Bubiță la neuron workaholic – 12.07

Bubiță la neuron workaholic – 12.07

Bubiță la neuron workaholic - 12.07

Avem bubiță la căpuț și suntem defecți rău de tot. De ceva timp îmi urmăresc prietenii-n discuții și constat cu stupoare că marea majoritate, mai ales cei săriți de 40 de primăveri, au cel puțin un minion workaholic la scufiță care se activează în orice condiție și oriunde, la orice oră și-n orice discuție sau conjunctură. E nevoie de minim doi oameni care să-nceapă o discuție despre orice și pe nesimțite se deviază spre problemele din câmpu’ muncii. Sunt cazuri în care e suficient un singur om care se bagă singur în conferință internă cu cealaltă personalitate a lui și rezultatul este același. Adică, să vă spui cu exemple cu liniuță de la capăt.

Doi oameni pe modul workaholic

Se dă o masă într-o cârciumă, o temperatură plăcută, un concert Nightwish pe debrăcate, adică Floor Jansen în timp ce cântă prestează și la bară în ținută de vară din trei piese, pălărie de soare, ochelari de soare și șlapi cu toc, musai roșii. Servirea la masă e asigurată de ospătărițe de la Hooters. La masă workaholic 1, tip corporatist la o firmă IT, ochelarist și genu’ avid de gagici care-l resping sistematic. Workaholic 2, lucrător la contabilitate, îmbrăcat la sacou cu întărituri pe la coate.

-Bă ce frumos cântă… îmi aduce aminte de un team building de acu’ cinci ani, s-a-mbătat secretara lu’ șefu’, s-a urcat pe masă și a cântat la fel ca asta.

-Apropo de șefu’, iar m-a tăiat de la primă!

-Ce nenorocit! Și condițiile de muncă sunt…

Și io-te așa, toată karma locației face plici, ăștia doi se aruncă-ntr-o discuție întinsă pe două ceasuri de cum e la muncă, ce trebuie făcut și dacă ar fi ei șefi… După ce tragem linie și concluzii, a doua zi nu se-ntâmplă nimic. Totul e la fel, nimic nu se schimbă și ei se laudă că au ieșit la un concert super fain.

Workaholic în ședință internă

Că-i pe stradă, în cârciumă, pe o plajă la mare sau undeva la munte, imposibil să nu-l vezi pe acel om care vorbește singur. Dacă te concentrezi și-ncerci să prinzi frânturi de discuție, sigur auzi cuvintele plan, factură, termen de livrare etc. Pe omu’ ăsta-l mai scapă pensionarea… dacă o mai apucă și nu moare sub un maldăr de hârtii sau prins în laptop între ecran și tastatură. E haios când se ceartă singur sau intră-n polemici cu el. Legenda spune că se poate trata pe la Voila, pe la 9 la București sau instantaneu printr-un câștig la LOTO.

Acu’ fără glumă, e nasoală chestia și mai virală ca covidu’. Cred că antidotu’ e în generația tânără. Au ăștia o durere de bașcheți nativă vis-a-vis de muncă de nu vă zic. Din această cauză, pe lângă întrebările existențiale ale omenirii de genu’ „unde facem Revelionul?” și „ce mai facem de mâncare azi?”, a mai apărut una, „cine dracu’ o să ne plătească pensiile?”. Ăștia mici când au plecat de la job, vorbesc de cei care interacționează cu fenomenu’, păi sunt buni plecați și își lasă toate problemele la muncă. N-au nici o problemă să se mute de la un job la altul. Pentru ei acea zonă de confort care apare timpuriu pe la un 30 de ani și e instalată bine după 35 de ani, pur și simplu nu există și sincer vorbind, nu-i rea treaba asta. Problema mare la ei este că au o aplicație instalată, e mai mult un virus care le provoacă aceeași durere de pingică și-n timpu’ programului. Și asta nu-i bine deloc.

Cum scăpăm de neuronu’ workaholic

Nu puteam… Sau putem singuri dacă ne prindem că doar ne otrăvim mințile și că stăm mai prost ca Don Quijote cu morile lui. În timpul liber trebuie să ne setăm căpăcicile pe mod odihnă sau vacanță pentru că altfel pierdem lucruri frumoase din viață pentru niște rahaturi de discuții despre muncă în momente-n care chiar nu-și au locu’.

Dacă-n vacanță sau la o ieșeală de weekend ai un workaholic pregătit să-și găsească un frate sau să te sodomizeze pe tine cu problemele lui, trebuie să-ți găsești aliați. Raportu’ tre’ să fie cam trei la unu’ și să duci discuția oriunde, mai puțin în sfera joburilor. Merge și unu’ singur mai din topor așeeea, care să zică tare și răspicat: mai lasă-mă-n pana mea cu rahaturile astea, am ieșit să bem, nu suntem la ședință.

Apropo, de pe la muncă aveți AICI.

P.S. Dacă mă vezi în timpul liber la o masă de cârciumă, la un concertuț, la un frecat duda, nu contează la ce, și-ncepi să vorbești de muncă, sfatul meu e să ai cască. O să te ajute mult dacă se lasă cu scaun la cap.

Bubiță la neuron workaholic – 12.07

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: