Scoția part.1: Începuturi – 05.04
Scoția e o țară pe care o vezi datorită prietenilor. Sau poate o rudă mutată-n zonă cu contract la sapă pe ogoarele scoțiene. Adică nu-i chiar o destinație pe care o ai la priorități sau ca și cum te trezești într-o dimineață și-ți spui „bă… m-am gândit, io dau o tură pe la Glasgow să văz ce ce mai fac băieții ăia și ăla micu’ a lu’ Hagi„. La mine s-a-ntâmplat așa. O să fie mai multe articole că-s chestii de zis și nici să vă plictisesc cu un singur articol cât o zi de post nu-i chiar ok. Vă plictisesc cu mai multe în mai multe zile.
Anu’ trecut într-o seară care prevestea timp de cocârț, m-am dus la o cârciumă să mă văz cu gașca. Io nu prea le am cu întârziatu’, mai ales dacă-i vorba de cocârț. Și cu toate astea am ajuns ultimu-n locație. Penultimu’… ultima a fost fosta mea prietenă, actuala nevastă, pentru că am intrat înaintea ei. Gașca stătea la masă foarte cumințică și cu sclipiri în ochișorii de profi la BAC în așteptarea victimelor. Hai „helău, ce face fetilii?”, stați să-mi iau cocârț să intru-n atmosferă, alea, alea.
-Auziți, mergem în Scoția la anu’?
-Păi nu mergem noi!… zic io fără să conștientizez foarte bine întrebarea.
Fără să prevăd ce o să mă lovească, zbang în fața mea s-a așezat un dosar. Băbăeți, vă spui, pe zile, cu link-uri pentru locațiile de vizitat, cu estimări transport, estimări costuri carburant, cazări, morți, răniți, poze, tot ce trebuie.
-N-am avut timp să facem varianta în limba română, e doar engleză da’ vine și aia.
Am rămas mut. Cum dracu’ să refuzi așa ceva. Am aruncat un ochi, am făcut un calcul, timp de pus bani la șosețică este, hai să ne băgăm… atenție, nu foarte convins de locație și mai ales perioadă. Martie nu-i chiar o perioadă de vizitat Scoția. Vremea nu-i chiar perfectă… spre deloc. Ulterior mi-am dat seama că am avut noroc. Dar din punct de vedere financiar e ce trebuie.
VREMEA ÎN SCOȚIA
Scoția are vara în prima zi de joi din luna iulie, a doua marți din august și ultima vineri tot din august… da’ în asta ultima e posibil să plouă. Așa că pentru vizita-n Scoția RECOMAND țoale de ploaie-n primu’ rând, costumul de scafandru are prioritate, încălțăminte woaterproof, țoale de vânt, fesuleț, chiloții de blană de smilidon și cam tot ce consideri că e bine să ai la tine. Io personal am avut 80% din echipamentul de munte că m-am și cățărat pe stânci de-mi plângea-n bagaj asigurarea de viață. Sigur sunt persoane care au probleme cu vremea și intră-n depresie. Pentru asta scoțienii au inventat cocârțu’ și dacă mama lui e în Irlanda, în Scoția e tatăl whisky-ului. Cu toate măsurile luate din punct de vedere echipament, în ziua de Glasgow în care am mers mai mult cu mașina și doar seara am mers pe jos prin urbe pentru papa și cocârț, m-a plouat de mi-au cedat pantalonii, m-a udat de-ncepuse să-mi crească mușchi și licheni pe oo.
SCOȚIENII ȘI MAI ALES SCOȚIENCELE
Sunt oameni de treabă, oameni faini și cu durere la pingică. Primitori și nu-s chiar unghie-n gât ca-n bancuri, AICI găsești dovada clară. La cârciumă e bine să te asiguri că a-nțeles ospătaru’ ce vrei pentru că altfel te trezești cu altă bâzdâganie-n farfurie. Ăia insulari… știu că Scoția cu Anglia și Țara Galilor e tot o insulă, da sunt scoțieni mai insulari ca alții, ăia de pe Skye spre exemplu, deci ăia insulari sunt totaaaal liniștiți și ai senzația că n-au griji… probabil tot de la cocârț. La gagici stau foarte bine. În Londra ce bunăciuni vedeam vorbeau românește, rusă sau orice altă limbă, englezoaicele-s cam căluțe așeeea și mai răruț pe la concursuri de miss. Cu scoțiencele-i altă treabă, chiar frumușele și e clar că-s altă nație. Apropo, sunt aproape sigur că nu le vedeam frumoase de la cocârț. Și la Londra tot pe cocârț am stat și nu m-am îndrăgostit.
PLANIFICAREA CĂLĂTORIEI
Începeți cu avionu’ că ăla te stoarce de bani. Găsiți o promoție și pe ea și pe mama ei. Apoi îți faci programul de vizite, ce vrei să vezi și pe unde vrei să ajungi și abia după astea îți cauți cazări care-s cu zece clase peste omoloagele din Londra… e doar o părere personală. Le achiți din timp să te mai liniștești financiar și să-ți rămână la momentul descălecatului în Scoția numa’ problema mâncatului, biletelor de intrare-n obiectivele turistice și a mașinii pe care o-nchiriezi. Recomand vizita în gașcă mare, adică peste patru. N-are nici un farmec să mergi doar cu prietena sau soția și să te mucifici singur. Ora de dirigenție o s-o suporți singur a doua zi. Așa în mai mulți se-mparte bătaia. Noi am fost opt bucăți și a fost ok și la transport. Am închiriat o dubă de nouă locuri, cu spațiu suficient pentru bagaje, econoamă la combustibil și mai ales ai o singură persoană sacrificată pentru condus, restu’ începeam pileala de la-mbarcare. Locu’ 9 ăla-n plus mi-a servit pe post de măsuță toată călătoria. Una peste alta, noi ne-am pus la punct chestiile cu patru luni înainte de călătorie.
Poze AICI și…
VA URMA