Câteodată scurtu-i mai bun – 02.05

Câteodată scurtu-i mai bun – 02.05

Câteodată scurtu-i mai bun - 02.05

Scurte și haioase, nu făceau de un articol întreg da’ meritau pomenite. Sincer, la ce vă gândeați perverși mici când ați citit „scurt”, ha? Am trei chestii scurte și haioase, pentru o zi de luni… mama ei…

Scurt și la obiect… meteorologic

Coleguța mea de birou a plecat de 1 Maiu’ ăsta la mare la Costinești, pe motiv de valu’, valu’, festifalu’.

Toată săptămâna a stat cu ochiu’ pe vreme să vază dacă-și ia slipu’ de blană cu schiuri, sau zeii îi dau vreme bună. A găsit ea un site mai șmecher care cică la el timpu’ probabil e mai mult ca sigur de probabil. Normal că toate paginile de profil își cam schimbau prognoza de la o zi la alta în funcțiile de noile date provenite de la durerile de oase ale Babei Făcălina, meteorolog de serviciu. Până în ziua dinaintea plecării, când pe pagina aia șmecheră scria un singur cuvânt: nebulozitate. Ha, țe? Cum adică nebulozitate? Apropo, ea a terminat o facultate de-ți filează neuronu’, ceva cu ingineria mediului, adică e pe temă. Hai să ne uităm pe goagăl să vedem ce-nseamnă chestia asta că ne dădea cu virgule și multe zecimale.

Nebulozitate – reprezintă în meteorologie gradul de acoperire cu nori al cerului la un moment dat. Nebulozitatea se exprimă în optimi din bolta cerească după codul sinoptic și în zecimi după codul climatologic. În observațiile asupra norilor se disting: nebulozitatea parțială sau nebulozitatea norilor inferiori și nebulozitatea totală în care se cuprind toate formele de nori.

Ha!? Adică… știam și noi că se referă la nori, da’ la definiția asta am făcut plici. Bre pagină meteorologică, zi-ne soro pe limba noastră, „o să vă plouă de vă căcați pe voi”, „nu lăsați acasă cărămida din chiloți, o să fie un vânt de vă duce moca la bulgari”, sau „vai de soarlii vostru, o să vă facă încet ca la microunde”, d-astea să pricepem toți. Măcar în procente, 40% ploaie, 30% soare, 20% ceață și de restu’ șanse de viscol. Nu știu cum a fost la mare, azi e în concediu de refacere colega mea… cre’ că a fost bine.

Când se-ntâlnește hoțu’ cu primăvara

În rolurile principale, eu-primăvara, un client-hoțu’. Joi primesc un mesaj, moartea mea, mesaje d-alea de intră direct în subiect, adică nici salut, nici fu… salut.

-Dați și în rate?

-Bună ziua și dvs, da, aveți contact direct cu firmă de creditare, click pe ea și vă calculează ratele lunare în funcție de produsul ales și valoarea lui.

-Da’ cât costă o aripă dorsală de rechin, da’ un motor de elicopter Puma, tricouri SpaceX cu I LOVE GRAVITY aveți?

Și piesa de rezistență…

-Auziți, nu mai bine-mi trimiteți produsele pe care le vreau, îmi dați un cont bancar și vă depun eu lunar niște bani până achit tot?

I-auzi cwoae inteligență debordantă! Mno, l-am sunat că am vrut să-l auz la glas cât e de fumat.

-Bună ziua, am văzut propunerea dvs, nu merge, n-am auzit până acu’ de așa ceva.

-E, s-a mai văzut, păcat dom-le, așa pierdeți clienți.

-Asta e, hai pa.

Vineri mă sună el.

-Da’ chiar nu se poate? Io-s bun platnic.

-Ba da, m-am gândit. Faceți comanda, îmi trimiteți toate datele, copie după buletin și cardul dvs. însoțit de codul PIN. Ne luăm noi o sumă lunar până la ștergerea datoriei, ce ziceți?

-Cum să vă trimit cardu’?!

-Exact, vă mulțumesc pentru apel.

Când crezi că le-ai văzut pe toate…

Safety first

Am io doi prieteni care au haiducit împreună-n copilărie. Sâmbătă eram la cocârț la cârciumă și din vorbă-n vorbă, povesteam de când mergeam la furat de cireșe, mere, chestii. Apropo, tre’ să vă zic de cel mai prost hoț de fructe, adică io, o să fie un articol separat. În general, prietenii mei sunt cam kamikaze așeeea, adică nu prea gândeam că dacă ne jucam pe calea ferată aveam șanse reale să ne facă muci o locomotivă, dacă ne urcam în copaci ăia mai cedau și ne-nfigeam în pământ, conceptul de safety ne lipsea cu desăvârșire. Ei bine, unu’ din cei doi prieteni era mai prevăzător și teorie știa bine, practica-l omora. El nu urca-n cireș decât dacă în prealabil se asigura cu o funie pe care o lega, atenție, la baza copacului, adică degeaba. Mai mult, poveste relatată chiar de el, nu se lega de cireș, normal, era copacu-n care se urca și prezenta risc de prăbușire chiar dacă avea trunchi și ramuri cât să susțină un tanc rusesc. Nu, el se lega de un copac din proximitate, tot de bază, adică tot degeaba, da’ copacul respectiv nu era parte activă-n acțiune și atenție mare, era un liliac. Adică o tufă cu tulpină de câțiva centimetri. Poate că era un liliac de esență tare, cine știe.

Hai să aveți o săptămână șmecheră și râzătoare. Apropo, pentru ploieșteni, joi e un concertuț la Rock Cafe AICI. Alte zăpăceli, AICI.

Câteodată scurtu-i mai bun – 02.05

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.

%d blogeri au apreciat: