De ce Cuba Libre – 03.05
Săptămâna trecută sau acu’ două săptă… într-o seară, oricum la mine timpu’ se comprimă, se dilată, se mă-sa de nu-mi mai ajung alea 24 de ore ziliere, eram la o cârciumă-n București pe motiv de cântare ROMB.
Și cum ne pregăteam noi să intrăm în atmosfera de „hai cu rocku’ „în fața unor bericioaice, pe lângă masa noastră se perinda un ospătar d-ăla venit din țările calde răsăritene unde limba română nu-i chiar considerată de circulație internațională ca-n sezonu’ estival din Grecia sau Bulgaria și nici nu se pricepe engleza, nici măcar d-aia cu accent punjabi.
La un moment dat un prieten din ROMB-i îl roagă pe fratilii din altă mamă, din altă țară, să-i aducă un Cuba Libre dublu, adică să-i pună dublă cantitatea de rom. Logic, nimeni nu vrea cola chioară sau cinci kg de lămâi. Io cu un prieten în celălalt capăt al mesei așteptam cu interes sadic ce a-nțeles ăla că am văzut că i-a dat cu virgulă cuvântu’ „dublu”. Deja pariam că o să vie cu o vază de flori plină de cola sau cu găleata cu mop. Apropo, noi serveam berea aia neagră care a scos Irlanda din criză, pe care am luat-o direct de la bar ca să fie bine, să nu fie rău și
să nu ne riscăm inutil cu ospătaru’, adică siguranța-n băut primează, semnăm fișe de protecția muncii, totul regulamentar cu legislația pe temă.
Și cum stăteam noi așa cuminței să vedem ce a priceput orpătaru’, cling în cap a apărut întrebarea, două puncte, de ce Cuba Libre se numește Cuba Libre.
Bă și mi-a venit o disertație pe temă iscată din fundu’ neuronului îmbibat cu bere neagră… mă rog, mi-a venit începutu’ și mizam clar pe improvizație și pe muza nimfomană pe care o simțeam cum se freacă de picioru’ meu. Să vezi ce dau pe spate asistența de mă propune să candidez
la locale.
Atenție mare.
-Mă lume, voi știți de ce lu’ Cuba Libre-i zice Cuba Libre?
N-am așteptat să răspundă cineva și m-am și pe turuit.
– Știam că habar n-aveți, noroc cu mine că vă scoț din negura diletanței pe teme de alcooale. Cuba Libre e compusă din două cuvinte, exact, Cuba și Libre. Tot așa și licoarea din pahar care-i tot din două, cola și rom. Nu-ntrebați detalii de „cu lămâia cum rămâne?” că ne supărăm. E de design coloristic și am explicație și pentru acreala ei. Romul este băutura specifică zonei și să fiți fericiți că-n Caraibe nu se fac roșiile sau dovleceii pentru că dacă găseau pământ fertil, canci trestie de zahăr, adică canci rom. Romul este simbolul Cubei, e lichidul din venele ei. Dorelu’ de Cuba cu asta-și rupe capățâna. Dacă mijeștiochii când te uiți la steagu’ Cubei, vezi că scrie rom pe el. Deci e clar, rom egal Cuba aia tradițională și plină de culturi de trestie de zahăr.
Pe de cealaltă parte avem cola, băutură simbol al imperialismului american. Aia de te face bine după mahmureală, îți dă impresia de totul ok și-ți face ficații muci. Da’ chiar ș-așa, e libertatea din Libre că-i mai bun decât rahatu’ servit de Castro, e visul american dulce acidulat și speranța traiului decent. E un paradox bahic, comunismu’ și capitalismu-ntr-un singur pahar, plus acreala de la lămâie percepută de oamenii simpli în fiecare lună între salarii, care simbolizează de fapt ambele orânduiri socio-politice după ce le aprofundezi și-ți dai seama că-s to un drac. Probabil, nu bag mâna-n foc, denumirea a fost adoptată-n comunism, un fel de rebeliune de mesean de prin spelucile Havanei.
Și zic să-nchei cu focuri ertifică.
-E o băutură manifest, urletul cubanezului de rând, scânteia libertății, Fuie Midel și #rezist, acum și la pahar sondă de 400 ml.
Așteptam aplauzele, fetilii de la masă mă ascultau fascinate, mai puțin prietenu’ de lângă mine care-mi aruncă sec și total neimpresionat.
– Vrăjeală, bețivu’ de Hemingway a băut Cuba Libre de pe vremea când Castro era o icră. Denumirea-i mult mai veche decât revoluția comunistă. D-asta s-a mutat în Cuba, pileală locală ieftină îmbunătățită cu siropuri americănești.
În câteva cuvinte mi-a făcut praf toată lucrarea și nu vă spui că am și pus botu’ la ce a spus el.
– Daaaa?! Pe buneeee!?
-Habar n-am… am zis și io așeeeea că prea acaparasei atenția tuturor.
Da’ magia s-o dus în cap. Apropo, muza mea nu s-a-nșelat chiar total. Io-te colea de ce Cuba Libre. E tot cu americani și cubanezi, și tot cu libertate și alea, alea.
E clar, am trecut la alt nivel. Ieșeala la pileală e cenaclu’ literaro-istorico-politico-bla, bla.