Telefon bun, păcat de neuron – 06.2021

Telefon bun, smatphone cu ‘jde mii de pixeli pe ecran, țâșpe camere foto, memorie de elefant, telefon de lucrează pe la NASA, este complet inutil dacă nu se sincronizează cu neuronu’.

Priviți imaginea de mai sus. În ultima perioadă văd o grămadă de pițiponci și pițipoance cu telefonul perpendicular pe ureche, exact ca în imaginea de mai sus. Am încercat să descopăr explicația logică și științifică. Deci, avem un telefon cu următoarele caracteristici… nimic ieșit din comun, toate-s la fel, vezi imaginea de mai jos.

Când ți-l înfigi în cap, practic în proximitatea scăriței, nicovalei și ciocănelului urechii medii, ajunge microfonul. Adică ăla la care trebuie să vorbești, să te auză iubi când te plângi de toate căcaturile. Receptorul, adică ăla prin care iubi te consolează, se află în cel mai îndepărtat loc în care poate fi vis-a-vis de organul tău auditiv. Implicit audiția e afectată și n-auzi mai nimic.

Excepție e cazul în care telefonul este pe speaker, poți să-l pui oriunde și nu trebuie să-l folosești în poziții de yoga. N-ai observat că-n poziția asta îți obosește mâna mai repede? Poziția asta se mai folosește când te scarpini la cerumen, sau atunci când înlocuiești telefonul cu un pistol și-ți zbori creie… îți bagi un glonț în cap că n-ai ce zbura. Și atunci nu-ți obosește nimic, nu e timp.

Dacă-l înfigi invers, adică cu receptorul perpendicular pe ureche, audiția o să fie foarte bună, dar tre’ să ridici vocea pentru că de data aceasta microfonul stă departe de gură.

„Idioții” producători de telefoane mobile, d-asta le-au făcut așa, să le folosești ca-n imaginea de mai jos. Io-te… hai că nu-i greu.

Ca să vedeți că nu-i fizică cuantică, mai jos aveți imagine cu semnul internațional de „call me” sau „sună-mă făi dragă”, în traducere liberă.

Degetul mare simbolizează receptorul/difuzorul și degetul mic, microfonul. Degetul mijlociu ne pus în valoare în această fotografie, știți ce simbolizează… cu dedicație pentru ăștia care-și pun telefonul anapoda.

D-aci încercăm să deducem niște concluzii. Mă rog, încercăm să tragem concluzii că logica-i moartă-n cutia craniană.

-stai cu telefonul așa ca să vază tot poporu’ că ai ultimul model de Dracipevarzăphon – atenție, asta nu compensează manichiura făcută cu barda, tricoul spălăcit și punga cu pufuleți din mâna cealaltă.

-această poziție nefirească a telefonului te obligă să vorbești tare să te auză interlocutorul, care și el la rându’ lui vorbește tare, ca să-l auzi tu… trei străzi și cinci clădiri din apropiere – nu-i păcat să nu te auză lumea că te scoate iubi la terasă. Ți-e frică de cipu’ din vaccin că-ți fură vidu’ din cap, da’ n-ai probleme dacă-l divulgi singur.

-există varianta de ascultat muzică și în acest caz, se mai activează un difuzoraș de lăngă microfon și chiar se aude mai tare, ăsta-i special pentru chestii media – tot așa, nu vrea nimeni să-ți audă gusturile-n materie de YouTube. Pentru asta există căști cu fidelitate bună, de-l simți pe Salam cum stă lejer și se vaită la tine-n căpăcică.

Cam așa stă treaba când inteligența telefonului o depășește p-a ta. Sunt sigur că ați întâlnit specimene d-astea.