mai fost pe masă și un steak de vită, nu era texană sau argentiniană, d-asta d-a noastră autohtonă, da’ gătită bine, moale la tăiat și masticabilă fără programare la stomatolog. Am descusut puțin bucătaru’ și am aflat că e o rețetă dibace cu ulei de măsline, nu știu cum pus și nu-ți iese friptura talpă de bocanc. Da, felicitări, e prima mea vacă românească făcută la grătar, comestibilă.
Dacă tot am scotocit prin zonă am mai aflat chestii și dau din casă. High Hangers se orientează pe servicii complete. În curând o să dispună și de camere în regim hotelier. Adică ești în delegație prin Republică, mergi aici unde ai papa bun, pileală felurită și dacă ziua lungă de muncă combinată cu 5 beri îți dă sistemul giroscopic peste cap, nu-i bai, cuplezi fața și 4X4 urci în cameră la nani direct de pe terasă.
Și mai am ceva. Prin locație, cât de curând, or să fie concertuțe live cu artiști autohtoni. Dacă am auzit bine și dacă se aliniază planetele, sâmbăta asta se pune de un retro party.
Io-te că se poate și în Ploiești, cartierul ăla din nordul Bucureștiului.
-Vrei mâncare vegană, bio, servire șmecheră și cafea de cafea… adică da, cafea nu ibric spălat, te duci la Cafeneaua Nației. AICI
-Vrei băută regulamentară de manual, cu muzică rock și concerte live, te duci la Rock Cafe.
-Vrei papa bun, discuții la pilelală, muzică bună și interes față de tine, High Hangers e locul potrivit.
Dragilor, tot înainte pe drumu’ ăsta că-i cel bun. SINCERE FELICITĂRI.
High Hangers – cronică de papa bun