Protecția muncii, mit și realitate – 14.04

Protecția muncii, mit și realitate – 14.04

Protecția muncii, mit și realitate - 14.04

Protecția muncii în Românica pleacă de la „lasă mă că merge așa”, până la „când nu mai merge așa” și din păcate, de cele mai multe ori, se lasă cu „au buba!”, nino nino SMURD, inspectori de protecția muncii, PSI, Arafat, ȘȚP, CRȚ și alte organe de control. Io nu pricep o chestie. Hai să vă dau un exemplu de norme PSI și protecția muncii aplicate cu curu’. Acu’ ceva vreme, nu multă, a ars un mall din București. Știrea venea după o altă știre cu bombardamentele din Kiev. Să mor de n-am crezut că imaginile sunt tot din Kiev. Partea haioasă cu ghilimuțele de rigoare, este că sus numitu’ stabiliment fierbinte, nu avea autorizație ISU și mai fusese amendat pe tema asta da’ l-a durut prin părțile moi de regulamente și chestii. Să revenim la oile noastre, adică la mine și la colega mea de birou.

Am colegă de birou nou nouță, an de fabricație recent de după Revoluție. Odată angajată, trebuie și d-astea cu protecția muncii că-s obligatorii. La noi, serviciul ăsta-i externalizat, mai ales că nu sudăm vapoare și nici nu trimitem oameni pe orbită. Spre exemplu, la mine-n birou e foarte simplu, nu trebuie să ne băgăm deștele-n priză, creioanele-n ochi, nici n-avem așa ceva, de creioane zic, nu trebuie să alergăm pe scări, nici nu pot că am o vârstă. Practic e un birou cu două calculatoare, două scaune, rechizite n-avem că nu folosim, dacă nu ne atacă mousele, n-avem probleme. Ei bine, nu contează, nenea care ne face protecția muncii o face pe bune și ca la carte, chiar ne spune să nu băgăm degetele-n priză. Io-l înțeleg pe om, își face datoria, da’ nu pot să nu fac mișto de el. Ajunge la noi pentru protecția muncii lunară, îi pică p-asta mică și o-ntreabă aroganto-important:

EL- Ce-nseamnă protecția muncii?

EA- ?!?! … ăăăă… norme de siguranță în muncă, protecția muncii… ca-n denumire, nu?

EL- Hm, aproximativ. Job-u’ meu este să mă asigur că ajungi la serviciu sănătoasă și pleci acasă sănătoasă.

Normal că nu puteam să tac, mai ales că aveam chestii de făcut și el mă bruia tare.

EU- Bre, dacă tu mă aduci sănătos la muncă o să te propună ăștia la Nobel pentru medicină. Io vin la muncă direct nebun, nebun simpatic ce-i drept, da’ tot nesănătos se cheamă. Tu zici că mă trimiți sănătos acasă, ha?

EL fără să mă bage-n seamă, uitându-se la ea – Cătălin e un caz mai aparte, cu el nu te-nțelegi, e rebelu’ firmei, nu-l băga-n seamă.

EU – Boss, bagă placa cu creionu-n ochi și aia cu perforatoru’ pe la degețele și lasă-ne să ne fie dor

EL spre mine – Tu să taci   tot EL spre EA – să nu-l asculți total, e băiat bun, știe ce face, da’ s-a născut în zodia miștocarului.

D-aciulea a-nceput să-mi meargă mintea vis-a-vis de normele de protecția muncii pe diverse meserii. Și n-o să mă refer la fierari-betoniști, prelucrători prin așchiere sau impiegat de mișcare, la oamenii ăștia chiar sunt norme de protecția muncii.

Starul porno

Mno, pe bune acu’, habar n-am ce-i scrie unui star porno pe cartea de muncă, probabil că actor, da-s mai interesat de instructajul periodic de protecția muncii. Prin comparație cu noi, probabil că-i spune să nu-și bage pluța-n priză. Bine, dacă-i intră-n priză, e clar că nu e star porno și n-are ce să caute-n branșă. Cred că jumătate din bolile profesionale țin de dermato-venerice. Probabil că prima regulă sună cam așa: am ajuns la serviciu, facem dușuleț și ne punem frumos prezervativ, marca X cu peretele-n strat dublu de latex, fosforescent pentru o mai bună vizibilitate-n întuneric și cu recipient de dezinfectant încorporat. În caz de lucru greu, se recomandă prezervativul cu bombeu metalic. Cealaltă jumătate de boli profesionale țin de cabinetele de ortopedie și bla, bla cu oase, datorită porno-muncitorilor trecuți de o anumită vârstă care folosesc poziții încâlcite din Kama Sutra și mai rămân înnodați. Oricum, genunchierele și ochelarii de protecție le-aș face obligatorii-n branșa asta.

Popa-muncitor BOR

Să nu amestece vinurile de la pomeni. Mai ușor cu chestia aia care clinchene și tămâiază, ca să nu-i dea la scufiță unei băbuțe mai pioasă, cu plecăciunea până-n pământ și mai greu de observat. L-aș pune să poarte sub sutană un extinctor auto. Lumânările alea au flacără deschisă, voi știți?

Șoferul de taxi

Presupun că atunci când dai examen de permis auto, e clar că le semnezi cumva și p-astea de protecția muncii, nu? Cel mult, la două ceasuri de șofat, te obligă să te miști biped ca să nu faci hemoroizi. Apropo, știați că hemoroidu-i boală profesională?

Barieristu’ sau taxatoru’ de la barieră

Adică un ăla care m-a amendat pe mine de trei ori total gratuit. AICI Exceptând operațiunile de intrat în gheretă și ieșit din gheretă, ce mama dracu’ riscuri au ăștia? Au juma’ de metru de gheretă din termopan, wc-urile din fundu’ curții au spațiu locativ cel puțin dublu. În chestiile alea cu ghișeu, n-ai loc să scapi un pix pe jos. Probabil d-asta, n-au un’ să scape pixu’ și tre’ să-l pună undeva și dacă consideră că undevau’ ăla e în ochi, țop sare boala profesională.

Videochatista

Tanti asta stă în pat și nici prezervativu’ nu se justifică. Are un calculator și o cameră video, atât. Mă rog, n-am pus materialu’ didactic. Acu’ realizez că-s exact ca o videochatistă. Diferențele dintre noi sunt patul, camera video și dildourile. Amândoi ne ocupăm de scule, io de alea de prelucrat chestii, ea doar de alea de dat găuri… sau… da… ați înțeles sigur.

La polul opus, adică meseria la care după ce te califici pe treabă probabil că-ți mai trebuiesc zece ani să citești tot ce ține de protecția muncii specifice, e meseria de genist, secția dezamorsări bombe, proiectile neexplodate și mine marine. Partea bună e că-n meseria asta nu greșești de multe ori.

Protecția muncii, mit și realitate – 14.04

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.

%d blogeri au apreciat: