Și E-urile ne-au atacat – 11.04

Vă ziceam de șezătoarea aia cu cocârț, trei categorii de vârstă și disertația cu tema „Dulce, dulcișor, te crapă la dințișor”. AICI aveți detaliile și recomand lectura ca pe capitolu’ 1. După ce ne-am amintit noi ăștia din grupa mare cum stăteam cu deserturile pe vremea lu-mpușcatu’, grupa mică a găștii a-nceput să dea cu aduceri aminte din perioada imediat de după Revoluție, din primii ani de capitalism când în mâncare au apărut E-urile și nici măcar nu știam ce ne-a lovit. Menționez că nu-mi aduc aminte de nimic dulce de pe vremea aia, probabil că a fost perioada-n care am descoperit alcoolu’ și d-asta. Relatez povestea cu copy paste după gașcă.

Dacă E-urile au formă, arată ca pufuleții

Mai știți pufuleții Lotto? Ei bine, ăștia erau niște pufuleți level god, erau cu trei clase peste pufuleții mioritici, atât din punct de vedere ambalaj, colorat, fițos și mult mai foșnitor, cât și din punct de vedere stare de agregare, adică-i găseai în diverse arome, E-urile cu toate numerele. De menționat sunt pufuleții Lotto cu aromă de brânză. Legenda spune că atunci când au apărut și s-a deschis prima pungă, Antibiotice Iași a-nceput să producă pastile cu iod. Băbăieți, putea lejer să scoață de pe pungă aroma de brânză și să-i zică pompos „le chosetuț deo militaire sur leo aplicațion une anne”. Și că puțeau îngrozitor nu e tot. Aroma aia de brânză era o chintesență de E-uri, un extract din vopsea auto îndoită cu diluant de culoare portocalie. După ce mâncai căpătai o nuanță portocalie pe limbă, pe bot, pe mâini, haine și-n mod cert, pe mațe și ficat. Cred că pufuleții ăștia au fost inventați să ne pregătească de covid.

Deschizătoarea de uși… și picioare

Dulcegăria supremă care avea rol de șpagă la medic, plocon la nași și-ți aducea bile albe de la gagică, ciocolata Africana. Atunci când a apărut, produsul chiar interacționase cu ciocolata și ingredientele ei. Plus că avea alune-ntregi, care de fapt erau arahide, da-ntregi și bune-n combinație. Plus că echipa de nași care i-au pus ciocolatei Africana numele Africana, n-a fost proastă. A combinat o dulcegărie cu unu’ din fetișurile a 99% din populație. Toată lumea visa la o relație cu o persoană de culoare. Inițial am vrut să zic numa’ de bărbați da’ mi-am dat seama că și femeile intră-n aceeași găleată. Pentru că, nu-i așa, pe negru e mai mare.

Produs neidentificat

Ziceau ăștia mici că după Revoluție, se găsea un produs, nimeni nu mai știe despre ce e vorba, e clar că era o mizerie, se vindea la pungă și care ne demonstra cât de apreciate erau E-urile în corpul nostru. Apropo, informația a fost verificată în două surse. Din păcate nici una din surse nu a putut să-mi dea detalii despre produs în sine. Drept pentru care nu mă pot pronunța vis-a-vis de concentrația de E-uri pe mm pătrat de produs. Dar, că există un dar, acel produs conținea-n pungă un cartonaș surpriză. Pe cartonaș era o gagică pseudo-goală. Adică în costum de baie sau ceva vaporos. Cevau’ ăla vaporos era aplicat pe cartonaș cu un soi de vopsea care dispărea la apă. Cu alte cuvinte, când se uda gagica, rămânea nudă. Cum urmașii dacilor liberi nu se duceau la vâltoare să-și ude cartonașele, se prefera varianta simplă cu lins cartonu’ până se uda gagica. Partea fun și cu anticorpi acum urmează. La un moment dat, gagica se usca. Atunci o lingea… îl lingea, pe el, pe cartonaș, alt prieten. Deci dacă produsul în sine era bio, aveam noi grijă să dăm limbi la polimeri. Vă rog din inimă, dacă e cineva care știe despre ce produs e vorba, să-mi zică și mie.

Schimbarea Laurei și Marianei cu nume de rezonanță exotică

După Revoluție a început și revoluția brandurilor. Simplu și inteligent. Nu-ți mai convenea napolitana Angela, preferai Koukou Roukou pentru că suna a tropice.

Chipsurile la fel, nu mai erau pelete de cartofi sau alea din pastă de, sperăm noi, creveți, ne zâmbeau din galantare sub denumirea Halli-Lulu. Altceva, nu? Nici gastrita nu mai zicea nimic și se declara satisfăcută.

În zilele noastre E-urile sunt la loc de cinste. Obligatoriu inscripționate pe ambalaj