Mister rezolvat, cu plăcere – 10.09
Mister care mi-a ciufulit creierașii miercuri, imediat după ce am aflat că e Sfânta Maria, și mai ales după ce am aflat că joi, pe 9, e Sfânta Ana.
Misterul e de două feluri. Mister mare și mister mic. Misterul mare e genul de mister de care se ocupă NASA, cercetătorii britanici și CIA, acel mister pe care dacă-l rezolvi găsești leacul la cancer, sau cât de repede ne ia dracu’ cu încălzirea globală, în general d-astea existențiale și pe bune.
Misterul mic este acel mister care există, n-ai habar de el, da’ când vine întrebarea fără răspuns în căpăcică, nu te lasă să dormi.
Misterele vin în urma unor întrebări la care n-avem răspuns. Da, recunosc, uneori sunt întrebări tâmpite, și-n general astea provoacă misterul mic, neesențial pentru dezvoltarea omenirii, da’ enervant tare.
Buuuun, deci avem pe 8 Sfânta Maria și pe 9 Sfânta Ana. Știu că e și pe 15 August o Mărie, da’ nu se sărbătorește decât dacă ești Bricul Mircea sau cel puțin o bărcuță lipovenească de prin Delta Dunării.
Dacă prima e Maria și a doua e Ana, de ce combinația de nume Anamaria, Ana Maria, Ana-Maria, Anne-Mary? Politically correct e Maria Ana, nu? După importanța și gradu’ sfintelor, și cronologic vorbind, așa e corect, Maria-Ana. Io-nțeleg că-i mai melodioasă Ana-Maria, da’ ce facem acu’, trecem peste argumente beton să sune bine pe muzică?
Toată ziua m-a frecat întrebarea asta. Normal că am făcut studiu de caz ca să dormiți voi bine.
În afara faptului că da, sună mai bine, am mai găsit un argument demn de luat în seamă, argument de tip ce a fost mai întâi, oul sau găina.
Dat fiind că Ana a fost mama Mariei, e un motiv să stea înainte. Cu toate că dacă vă-ntreb cine au fost Maria și Radu Nicolae din Hobița, habar n-aveți, este? Da’ Hermann din Ulm? Vedeți, notorietatea primează. Primii sunt părinți lu’ Brâncuși și Hermann e tata lu’ Einstein. Teoria stă-n picioare și nu prea. Mai repede asta cu linia melodică.
Și cum stăteam eu prins în conferința internă de la mine din căpăcică, după ce dezbătusem cam toată ziua și urma la cuvânt neuronu’ responsabil cu concluziile, am zis pauză de bere, ne vedem după publicitate. Și vine o prietenă care-mi vede îngândurarea. Îi explic ce mă macină și zice:
-Da mă Cătule, e clar pentru linia melodică și rapiditate, adică sună mai bine Ana Maria ca Maria Ana.
Și atunci norii s-au risipit, îngerii au cântat, razele soarelui mi-au atins chelia, asta e, tre’ să dezbat cu voce tare. Vă rog să nu sunați la 112 dacă mă vedeți pe stradă, înscris la cuvânt în ședința din capu’ meu, cu voce tare, nu-s nebun, io rezolv chestii.
Am lăsat berea și am trecut la concluzii. Glumesc, n-am lăsat berea.
Pentru a sublinia cumva cine pe cine a născut, autoru’ a zis să fie Ana-Maria. Și da, se aude mai bine, e melodios, cursiv ietc. Și totuși, a venit cu un asterix mic în josu’ paginii, scrisul ăla mărunt pe care nu-l citește nimeni da’ e important. Dacă pronunți cu voce tare Maria-Ana, te repeți și-l zici repede, ca aia cu „eu pup poala popii, popa pupă poala mea”, iese MARIANA.
Legenda spune că așa a apărut numele Mariana, ca o corectură. Apropo, dacă-i dai de căutat lu’ Goagăl, Sfânta Mariana, nu există și te duce tot la Maria, ca un omagiu și o scuză pentru Ana din fața ei.
Și toată lumea-i fericită, cu toate variantele corecte, plus un nume nou. Ta naaaaaa!!! Caz rezolvat, închis și băgat la arhivă. Cu plăcere.
Apropo, Mărie, Ană, Ană-Mărie și mai noul Mariană, LA MULȚI ANI din partea mea și a neuronilor mei faultați.
Hm… mai apare un mister… Când se sărbătorește Mariana, de Mărie, de Ană, de amândouă, sau în milisecunda de la 00.00 noaptea dintre 8 și 9 septembrie? PROVOCARE ACCEPTATĂ!!! Mă gândesc și vin cu disertație pe temă.