Neamu’ meu frumos, deștept și pestriț ca NATO – 11.05

1. Neamu’ meu frumos, deștept și pestriț ca NATO – 11.05

Am neam mare și frumos. Și azi vă spui de ăia 50% din partea lu’ Laleaua Neagră… adică mama. Mama-i din Oltenița, un oraș dunărean care a dat României două personalități marcante, adică pe mama și pe ion Iliescu. Din păcate mama nu mai e printre noi și din și mai mari păcate, Ion Iliescu este printre noi.

Oltenița nu-i mare, de unde ești și pe unde ai treabă faci între cinci și zece minute și toată lumea se cunoaște cu toată lumea. Pe vremea comuniștilor jumătate de oraș lucra-n șantieru’ naval, o mândrețe pe plan internațional. Când eram mic acolo am asistat grație unchiului meu care era șef peste electricieni, la o lansare la apă a unui vapor sub pavilion olandez, vapor comercial cam de trei ori cât Titanicu’. Vaporu’ ăla faimos a lu’ Ceaușescu acolo a fost făcut și mulți au fost invidioși pe reușita oltenițenilor. Cealaltă jumătate de oraș lucra la o filatură care făcea carieră în industria ușoară prin lucruri de calitate. În rest mai erau serviciile de prin oraș și o fabrică de conserve undeva-n proximitate. Pe vremea comuniștilor Oltenița era foarte cochetă. Acum a rămas ancorată-n trecut dar și-a păstrat principala calitate, oamenii din urbe. Și jumătate din neamu’ meu e oltenițean. Cei tineri au plecat către meleaguri mai rodnice și populația e destul de-mbătrânită, da’ când e rost de petrecere de orice tip sau necaz, toți se strâng în jurul casei părintești. Mno, beliți bine ochii că vă dau greu. Și mie mi-a fost greu de la un moment dat venisem cu propunerea ajutătoare de afișat ecusoane-n piept ca să știe tot omu cine e, al cui e și d-astea.

Eu și fosta mea prietenă, actuala nevastă, am bifat perechea de fini cu număru’ patru pe tricou. Finii 4 au o particularitate, sunt fini de nuntă de argint. La mine-n neam e o tradiție, nașu’ e mai ceva ca nașu’ ăla șef peste mafioți. Mai mult d-atât, e titlu nobiliar… io v-am zis că am sânge albastru. Pe la 1900 toamna, mama și tata au fost nașii unui văr. Nuntă, alea, alea. Au apărut kinderii. Tata a marcat cu sor-mea Mădălina. A marcat și finu’ o fată, logic, tot Mădălina, 1-1. A marcat iar tata cu un băiat, adică io, Cătălin. Finu’ șut și gol tot băiat, ghici… exact, Cătălin, 2-2. Aciulea izvoarele istorice spun că tata a zis că mai bine se lasă de fu… fotbal decât să mai iasă unu’ ca mine. Finu’ lui masochist în continuare a făcut 2-3 cu încă o fată, Ana ca pe mama. Tata cu mama au botezat toți kinderii și pe băiat l-a și-nsurat. Anii au trecut, fiecare s-a combinat și și-a văzut de viață, ai mei s-au prăpădit și partea aia de neam a luat-o-n serios p-aia biblică cu „creșteți și vă-nmulțiți” de d-aia am avut io chestia aia cu ecusoanele sau măcar tricouri ca la fotbal cu numele și număru’ pe ele. Ei bine, când nașu’ mare moare, prerogativele, titlurile nobiliare, vastele domenii și finii sunt preluate de nașu’ mic care devine naș mare. Și ține e naș de naș? Ține credeți că are coroană pe cap, ține, ține? Exaaaaaact, eu bre!

Pe la-nceput de an… sau anu’ trecut că nu mai știu exact, m-am trezit cu finu’ 4 pe la mine să discutăm. Discuția a fost simplă.

-Nașule fac nunta de argint, te bagi?

-Finule, da, mă bag!

Și gata, end of discussion, ne-am pus pe băut. La ceva timp am hotărât data de 7 Mai ca să nu-i eclipsăm încoronarea lu’ Charles de pe 6 și nici pe Europa cu ziua ei de pe 9 Mai. Am mai hotărât două chestiuni foarte importante și anume, cine cântă la nuntă și cel mai important, ce bem la nuntă. Răspunsurile au venit imediat, cântă toată lumea și bem tot… și nu e glumă, stați că vă spui.

Și sâmbătă pe 6 am plecat la Oltenița. Surpriza emisiunii au fost două, o nepoată cu participare incertă pentru că locuiește-n Grecia și sor-mea texana care locuiește-n Texas, logic că d-aia-i texană, și au venit ambele. Restu de neam s-a strâns relativ de prin apropiere. Cel mai de departe a fost nepoata cu nepotu’ prin alianță și cei doi băieți ai lor care au venit din Belgia.

Sâmbătă am făcut un tur rapid de rubedenii, cocârț, vin la fratele mamei, cocârț la finu și apoi am ajuns la nepoții belgieni la băute de rom fin și iar cocârț cu grătar. Bubuială de bubuială de mă gândeam că nu mai ajungem duminică la biserică pentru ceremonia religioasă. Stăteam și mă uitam, mă cruceam și inventariam. Eram așa, două puncte, majoritatea români, aveam reprezentantă USA, reprezentant al Greciei, alt nepot prin alianță care-i grec, și reprezentant al Spaniei, soțul mamei nepotului prin alianță care-i spaniol. Știu că-i greu da’ pricepeți voi cumva că nu-i fizică cuantică. Să mor de nu meritam arborate steaguri la poartă ca la NATO.

Apropo de NATO. Din punct de vedere job-uri, neamu’ meu e și mai pestriț. Avem de la atașat militar la NATO (pe bune, nu glumesc), de la artiști cântăreți și până la viitoare actriță sau regizoare, am eu o nepoată talentată pe partea asta. Avem avocați, lucrători SIE, cadre medicale, ingineri, economiști, bucătari, mecanici, farmaciști, popi, membrii de club moto, fotografi, draci… aici sunt io cu finu’, o paletă foooooarte largă și extrem de colorată. Toată lumea amestecată, veselă, fără fițe și cu chef de chef. Apropo că vă ziceam de Oltenița. Io-s umblat prin țară da’ nu știu alt loc mai bogat în femei frumoase ca aici și n-o spun că-s nepoatele sau verișoarele mele. Nu mă credeți, io-te poze AICI. Dacă vă arăt o poză cu mama când era tânără și-n zaua ei, vă pică plombele. Nu-i problemă, are finu’ o prietenă doctor stomatolog care are și voce de vă plombează cântând. Și iar nu glumesc.

Hai că terminăm cu partea religioasă și ne băgăm pe partea la care ne pricepem cel mai bine, aia cu chefu’. Locația aleasă a fost de mare angajament. În primu’ rând a fost în aer liber, adică destul de riscant pentru luna asta în care a nins la Suceava și pe munte e zăpadă de doi metri. Fix pe data de 7 a fost o zi superbă fără pic de nor și cu 26-28 de grade. Petrecerea a fost la margine de oraș într-o locație în care s-a pierdut și Waze-le. Un fost abator în care puteai să filmezi o peliculă despre Apocalipsă, intrai pe poartă, mai mergeai puțin până se deschidea o frumusețe de terasă cu gazon tuns perfect, vele pentru umbră, mese, fântână arteziană și chestii pe care nu le bănuiai la intrare. Plus că n-aveai vecini și puteai să faci ca toți dracii că n-aveai pe cine să deranjezi.

Finu’ e electrician și mecanic de chestii fine da-n timpu’ liber e clăpar la formația Dynamic Oltenița. Vă dați seama că a fost spectacol. Orchestrația a fost asigurată de Mitică Cosmin Chiriță și mă știți că io-s pe rock și pentru mine chitara-i fruncea. Ei bine, i-am zis așa omului: mama ta a avut o naștere foarte grea. L-am văzut cum clipea des și nu pricepea ce vreau să spun. L-am lămurit. S-a născut cu chitara-n mână și d-asta. S-a distrat copios că p-asta n-o mai auzise. Mitică a venit cu băieții lui, unul violonist și celălalt a asigurat tot spatele pe ritm, bass și percuție. Vă spuneam că la un moment dat am crezut că tre’ să mă bag și io la cântat și nu stau așa bine pe voce. Nepotu’ grec cântă-n timpu liber, nepoata Andreea a fost backing vocal la o ediție Eurovision, Valentina și Elena soliste-n formație, o nebunie totală de cântare corespunzătoare.

De aranjamente s-a ocupat altă nepoată să arate bine locația și ne-a pus în vedere să nu dăm foc la nimic pentru că ta-su’, adică finu’ avea-n plan și un foc de tabără. De carne s-a ocupat nu știu ce prieten, de aperitivele nu mai știu cine, prăjiturile au fost aduse de prin cinci locații, de la o verișoară, de la… din alte locații noroc că-i orașu’ mic. La un moment dat era un haos controlat în organizare și cumva, nu știu cum, toate s-au aliniat perfect și la timp.

A doua zi după chef, toată lumea s-a strâns la ciorba de potroace old school pe care o puteai îmbutelia la flacoane și să le vinzi în farmacie ca leac de mahmureală.

Dragilor, vă spui, a fost o mare onoare. Cu mare drag și imensă plăcere că ne-am văzut toți chiar dacă ne separă mări, țări și zări. Am redus planiglobu’ la dimensiunile unei terase mici și cochete dintr-un mic orășel dunărean. Singurul regret pe care-l am e că n-a durat mai mult. Vă pupez pe toți și vă spun că părinții pe care-i mai avem și cei care nu mai sunt printre noi sunt foarte mândri că le continuăm tradiția.

Acum când citiți aceste rânduri, fiecare a plecat pe calea lui. Sor-mea spre Texas, nepoții „greci” spre Grecia, „belgienii” spre Bruxelles, ceilalți spre București, eu spre Ploiești, fiecare unde-și are rostu’. Dar vă asigur că toți sunt veseli și cu amintiri faine. Vă mulțumesc tuturor pentru participare și să ne revedem sănătoși data viitoare. Vă pupă NAȘU’.

P.S. Schema rapidă a ramurii de neam făcută ca la fotbal.

A+B (finii inițiali) = 3 buc copii (A1-B1 finu’ cu nunta-A2)

A1 + B al ei = 3 buc nepoate (A2-A2.1-A2.2)

B1 + A a lui = 2 buc nepoate

A2 + B al ei = 1 buc nepoată

Și de strănepoți nu vă mai spui că vă face plici creieru’, sunt momentan cinci. Și asta-i doar ramura cu nunta unde am fost șapte zeci cu tot cu prieteni buni care tot familie înseamnă. Și a fost nuntă mică numai cu apropiați.

Neamu’ meu frumos, deștept și pestriț ca NATO – 11.05