Ce să nu faci în Moldova – 23.11

Ce să nu faci în Moldova – 23.11

Ce să nu faci în Moldova - 23.11

Moldova noastră, asta din Românica, de ea zic. Nu mă refer la Republica Moldova chiar dacă ceva-mi spune că următorul articol are aplicabilitate și peste Prut.

-Mergi în Moldova să te distrezi, găsești o tonă de oameni haioși. Te râzi de-ți sar bretelele.

-Mergi în Moldova să bei ceva șmecher. Și dacă ai și gașcă de oameni de mai sus, tragi niște chermeze de povestit la nepoți.

-Mergi în Moldova după gagici. Sunt faine rău moldovencele.

-Dacă ai rude-n Moldova și te invită la masă, lasă tot și mergi.

Dar sub nici o formă, nici măcar în gând, dacă simți că sfârșitul e aproape, să nu mori în Moldova. Dacă ești moldovean și simți că ești cam gata, exact ca elefanții care merg spre un loc știut numa’ de ei, mai bine mergi spre sud în Regat. Cu banii cheltuiți în Moldova, la mine-n urbe îngropi trei persoane.

Sâmbătă a trebuit să ajung la Bacău pentru decesul unei rude prin alianță. Dacă-n ultima perioadă am tot participat la astfel de evenimente, am avut termeni de comparație. În Ploiești o slujbă de-ngropăciune are introducerea și conținut, cam juma’ de ceas, plus-minus zece minute, și-ncheierea care se face la groapă.

Se-mpart chestii și la revedere, ne vedem la pomana de nouă zile.

În Moldova a fost cronologic așa. Introducere și conținut, o oră juma’, cu întârziere de juma’ de ceas că nu venise popa. Popa a fost de fapt un sobor, trei popi plus backing vocals… sau doi plus unu… nu vedeam foarte bine din unghiul în care mă aflam. Finalul conținutului a constat într-un speach al popii titular, în care a spus chestii despre defunct de am crezut că au fost prieteni de pahar. Alte mai bine de zece minute. Ulterior am aflat că primise detaliile pe hârtie.

Prima parte a încheierii care a durat cam zece minute-n cimitir, urmată de a doua parte, tot cam zece minute, la masă. Da, în Moldova pe lângă pachete date, pentru rudele apropiate tre’ să faci și masă cu respectarea chestiilor de pandemie. Pe la noi s-a renunțat la masă în perioada cu covid.

Interesantă este ultima parte a încheierii, recunosc că habar n-aveam de ea și m-a luat prin surprindere. Toată lumea la masă, pahare pline și se mesteca la bucate de zor. La un moment dat, soboru’ care se afla la o masă ca o catedră, fix în spatele meu, mai bine zis io stăteam cu spatele la catedră, se ridică și-ncepe să cânte. Așa brusc și fără atenționare, de mi-a sărit inima pe dreapta și m-a prins cu sărmăluța de post masticată jumate.

Toată lumea-n picioare, fețe pioase și-nghițit dumicați nemestecați. A durat puțin, a fost o cântare scurtuță cu rugăciune-n capăt. Apoi toată lumea jos și continuat la ce făceau până atunci. Io chiar am întrebat dacă a fost un pasaj sărit la vremea lui și trebuia zis și ăla.

Buuuun, tragem linie și aflăm din sursă sigură cât a fost scoru’. Vă rog să vă așezați ca să nu vă am pe conștiință fundurile sexoase, mai precis osu’ ăla, noada sau coccis pentru fițoși. Per total, probabil fără mizilicuri apărute, o mână de lumânări, zece lei la un amărât, etc, cu niște fițe-mi spune sursa, 11000 de lei, exact, 2200 de eurași. Cât un concediu de fițe cu totul achitat, în Maldive sau Dubai.

Frați moldoveni, la juma’ de preț vă face fratilii vostru ploieștean nește slujbe de o să vă pomenească familionu’.

Tre’ să vă mai zic una. Cine  mă cunoaște știe că io nu prea cred în popi&biserici. Mai repede organizez un concertuț in memoriam la evenimente d-astea. Plus că slujbele-s total plictisitoare. La cât durează o slujbă-n Moldova, mai aveam puțin și mai ceream o lumânare că aia pe care o primisem se apropia vertiginos de degețele. Nu dați cu pietre că n-o spun cu răutate.

Cum stăteam io cumințel și studiam asistența, văz uniformele popilor. Erau mov cu alb. Io n-am mai văzut popi mov. Am întrebat io-n stânga și-n dreapta de ce sunt mov, am crezut că sunt culorile parohiei, ca la cluburile de fotbal, da’ nu m-a lămurit nimeni. Și pentru că mă măcina și intrasem pe modul rudă cu Dabija, m-am dus direct la sursă, adică la popi.

Ce să nu faci în Moldova - 23.11

-Bună ziua, scuze de deranj, vreau să vă mulțumesc pentru minunata slujbă, ma rar așa ceva. Felicitări sincere.

I-am cam blocat pe popi. Să se trezească la masă cu unu’ ca mine-n tricou cu piuituri.ro, lanț la pantaloni, bocanci militari și meclă de recuperator, mai răruț. Nu prea știau ce să creadă.

-Am o-ntrebare pentru dvs. Am remarcat straiele dvs, mai precis culoarea pe care n-am mai văzut-o în altă parte.

De unde să știe bieții popi că io mai răruț spre deloc la biserică, adică un’ să văz dacă nu mă duc.

-Simbolizează ceva culoarea mov? E ceva specific parohiei unde activați?

După ce și-au revenit din șoc, am aflat că verdele se folosește de Rusalii, sau roșu, nu mai țin minte, roșu se volosește de… ceva, altceva, sau verde, invers ca de Rusalii, galben e când nu știu ce, iar movul ăla a reprezentat o donație și le-a plăcut modelu’. Adică, rol estetic și cam atât. Nu erau fani Poli Timișoara.

Nea’ Duțache, Dumnezeu să te odihnească. În ultimul moment ai reușit să strângi un neam răspândit prin toate zările. Reuniunile de familie niciodată nu vor mai fi la fel.

Despre alte culori AICI.

Ce să nu faci în Moldova – 23.11

1 thought on “Ce să nu faci în Moldova – 23.11”

  1. Pingback: Tragem Linie - 28.12 - Piuituri

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.

%d blogeri au apreciat: