Proverbe și zicale expirate – 21.11
Suntem plini de proverbe și zicători. Proverbe transmise prin viu grai din negura istoriei, zicători născocite de bătrânii satelor de odinioară, proverbe preluate din cultura și experiența altor popoare, multe aproape că au termenul de valabilitate expirat și nu-și mai au sens în 2022.
„Bună ziua ți-am dat, belea am căpătat” – proverb care a influențat direct politețea
Cine zicea că generația tânără nu citește? Io-te colea demonstrație clară. D-asta un procent majoritar de adolescenți și copii nu mai dau bună ziua, de frică să nu intre-n belele. Ei nu sunt nepoliticoși, sunt autodidacți care au învățat din proverbele vechi. Să nu vă aud cu „io-te la ăla micu’ a lu’ Cuțupeasca, nu știe să salute” că are dreptate copilu’.
„Plimbă ursu’ d-aciulea”
Prin târgurile și oboarele de pe vremuri se pripășeau acei artiști stradali care aveau în dotare urs. Cam ca maimuța de pe plajă de la Mamaia. Și pentru că artiștii stradali erau pe model oriental, adică stătea pe capu’ tău până cumpărai de la el un magnet de frigider sau puneai mâna pe Vasilică, adică pe urs în cazu’ de față, s-a inventat replica cu plimbă ursu’ și lasă-mă să-mi fie dor. Un „fugi d-aciulea că mă obosești și n-am chef de tine” mai blând și mai politically correct. Un fel de go f–k yourself al vorbitorilor nativi de limbă engleză. În zilele noastre nu se mai aplică pentru simplu’ motiv că acu’ ursu’ se plimbă singur. Îl găsim pe străzile localităților de munte, prin parcările magazinelor și să nu uităm de ursu’ ăla de acu’ câțiva ani care se plimba prin Ploiești și nici de leu’ din Târgoviște. Pentru că-n zilele noastre cineva căruia-i spui asta cu ursu’ s-ar putea să se uite chiorâș la tine și să te-ntrebe „care urs bro?” și „vreau și eu ce fumezi tu, io am numa’ d-alea de văz unicorni și parcă vreau cu urs”, proverbul s-a transformat și pierdut prin înjurături mult mai edificatoare. Exemplu: ieși în gâții mă-tii că n-am chef de tine.
„Cine se scoală de dimineață, departe ajunge” – proverb făcut praf drumari și CFR
Io zic că n-are rost să te scoli de dimineață. Te trezești când vrei tu, îți bei cafeaua și iei avionu’. Dacă te trezești dimineața și pleci cu mașina, să zicem că de la București spre Brașov, o să ajungi maxim pe Posada pe DN1, adică numa’ departe nu ești. Dacă te urci în tren, Goagălu’ și Wikipedia n-au informații precise de unde, când și cât de departe ajungi. Propun eliminarea cuvintelor „dimineață” și „departe”. În primul rând contează să se scoale, apoi mai vedem noi ce se-ntâmplă și unde ajunge, dacă ajunge.
„Hai să-ți fac cinste”
Nu-i chiar un proverb, mai mult o zicală și vorbă din bătrâni atunci când ai chef de o băută și n-ai motiv. Da’ niciodată nu l-am înțeles. Dacă ne uităm la definiția cuvântului „cinste” ne zice așa: merit moral sau social care atrage după sine nume bun, prestigiu. Aaaaaa… ok… și cum poa’ să le facă p-astea un pilangiu care-i dă de băut altui pilangiu, ha? D-aia io zic „hai că dau de băut”, e mai simplu, ușor de-nțeles și faptu’ că plecăm la trei dimineața din cârciumă pe toate cărările și bulevardele din proximitate e clar că nu ne face nici o cinste. Ultima frază este scrisă special pentru toate nevestele din lume ca să vază că suntem plini de regrete când se-ntâmplă chestii.
„Bătaia e ruptă din Rai”
No comment… sau comment puțin. D-aia sutem noi păcătoși, de frică că ajungem în Rai și știm că bătaia doare.
Deci cine a făcut proverbe să strângă! Sau măcar o curățenie și un update la vremurile actuale.