Mămăița spartană la cumpărături – 02.04

Am două slăbiciuni, lacrimile de copil și mămăița care vinde chestii-n frig. Mă rog, mămăița sau tătăițu’ la rând la medicamente, la piață, la taxe și impozite locale, oriunde. Ultima mămăiță pe care am văzut-o, era prin parcare la IKEA și vindea ghiocei. Înaintea mea era un tip care i-a dat două zeci de lei și i-a spus că trece mai târziu să-și ia ghioceii. Normal că n-a mai trecut dar nici n-a rezolvat treaba. Dacă mămăița nu s-a prins că ăla nu mai trece, probabil că a-nghețat în parcarea aia ca să livreze marfa. Inițial așa am vrut să fac și eu, da’ mi-am dat seama că n-o să plece până nu vinde tot. Așa că, m-am umplut de ghiocei.

La rând la cumpărături când văd un bătrân care-și gestionează pensia și vede că n-are suficienți bani, achit eu diferența. Probabil că-s și mulți profitori, nu mă interesează, e problema lor și consider că nu io-s cel păcălit. Să vă povestesc cum a profitat o mămăiță de inocența mea.

Sâmbăta e zi de cumpărături. Gaura-n buget este direct proporțională cu dimensiunea dodoloață a coșului de cumpărături. Foarte multe chestii nu cumpărăm, da’ alea care sunt, plus două baxuri de apă plată pentru că fosta mea prietenă, actuala nevastă, are în ea o cămiluță însetată, un bax de ceai și alte acareturi, ne face coș destul de plin și umple o bandă la casa de marcat. Când mă așez la rând și-ncep să-mi pun chestiile pe bandă, de multe ori mă trezesc în spate cu o persoană care are trei lulele-n brațe și privire disperată. Atunci îi fac semn să se bage-n față ca să nu ne petrecem sărbătorile de iarnă împreună. Privirea aia de „să trăiască mă-ta” e neprețuită. Dacă vă spun că după partida de cumpărături sunt nominalizat la curățenia săptămânală, vă dați seama că nu mă grăbesc nicăieri.

Deci sâmbătă, io parcat la casa de marcat, debarasam chestii pe bandă. După ce am terminat și-mi admiram spiritul organizatoric reflectat în aranjamentul produselor pe bandă, adică claie peste grămadă, practic mai aveam 30 de cm de bandă neocupată, cu coada ochiului văz o siluetă care se apropia de mine. La coada mea nu mai era nimeni, reușisem să bag în sperieți pe toată lumea care se orientase deja către alte case. O bătrânică, o mămăiță regulamentară, cu batic și mers poticnit specific vârstei, se uita când la amalgamul meu de produse, când la ea-n mână. Avea o sticlă de sana, un iaurt și o pungă de nu știu ce. Samariteanul din mine deja lua atitudine.

-Săru’ mâna, mergeți în fața mea, puteți să puneți cumpărăturile în fața mea, mai este loc acolo.

-Vaaaaai, ce drăguuuuuț, mai rar așa băiet! Mulțumesc mult.

Io impresionat până la lacrimi, cam două secunde până m-a depășit mamaia cu același mers poticnit. Atunci mi-a înghețat lacrima-n ochișor. Mămăița a pus alea trei lulele pe bandă și din spate a tras o paporniță cât toate zilele. Bă o camuflase perfect, era și închisă la culoare, asortată perfect cu ținuta băbuței. Ziceai că-i cornu’ abundenței. Avea și ceva alcool, armele furate de la Ciorogârla, Elodia, ce dracu’ n-avea în ranița aia. Nu-mi dau seama cum a cărat toată tona aia de produse, probabil d-aia mersu’ ăla bătrânesc. Nici nu se mai uita la mine să vază cum îmi ieșeau fulgere pe ochi, exact cum nu mă uitam eu la nevastă-mea fix din același motiv. Normal că am stat până a plătit cantitatea aia de produse cât coșul zilnic al Somaliei, până le-a băgat tacticos înapoi în bagaj, cu grijă că altfel nu mai intrau. Io mai cumpăram două pungi pentru că nu-mi ieșea organigrama. La final mi-a dat un zâmbet cu un mulțumesc frugal și dusă a fost. Și casierița se uita amuzată la mine. Bine că nu m-a mâncat în fund să-i spun că fac io cinste și să zică bogdaproste, cred că nu mai aveam bani pentru ale mele. Am terminat și am părăsit magazinul pe ritm de replica nevestei.

-Fraierică, ai luat țeapă! Vezi, așa faci tu când te dai cavaler.

Alte chestii AICI.