Un tramvai numit dorință – 02.06

Un tramvai numit dorință – 02.06

Un tramvai numit dorință - 02.06

Tramvaiu’ 1, ăla care o să iasă primu’ pe poarta fabricii spre București, chiar a ieșit pe poarta fabricii. Inițial am auzit o știre la radio care zicea că primu’ tramvai din cele o sută de bucăți construite de Astra Arad pentru București, a fost livrat și intră-n perioada de omologare. Perioada asta de omologare va dura, atenție, două luni. WTF! Cum adică două luni? Nici măcar două lunițe că poate sunt mai mici decât luni și mult mai mici decât lunoaie? Despre diminutive AICI să te scot din draci. Articol vis-a-vis de realizarea cu tramvaiu’, AICI.

În mintea mea, la tramvaie, la locomotive, macarale și alte mecanizate, e ca atunci când l-am luat pe Sherman Dustărelu’. Adică m-a sunat de la reprezentanță, m-a anunțat să mă duc repede acolo că am un ochios verde militar care plânge după mine. M-am dus, ne-am pupat, a fost dragoste la prima vedere, și am plecat acasă. Nu teste, nu omologări, singura chestie e că suge la benzină ca o traseistă dacă-l forjez și papă bani o dată pe an la schimbat consumabile. Presupun că un tramvai care merge zilnic opt ore pe zi, are nevoie de revizii suplimentare, da’ nu pricep asta cu omologarea timp de două luni. Și d-aciulea s-a activat gena aia care demonstrează că-s rudă cu Dabija, aia care mă afectează la grijă.

Caut pe net cât pana mea durează să fabrici un tramvai, de la cafeaua de dimineață pe care o bea Gigi de la sculărie înainte să aducă prima piuliță, și până la tăiat de panglică. N-am găsit. Așa că-s nevoit să merg pe comparații și umflat de valori. În articol scrie clar că ză contract s-a semnat în urmă cu 12 luni. Nu mă leg de asta pentru că știm și noi cum e cu licitația prin Românica. Până se face, până se rezolvă contestații, proiectare, aliniat de planete, plus construcția în sine a echipamentului, 12 luni chiar nu e rău ca termen de rezolvare. Dar cât durează efectiv procesul de fabricație, asta-i dilema de azi.

Hai să ne punem pe calcule. Conform unei declarații de la Mioveni, avem așa, citez:

„Producem o maşină la fiecare 54 de secunde, asta înseamnă 1.500 de maşini pe zi, care ajung în diferite ţări. Fiecare model este produs în diferite versiuni, în diferite culori şi cu diferite opţiuni”, a declarat directorul general al Automobile Dacia şi Groupe Renault România, Antoine Doucerain, citat de Agerpres. AICI articol. Fabrica stă bine pe roboți, are personal șmecher care știe să-i folosească de ne umplem de Loganuri. La un minut, țop un Logan.

Se dă un Logan care are 4, 36m, se fabrică-n 54 de secunde și un tramvai care are o lungime de 21m, am luat varianta mai mică. Pentru notă de trecere calculați în cât timp se fabrică un tramvai. Pentru nota zece, calculați cu ce viteză circulă un funcționar public care plimbă un teanc de acte pe la diverse birouri dintr-o clădire cu trei etaje. Un amănunt important, este o clădire de stat, să-i spunem generic „primărie” și cunoaștem perioada de omologare, adică două luni. Pentru o ușurare a calculului, 2 luni (etalon iunie și iulie pentru bugetari) = 41 de zile lucrătoare, fără weekenduri și libere = 336 de ore, am considerat vinerea zi normală de lucru în care nu se pleacă la ora 14.00 = 20160 de minute = 1209600 de secunde. Atenție, am scăzut weekenduri și am considerat că se muncește normal, nu la ture, fără ore suplimentare. N-am scăzut pauza de masă, mai scădeți voi 41 de ore pentru exactitate.

Dacă linia făcătoare de tramvaie e automatizată, într-un tramvai avem 4,81 de logane… loganuri. Hai să zicem că la tramvai bibilești mai mult, deși nu cred, tot la automobile e munca grea pentru că ai mai multe borduri, aproximativ aceeași instalație de lumini, e cam X4,81 la orice operațiune, aveam cam 5 minute pentru fabricație. E cam puțin, hai să nu fim răi. Dacă tot nu găsesc în cât timp se fabrică un tramvai, am mai săpat puțin și am găsit un articol în care zice că prin 1957, o fabrică de autobuze făcea 150 de bucăți pe lună. AICI un articol interesant. Adică tot se făceau 5 bucăți pe zi. Bun, hai să fim și mai darnici și să zicem că într-o zi, se face un tramvai. Atunci de ce mama dracu’ are nevoie de două luni de omologări? Zici că fabricantu’ se apucă de treabă fără proiecte, fără să știe ecartamentul șinelor, fără nimic, de fapt se apucă de rachete cosmice și le iese tramvai. Un fel de produceți voi ceva și vedem noi la ce-l încadrăm în funcție de ce iese și cu ce seamănă. Presupun că sunt norme de respectat, reglementări și alte acareturi de urmat ca să-ți iasă ce trebuie, să fie funcțional și care să meargă pe șinele alea, adică omologat. Zic și io.

Un tramvai numit dorință – 02.06

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.

%d blogeri au apreciat: