Articol cu limbi – 07.08

Articol cu limbi – 07.08

Articol cu limbi - 07.08

Limbi, special am ales cuvântu’ ăsta că vă știu curioși la kinky stuff, nebunatici mici. Și pentru trafic pe blog, garantat că o să fie accesat în număr record. Ei bine, n-are nici o legătură cu ce credeți voi. Mă refer strict la limbi vorbite, la dialecte, la limbi de circulație internațională, și la cum sună ele la mine-n căpuț.

Stăteam zilele trecute să-mi vină haleala și probabil de foame, nu se mai oxigena bine căpăcica și plecase pe câmpii. La radio era nu știu ce melodie franțuzească și instantaneu m-a dus mintea la un film porno. Curios e că nu-mi aduc aminte să fi văzut unu’ franțuzesc.

Da’ mi-am dat seama că pot face o caracterizare a limbilor de circulație internațională prin prisma percepției gărgăunului din creieraș. Adică ce-i sugerează lui atunci când aude o anumită limbă. Apropo, am și cu limbi din Românica, adică dialecte AICI

Limba franceză  – Încep cu ea că ea a-nceput. E clar, amour, sexuț, lumânări parfumate, priviri bovine și cuvinte cu glicemia ridicată. Poa’ să zică o franțuzoaică și cotele apelor Dunării, dacă-i piesa fezabilă și-ți șoptește la ureche cu voce tremurândă, tot la sexuț te gândești.

Limba germană – Io când aud germana, instantaneu mă uit după topor și după ceva de invadat. Perfectă pentru scandal și diametral opusă limbii franceze. Adică dacă la franceză poți să-njuri de mamă că interlocutorul o să-ți facă cu ochiu’, la germană poți să spui cuvinte de laudă, ode și amor, că interlocutorul caută ceva contondent să-ți spargă capu’, și o să-ți zică „ba p-a mă-tii!!!”.

Limba italiană – E cea mai certăreață dintre limbi. Doar ceartă, cu semne și gesticulații specifice, da’ fără bătaie, pentru aia avem germana. Când aud doi italieni vorbind, mai ales în contradictoriu, îmi vine să mă duc după scaun și popcorn. E o plăcere să-i urmărești.

Limba spaniolă – Acum ceva timp am fost într-o croazieră cu un vapor, pe care eram zece români, încă trei zeci de alte naționalități, și două mii cinci sute de spanioli. Ziceai că ești la piață, nu se inventase OLX-u’, și toți spaniolii aveau ceva de vânzare. Perfectă pentru vânzătorii ambulanți.

Limba portugheză – Io zic că portugheza-i limbă de bețiv. Are atâtea Ș-uri și J-uri de ai senzația că vorbitoru’ e matol bine. Și nu din bere, din d-aia de prună, de casă și cu cifră octanică mare. Cam așa e la ROCK CAFE după ora 21.30, toți sunt vorbitori de portugheză.

Limba olandeză – Sau limba atacului cerebral. Habar n-ai dacă interlocutorul vrea să-ți vorbească sau să te scuipe. Când aud olandeza, am senzația că cineva e pe cale să finalizeze proiectul „Flegma din gât, de la izvoarele șirei spinării și până la eliberarea în eter”.

Limba chineză – Are aproximativ același efect ca al limbii franceze, da’ cu ciupituri. În mintea mea e o chinezuță chițăitoare, ciupită de părțile moi. Și e valabil inclusiv la japoneză și cam la toate limbile alea de sună ca o conservă goală aruncată pe trepte.

Limba engleză de la mama ei – Asta ne place, da’ modelu’ american. Când aud un englez, sincer vă spun că mă gândesc la cât de mare-i făcălețu’ pe care-l are-n fund.

Limba rusă – Au, inima!!! Probabil traume începute din clasa a5a și continuate până la finele liceului. Te uiți la un film horror de mâna a doua care te lasă nesperiat? Nici o problemă, încearcă-l cu dublaj în limba rusă, o să fie de Oscar.

Io-te și proba practică.

Articol cu limbi – 07.08

 

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.

%d blogeri au apreciat: