Cuvintele care ne „unește” – 27.07
Atenție, articol dus cu capu’ și plin de cuvinte licențioase, interzis minorilor pentru că ei îl pot considera depășit și demodat… așa se-njura pe la grupa pregătitoare.
Am avut o revelație. Știți ce leagă Țările Române? Știți ce dărâmă granițele? Cine ne atestă originea comună? Nici cuvintele mânz, viezure, barză, varză, ce Mihai Viteazu’ călare pe Breazu’ cu ding-dong la soneria de la poarta Albei Iulie, ce Cuza, Unirea și gașca de la Blaj sau moaște descoperite de arheologi, nimic din toate astea, vă spui io. Și acum vine șocu’. Dovada incontestabilă că panduru-i frate cu moțu’, cu dobrogeanu’ plin de influențe grecești și turcești, cu bănățeanu’ vestic, cu ardeleanu’ molcom și cu agitații de moldoveni & munteni sunt cuvintele „du-te-n gâtu’ mă-tii”.
În primul rând aceste cuvinte au rupt barierele de accent zonal. Cuvintele „du-te-n gâtu’ mă-tii” le-am auzit rostite cu patos din Craiova până-n Iași, din București și pân’ la Săpânța fără pic de accent, pronunțate corect și folosite-n aceleași contexte… o să vă spui mai târziu despre astea. Sunt ferm convins că-s atât de vechi și se aruncau de pe un mal pe celălalt al Dunării între daci și romani odată cu săgețile încă de la 102-103. Mă rog, invadatorii au venit cu niște fițe de Roma și cu „oris mater est” da-n timpu’ luptei probabil că au fost primele cuvinte într-o propoziție simplă ale poporului român care stătea să se formeze.
În afara faptului că aceste cuvinte nu-s alterate de accentele zonale, au două tipuri de pronunție în toate zonele țării și ghici… exact, perfect identice. Tipul propriu, adică ăla prin care-i urezi cuiva care te scoate din draci să se ducă-n gâtu’ mamei sale, apropo, la prima vedere nu prezintă mari leziuni în machomania celui înjurat, o să vă spui și despre asta mai târziu, momentan s-a făcut timpu’ să vă edific cu contextele, adică sună ca o înjurătură care se pronunță rapid și lătrat. Culmea e că aceeași formă da’ cu o pronunție diferită-n vocalistică, cu „u” lung și pronunție mai lălăită, un „duuuuuu-te-n gâtu’ mă-tii” pe voce scăzută-n decibeli și cu uimire pe meclă, e de bine și de admirație. Îți zice un prieten că a câștigat la LOTO sau că a combinat-o pe regina balului, „du-te-n gâtu’ mă-tii” e congruent cu „ce tare ești”, „felicitări sincere” sau „bravo Bobiță”. Condiția de bază la sensu’ ăsta e să-l folosești cu prieteni vechi nu-n medii academice. E de porc să-i zici așa unui laureat Nobel care tocmai ce a descoperit tratamentu’ pentru cancer.
Dar să revenim la sensul inițial, sensul de bază, ăla de-njurătură. Întrebarea se pune așa, două puncte. Într-o limbă extrem de colorată care-ți dă posibilitatea să-ți sexezi interlocutoru’ pe părți anatomice, pe rude de gradu’ unu, pe morți și pe râniți, de ce să folosești ceva destul de inofensiv și fără implicații majore? Acu’ fac o paranteză. Mai e aia cu „te bag în … mă-tii” și niciodată n-am priceput dacă-i o-njurătură sau o urare de bine. Păi unde a fost mai bine ca-n mama, ha? Mai ales dacă mama mai trăgea o țigară din când în când și mai ciugulea un cocârț. Ok, am înțeles, n-aveai Netflix și HBO, da’ nici ceas deșteptător, serviciu, rate la bancă și facturi. Mă rog, să revenim la gâții mă-sii.
Atenție, acum chiar e interzis minorilor. De ce să folosești „du-te-n gâtu’ mă-tii”, spuneam aparent inofensiv când ai o plajă vastă de-njurături. Oare nu-i mai profund, oare n-are un sens ascuns depistat doar de anumite minți mai diabolic de luminate? Hai să ne gândim ad litteram. O persoană care se duce la mama ei și-ncearcă să-i intre-n gât. Imposibil anatomic, o imagine inertă, nimic wow. Da’ dacă mijim ochii și ne punem tărtăcuța la contribuție, încercăm să ne imaginăm în timp și spațiu când și cum o persoană poate ajunge în gâ-ții mă-sii, descoperim niște condiții de bază. Prima e să fie mică și a doua e să fie fluidă să se ducă ușor pe gât. Când o persoană e mică și fluidă? Exact, înainte de facere. Și ne luminăăăăăăăăm… adică din start îi transmiți că mai bine nu exista și cum așa, simplu, nu a intrat pe unde trebuia și a ajuns în gâtu’ posibilei mame. Normal, îi afectezi cumva și mama… posibila mamă pentru că nu-i mai e mamă că… pricepeți voi.
Hai că ați mai învățat ceva, cu plăcere.
Despre alte cuvinte AICI.