Mă oameni buni, când o zis Simona Tache & Radu Mihai că „Femeile vin de pe Venus, bărbații de la băut” cu volumu’ doi, „Bărbații vin de pe Marte, femeile de la coafor”, n-au mințit deloc. Pe bune, femeia și bărbatu-s specii diferite care trăiau pe planete separate și-ndepărtate tare de tot. Probabil că se perpetuau prin divizare sau prin clonare selectivă cu părți componente de la mai mulți indivizi. Stați să vă explic că vă văz în ceață. Spre exemplu pe planeta bărbaților îl aveam pe Cristiano Ronaldo, Albert Einstein și Tom Cruise. Luam creier de la unu’, corp de la altu’ și moaca de la cine vrea pana mea. Pe scurt, aveam un țestos cu corp atletic și mecla lu’ Tom. Nu gugăliți că mi-a venit așeeeea… de la a doua bere.

Cineva, nu știm cine, de la extratereștrii până la Dumnezeus, au zis „hai să facem o ghidușie… nu-i combinăm noi p-ăștia să vedem ce iese?” Bărbatu’ a descoperit sexuțu’ și femeia sexuțu’ la capu’ bărbatului și io-te așa trăim pân’ la adânci bătrâneți… adică femeile. Că statistic vorbind bărbații n-apucă.

Chestia asta o bănuiam da’ de weekendu’ trecut a devenit o certitudine.

Frecam duda și ne sfătuiam pe grupu’ de gașcă unde să mai ieșim din case. Pân’ la urmă ne-am strâns pe terasa unui prieten, la băut de ce aveam prin frigidere. Și după grătare și matrafoxat binișor, a apărut în peisaj un joc. Un fel de Activity mai de pe Temu așeeeea… Se numește… nu mai știu cum se numește da’ treaba-i simplă.

Se fac două echipe, una de fete, cealaltă de băieți. Ai niște cartonașe pentru fete, tenculeț de cartonașe de băieți. Pe alea de fete sunt cuvinte sau expresii de băieți și invers. Io ca băiat verificat recent la ultimu’ duș, trag o carte de băieți și am un cuvânt de fete pe care tre’ să-l exprim cu alte cuvinte fără să mă folosesc de cele din cartonaș și să-mi fac echipa să le zică p-alea din cartonaș. Problema intervine când îți pică o chestie de care n-ai auzit nici tu, nici tatăl tău, nici bunică-tu, nici neam de neamu’ tău și ghici, nici echipa ta. Io-te la aia din titlu, sutien cu balconette. Sutien știm, am auzit, am văzut, am desfăcut. Ba chiar eram as la deschis sutiene până au început ăștia să complice încuietorile. Sutien știa și gașca cu ce se mănâncă… da’ de sutien cu balconette, canci. La noi în cap, nu contează-n care cap, sutien e sinonim cu poleiala de la ciocolată, îl dai d-oparte și te ospătezi. Acu’ că-i cu balcon cu sos franțuzesc, sutien cu garaj, cu apartament de patru camere decomandat, asta ne depășește și oricum nu ne interesează pentru că pe noi ne pasionează conținutu’.

Da’ asta a fost doar așa să vă faceți o idee despre joc. Altceva vreau io să subliniez și să mă aliniez la ce am scris la-nceputu’ articolului. Mă fraților și surorilor de pe altă planetă, la capitolu’ gândire și logică n-avem nici o gară unii cu altele. Stați, nu dați cu pietre… n-am zis că n-avem, aveeeeeeem… numa’ că-s materii diferite pe care noi bărbații nu le avem în programa școlară p-ale voastre femeile și invers. Problema e că noi bărbații credeam că noi cunoaștem logica universală corectă. Și probabil că așa e dacă a fost scrisă de un bărbat. Stați că vă spui.

Trage o prietenă un cartonaș și zice: prima pedală de la mașină. Și toate-n cor din prima: accelerațieeee! Noi bărbații zâmbeam de parcă noi inventasem pedalele alea, ferm convinși că e greșit. Eroare totală, nu era greșit. Deși enunțu’ a fost eronat, ele au răspuns corect. Scriem și citim de la stânga la dreapta, inventariem de la stânga la dreapta, doar dacă ești musulman ești pe invers. Regula universală-i de la stânga la dreapta. La fete nu. Sunt curios ce răspundeau dacă definiția era ultima pedală. Cre’ că tot accelerația. Oricum fetele-n general se miră că mașina papă bani, că-i mai trebuie un ulei, o benzină, o alea, alea. D-asta luați numa’ amenzi de viteză. Și dacă enunțu’ era „singura pedală la mașină”, tot accelerație răspundeau.

Altă carte și vine enunțu’: „Fată, poziția aia care-ți place ție”. Moamă… brusc ne-am oprit de la paharu’ de cocârț, am ciulit urechile, dilatat pupilele și d-astea. Vine răspunsu’ promt: „Parcare laterală”. WTF! Care-i poziția asta de n-o știm nici unu’!? Mno… toți avem o vârstă, poate-i ceva nou, an de fabricație 2022-2023 și e mai elaborată, inventată de yoghini și care nu trece cu Voltaren. N-o faci așeeea… oricând. Trebuie un antrenament în prealabil, două școli de vară și trei concentrări prin zone de conflict. Iar greșiiiiiit. Se referea strict la parcarea laterală a unui automobil, joac-o p-asta. Cum mama dracu’ să pui enunțu’ ăsta și să răspunzi corect în echipa ta. Păi dacă era la noi cartonașu’ și dădeam enunțu’ ăsta, era ceva rău. Se termina timpu’ alocat răspunsului și noi eram abia la poza de pe coperta Kama Sutrei.

Concluzia. Femeile au logica lor și cel mai frustrantă chestie e că, virgulă, câștigă cu ea. Noi bărbații suntem niște bețivani grăbiți că n-ai cum să răspunzi la enunțu’ „le ai sub ochi când ești obosit” cu „cataractă” și „glaucom”.

De la bujie la sutien cu balconette-29.04

La bărbat e simplu, el trăiește-n simbioză perfectă cu pofta și e-n stare să mănânce de pe jos. Că vorba aia, nu ne cheamă pe toți Charles și nu toți avem adresa-n buletin la Buckingham Palace. Noi bălim și ne-ngrășăm dacă trecem pe lângă KFC. Pofta ne atacă imediat și ne-ndrumă direct spre sursa ei. Am halit și end of story.

Pofta bărbatului e simplă de la A la Z. Adică vine pe teme super cunoscute, spre exemplu se declanșează la bere sau cocârț, la cartofi prăjiți și friptane, la chestii super știute. Niciodată n-o să vedeți un bărbat că poftește la carne de lemurian pe pat de muguri de ylang-ylang, pentru că n-a mâncat lemurian și pentru că nu știe ce-i ăla ylang-ylang, în mintea lui probabil un jucător de fotbal din China. Într-un singur caz la bărbat vine pofta așa ca proasta fără să dispună de fișier în care să existe gust + miros = love. Atunci când bărbatu’ vede o persoană care ronțăie la lemurianu’ ăla și-n mintea lui arată ca o shaorma cu de toate sau seamănă cu ceva care-i aduce aminte de mă-sa mare și de gustu’ copilăriei.

Și cel mai important lucru la toată faza asta cu pofta, bărbatu’ care poftește la rahat cu apă rece, cumpără rahatu’, ia o sticlă de apă rece și gata, a rezolvat problema în doi timpi și trei mișcări. La femei e altfel…

Femeia are capacitatea și imaginația de a avea pofte d-astea cu blocaj la neuron. Dacă-i și gravidă și vrea ea urechi de elefant flambate-n alcool de baobab la unu noaptea, în condițiile în care locuiește-n Alaska și cel mai apropiat elefant se află la umbra unui baobab la zece mii de km depărtare, e cam nașpa. Da’ hai să nu ne ducem în extrem. Pofta bărbatului descrisă mai sus se aplică și la femei, cu o singură particularitate la care de fapt am vrut să ajung da’ v-am dus așeeeeea… mai academic să vă dau senzația că io chiar mă pricep la tâmpeniile pe care le debitez. Hai să vă spui particularitatea.

Reiau puțin că poate v-am făcut cu capu’. Deci bărbatu’ vrea rahat pe varză, cumpără rahat, îl pune pe varză și gata lucrarea. Femeia merge prin magazin, vede rahat pe varză și brusc o ia pofta. Le pune frumos în coșul de cumpărături, se mai dă huța prin magazin, plătește la casă, ajunge la mașină și pofta s-a dus că are memoria scurtă ca peștele. Ajunge acasă, se miră că a dat banii pe rahatu’ ăla pe varză pe care-l băgă-n frigider. Acu’ intervine bărbatu’…

Bărbatu’ vede rahatu’ pe varză din frigider, e conștient că nu-i al lui da’ pofta lui nu știe carte ca o altă componentă importantă a bărbatului, știți voi care, și se-nfige-n sursa poftei. Într-un timp cuprins între câteva milisecunde și două zeci și patru de ore, pofta femeii revine cu „auzi fată, parcă aveam rahat pe varză-n frigider”. Atunci se declanșează jihadu’ conjugal.

O altă variantă și mai frustrantă e aia-n care bărbatu’ a trecut deja prin show-u’ descris mai sus, ajunge iar în punctu-n care vede rahatu’ din frigider da-și pune pofta-n cui că știe că bătaia doare. Timpu’ trece, data de expirare de pe ambalajul rahatului coincide cu data din calendar, varza s-a ofilit demult și atunci atentează la produs. Exact ca-n primu’ caz, jihadul conjugal se declanșează mai rău și mai traumatizant.

-Da’ expira… am zis că nu-l mai vrei…

-Nu contează, era AL MEU!

Concluzia e că pofta bărbatului e mai de la țară așeeeea, fără pretenții și fițe, și se lasă cu finalizare aproape imediată. Hai să zicem că e miezu’ verii și bărbatu’ vrea suc de muguri de brad culeși la prima brumă. E clar că n-are de un’ să ia da’ ia o bere și gata. Deci pofta bărbatului e și prostăloaică. Pofta femeii e pe fiță și nu-mi dau seama cum mama dracu’ se poate pune-n hold. E clar că-i cuplată la un radar care sună alarma exact când dispare din zonă factoru’ declanșator.

Io-te chestii culinare AICI.

Pofta ei VS pofta lui – 24.03

Atenție, postare cu puternic impact emoțional! Dacă ești băbuță evlavioasă și-n gașcă ortodoaxă practicantă, e momentu’ să te oprești aici. Dacă ești minor, nici tu nu tre’ să citești. Da’ sigur o să te doară la băscuță de acest avertisment și mă bazez pe tine că o să mă corectezi unde greșesc și eventual să mă completezi pentru că ai căpăcica doldora de tâmpenii d-astea. Și ca să n-avem vorbe la proces, nu-s tâmpenii. E vorba de circumcizie, o hai să-i zicem procedură medicală pe care o studiem să vedem dacă-i fără rost sau merită. Să vă spui de la ce m-am luat.

Când eram io mai mic aveam un coleg tare simpatic și glumeț. Până când a venit alt coleg la mine să-mi spună „ce faci mă, vorbești cu evreu’?”. Pe vremea aia nici nu prea știam sigur ce-i ăla evreu. Pentru mine era alt coleg simpatic. Moamă, ce dracu’ tre’ să fac, care-i procedura? Și cum n-am fost la școala de naziști, m-a durut la bașcheți și mi-am văzut de treabă până am descoperit care era diferența dintre mine și el. El avea circumcizie la cuc, io nu… slavă lu’ Dumnezeulică. La ștrand înainte să plecăm, la schimbat de slipi i-am văzut cucu și nu era ca al meu. Și atunci am aflat că operațiunea n-a fost în pruncie și nu mai ține minte procedura, o făcuse măricel și asta-i traumă bre. Io m-am opărit la cuc într-o vară de am stat două luni în fustă și n-a fost bine. Mă gândesc ce nașpa e să-ți umble unu’ cu șuriu’ pe la bijuteriile coroanei.

Deci circumcizie VS cucu’ lăsat pă natur și cu păturica intactă.

Designu’ cucului

Orice poți să zici de cuc, că-i pe negru, pe albastru dacă nu porți chiloți, te prinde ploaia și ai blugi made in China care se decolorează pe piele, că-i falnic, că-i bleg, că alea, alea, da’ nu poți spune că-i frumos. Zici că bărbatu’ prin zona aia a fost injectat în matriță și făuritoru’ a uitat o bavură inestetică. Ce s-o dăm de gard, e urât cu draci. O circumcizie la cuc e și mai nașpa. Zici că-i gât de găină proaspăt decapitat. Parcă-i neterminat așeeeea, are o față proastă și bulbucată. Nici nu știu un’ să dau bila albă… normal ar merge la ăla fără circumcizie da’ hai să fie egalitate. Deci zero la zero momentan.

Trauma cucului

Bila albă pe care n-am dat-o mai sus, se adună cu bila albă d-aciulea și merg ambele la cucu pe natur. N-ai cum, nu se face așeeeea! Traumă-i aia când îți îți spargi capu’, când te scoate profa de chimie la lecție și tu ești tufă de Veneția, când ajungi acasă mangă-n creierii dimineții și te așteaptă nevasta cu făcălețu’ bobinat în sârmă ghimpată, toate joacă-n liga mică pe lângă super trauma-n care se joacă un nea caisă, pseudo medic ultra religios, cu bisturiu’ pe la zărelele tale. D-asta-n mod normal se face din fragedă pruncie, pentru că ăla micu’ și traumatizatu’ nu poa’ să spargă capetele asistenței. Bă da’ ta-su’ mă?! Să nu zică nimic și să permită așa ceva?! Deci două buline albe la cuc natur și să nu mă enervați că pun zece bile albe.

P.S. Circumcizia e atac direct la cel mai vechi și mai bun prieten al meu… vorba aia, mă jucam cu el în țărână.

Igiena cucului

Conform colegiului medicilor casapi de cuci, cică-i bine să-ți faci circumcizie că  sanchi, nu se strâng cacamuțe pe gâtuțu’ cucului ca-n buric. Recunosc, au puțină logică că de dreptate nu se pune problema. Așa e, poa’ să-ți crească mușchi și licheni dacă ești cioban la stână, certat cu apa și vezi civilizația numa’ la transhumanță. Hai bre să fim serioși, dacă faci duș de două ori pe zi și-ți alinți cucu’ cu săpun pe gâtuț, mai ales la vederea de jos în sus, acolo la bifurcație, n-ai frate nici o problemă. Deci hai să nu ne găinățăm pe noi că nu ține figura. Bilă albă tot la cuc natur.

Sensibilitatea cucului

Băbăieți, de ce are sabia teacă? Aud? Exact, să-i fie tâișu’ neștirbit. Cucu cu circumcizie chiar dacă stă-n boxeri din blană de panda, senzorii din dotare tot se freacă inutil de chiloți de-i dă alarme false de sculare. La un moment se desensibilizează de nu-l mai pornești nici dacă-l freci cu pene de păun îmbibați în feromoni de virgină nimfomană. Așa cu costumaș de pielicică-i mai protejat și face ochi când trebuie și e chemat la oaste. Bilă albă la cucu’ natur.

Tragem linie, calculim, împătrățilim situația și ne dă un cinstit 4-0 în favoarea cucului natur. Și ca posesor de cuc care nu concepe orice obiect ascuțit prin preajma lui, fiți mulțumiți că nu-i 10-0.

Bonusu’ posesorului de cuc fără circumcizie

Ești în trafic și te-ai săturat de-mjurături de mamă, de morți, de răniți și de cea mai uzuală, aia cu sugi bla, bla. Vrei altceva. Și-n minte-ți vine aia din bătrâni cu” să-mi belești… bă boule”. Dacă ai operație nu poți s-o folosești că al tău e gata belit.

Alte chestii tembeloide, AICI.

Circumcizie VS cucu pă natur – 02.12

Tocmai ce am bifat perechea de fini cu numărul patru pe tricou și am botezat finuțica Cuchi, new entry pe lista de finuțici. Acum am așeeeeea, Țiți, Bibi, Zuzi și Cuchi. Adică ce zic aciulea nu-s baliverne, sunt în cunoștință de cauză și n-am neuronii legați. O să vă fac un studiu de caz bazat pe reacțiile femeii în antiteză cu cele ale bărbatului în caz de nuntă, botez sau alte evenimente d-astea când cei doi sunt implicați și au roluri principale, să zicem… nași.

Defcon 5 – aflarea veștii

Din deschidere vă spui că folosesc gradele defcon ca la armata americană dar se referă strict la nivelul de alertare a femeii, la bărbat nici măcar nu s-au inventat. La aflarea veștii bărbatul deschide berea și se face franjuri cu viitorul ginere/tătic. Legenda spune că a doua zi nici măcar nu-și mai amintește de la ce s-au luat, de data evenimentului nici nu mai vorbesc. În caz de botez are un hint dacă până la eveniment o mai vede pe viitoarea mămică și e clar că nu poa’ să se-ngrașe într-un mod așa accelerat.

Femeia e deja-n stare de alertă. Creionează-n minte imaginea ei în momentul evenimentului și implicit lista de cumpărături. D-aciulea-ncep ajustările bugetare, diete și sfaturi prețioase pentru cealaltă femeie implicată mai mult ca ea în eveniment, adică viitoarea mămică/soție.

Defcon 4 – intrarea în linie dreaptă

Adică de Revelion când se schimbă anu’ și e același ca-n data evenimentului. Femeia face o retrospectivă a lucrurilor planificate și de cele mai multe ori le dublează număru’. Bărbatul mai deschide o bere.

Defcon 3 – aplicabil doar în caz de botez

Bebelușu’ se naște, femeia intră-n criză de timp. Încep explorările prin magazinele fizice de țoale și la alea online. Bărbatul se scarpină-n cap și-ncearcă să-și amintească despre câte ceremonii de botez e vorba. După număru’ de rochii achiziționate de femeie, treaba-i groasă rău. Începe să fie din ce în ce mai clar că se lasă cu stâlcit de cont bancar și se-ntrevede și la el un defcon. Da’ mai deschide o bere și-i trece.

Defcon 2 – săptămâna evenimentului

Luni bărbatul își aduce aminte că are ceva-n weekend da’ nu știe clar ce. Să-și pregătească echipamentu’ de pescuit sau e o ieșeală la grătar, mare dilemă. Se prinde că-i ceva mult mai profund când prinde din zbor conversațiile femeii vis-a-vis de programări la chestii, coafor, tratamente faciale, alea, alea. Preventiv verifică starea la blugii ăia bunii, ăia negrii de evenimente care merg cu orice.

Femeia e pregătită. Zici că vrea să invadeze o țară mai mică. Bărbatul chiar o bănuiește de chestii de spionaj. Se produc schimbări în programul uzual, femeia lipsește d-acasă, vine după niște ore cu altă ojă zugrăvită, apar alte cumpărături, se fac planuri de atac, Matrixu’ e razna, se calcă chestii. Pe modelul cumpărăturilor de făină și mălai din pandemie, tot preventiv bărbatul se tunde și își ajustează păru’ din nas că poate trebuie.

Defcon 1 – câteva ore până la eveniment

Dimineața pe răcoare sună ceasu’ și femeia pleacă că are programare la coafor. Bărbatul se-ntoarce pe partea cealaltă ca să-și facă băluța din colțu’ gurii stereo. După aproximativ un ceas, un ceas juma’, femeia se duce la machiaj. Bărbatul rămâne așa, nu se mai întoarce pe nici o parte că s-a-ntors deja. După alte două ore femeia ajunge acasă și se pune pe găteală. Bărbatu’ începe să mijească ochii.

Când femeia e aproape gata bărbatu’ se bagă-n duș, cam șapte minute pentru că e duș d-ăla de ocazii și e mai lung de cinci minute ca la ăla de muncă. Femeia face ultimul retuș. Bărbatu-și trage blugii, pune un tricou pe el, un sacou și pantofii de evenimente. Misiune îndeplinită.

El și ea în mașină spre eveniment.

Ea- Ce naiba, n-ai spălat și tu mașina asta!?

El-?!??!

Și-n mintea lui „ce trebuia să botezăm azi, un bebeluș sau mașina!?”

Nota autorului: orice asemănare cu realitatea este pur întâmplătoare. Alte chestii AICI.

El VS Ea la nuntă și botez – 18.09

Continuăm elucidarea dilemelor existențiale care ne bântuie somnu’. Azi avem bărbat VS femeie… scuze, femeie VS bărbat, tradiții și obiceiuri la duș. Cine-i econom și salvează oceanele planetare, cine-i mai rapid la duș în caz de război, care cum și ce chestii folosește la duș, d-astea de șters întrebarea de pe lista din căpăcică.

În primul rând diferența notabilă a dușului la femei comparativ cu cel al bărbatului, e denumirea. La femei dușul se numește în proporție de 50% baie. Adică apometru’ face ca elicopteru’, cotele apelor Dunării scad simțitor și sunt poluate cu sare de salină himalayană cu aromă de ilang ilang. După dușu’ devenit baie, intră-n scenă dușu’ doi, ăla de limpezire. Și d-aci putem să deducem timpii de execuție. La femeie timpu’ e de la mare spre foarte mare. Legenda spune că Marele Zid Chinezesc și piramida a mare din Giza au fost făcute când împărăteasa, respectiv faraoanca au intrat la duș și împăratu’, respectiv faraonu’ se plictiseau. Dacă bou’ de Putin era vaca de Putin, probabil că Federația Rusă era încă-n pregătiri de operațiune militară specială my ass. La femeie dușul poate fi cu dedicație, adică pe părți componente. Replica „mă duc să mă spăl la cap” mereu mi-a dat cu virgulă. Cum la cap? Doar la cap? Restu’ nu mai contează? Și aici vin cu o constatare și o-ntrebare pentru bărbați.

E clar că femeia dă o atenție capului din dotare. Io când intru-n duș, după ce mă ud și pun mâna pe săpun, prima parte componentă de care mă ocup și o fac cu simț de răspundere e cucu’. Da’  absolut de fiecare dată. Sunt io defect sau e o chestie pe care o fac involuntar? Teoretic tre’ să te apuci de sus și să termini jos, nu? Io mă apuc de la jumătate. Cre’ că d-asta zic femeile că noi bărbații avem momente când gândim cu celălalt cap. Se pare că au dreptate pentru că și noi acordăm o atenție deosebită „capitalei” corpului nostru.

La bărbat e simplu, veni, dușu’, vici, în total 10 minute, hai 15 cu prelungiri dacă activăm modulu’ „bărbieru’ de oo ” unde ne ia ceva mai mult pentru că umblăm cu chestii tăioase pe la bijuteriile coroanei. Bărbatu’ folosește un săpun pentru toate elementele componente, maxim un gel de duș combo care e și șampon pentru cei ce mai au pe ce să-l folosească. La noi nu contează debitu’ de apă, poa’ să se țârâie prostatic, facem baie și la vâltoare-n râu de munte și dacă n-avem apă suficientă o rezolvăm cu șervețele umede sau praf de pe marginea străzii. Vorbesc de bărbați acu’, nu de entitățile alea cu sexualitate incertă de la rând la pensat. Deci ca timp bărbatu’ are o bilă albă. Din punct de vedere poluare și consum de apă tot la bărbat merge bila albă.

De câte ori ați intrat în duș după nevastă/prietenă? Normal, de fiecare dată. De câte ori v-ați opărit? Știam, aproape de fiecare dată. Nu, nu vă speriați, n-are nimic cu voi… mă rog, are da’ n-a plănuit să vă omoare așa, aveți încredere că-s muuuult mai inventive. Așa face femeia baie, cu lavă proaspătă din Popocatepetl. Îmi aduc aminte înainte de centrala termică de apartament când ne se oprea o lună CET-u’ pentru revizie. Era vară și io prestam numa’ cu apă rece pentru că n-aveam caldă și pentru că oricum veneam încins de la munci. Laser frate! Baia liberă și terminam și-n cinci minute că la un moment dat apa era așa de rece că ziceai că vine de la poli. Iar dăm bilă albă la bărbat că protejează și celelalte resurse, gaze, cărbuni, lemne sau alte chestii de-ncălzit apa.

Că am pomenit de șampoane și alte chestii specifice. Bărbatul e pe săpun și cam atât. Femeia e pe săpun solid, săpun lichid, săpun solid cu chestii abrazive exfoliante, gel de duș, șampon de păr, balsam de păr, mască de păr că am înțeles că-i altceva față de balsam, și mai sunt chestii prin baie pe care nu le recunosc și habar n-am care-i rolu’ lor în viață. Aici e discutabil puțin. Dacă economia ar depinde de consumul și valoarea produselor de baie, bărbatu’ o duce direct în groapă da’ salvează conturile familiei. Dacă-i după femeie, economia duduie și bărbatu’ chiar are toate șansele să se spele cu praf de pe marginea drumului că avem din belșug și e moca.

Axioma care dărâmă standardele. Există o singură variantă în care dușul femeii durează puțin și se desfășoară cu temperaturi sub punctul de fierbere al apei. Atunci când dușul e cu gând de sexuț. Durează fix trei minute.

Mno, v-am lămurit și nu zic cine a câștigat că știu că bătaia doare. Cu plăcere. Pentru alte chestii VS alte chestii AICI.

Man VS Woman- Dușul – 03.05

În discuție ne-am luat de la… nu mai știu de la ce pentru că a fost în seara de Crăciun când am mers la club. Am fișiere lipsă de pe hard și oricum la ce a fost în seara aia sunt fericit că n-am ajuns la UPU. Așa că o trec la neesențiale și prea puțin contează de la ce am pornit.

Stăteam la o țigară și o prietenă era surprinsă că noi bărbații când ne nimerim doi la pipiloi nu ne facem o verificare vizuală la bijuteriile coroanei. Era foarte surprinsă de asta și habar n-avea de COD. Codul nescris, regula de aur a făcutului pipi la bărbați. NOI NU NE UITĂM UNUL LA CELĂLALT, NU SE FACE ȘI PUNCT. Inclusiv constructorii de wc-uri știu asta și ne-a făcut acel gărduleț, acel paravan între pisoare. Bine… și să nu ne stropim unul pe celălalt da’ principalu’ motiv ăsta, să-i ofere cucului intimitate. Conform spuselor prietenei mele, cică voi femeile nu aveți nici o problemă cu asta și când vă duceți la pipiloi vă mai faceți un „consult” ochiometric la valori. Tre’ să recunosc, n-avem nici o problemă cu asta… ba’ chiar ne zboară imaginația la tablou’ sexy complet. La bărbați nu merge așa. Cum ar fi să ne salutăm cu nădragii-n vine… Ne ajutăm dacă e cazu, ne ținem paharu’ de băutură, ne ținem țigara, da’ sub nici o formă nu ne uităm, noi avem CODUL.

Plus că la voi e mai simplu. Nu puteți evalua decât aspectul exterior fără alte date tehnice, adâncime, diametru etc. La noi e suficientă o privire și riscăm să ne certăm și să rupem prietenii.

O altă diferență majoră între bărbați și femei e timingu’.

La noi aproape că nu există. Singurele momente când doi bărbați merg împreună la pipi sunt atunci când pur și simplu se nimerește să-i treacă pe doi în același timp sau în pauza meciului pe care-l vezi la cârciumă cu zece sticle de bere-n față. Chiar și atunci nu se fac blocaje la budă. Suntem direcți și la obiect pe modul „veni, pipi, vici” fără „vidi” că tocmai ce v-am spus că nu-i nimic de văzut. Am putea lejer să facem pipi pe-ntuneric dacă n-am risca să udăm capacu’.

La gagici e cu poveste. Am ajuns la concluzia că vezicile voastre când se află-n proximitate se conectează între ele printr-un soi de wi-fi anatomic, se picură-n tandem și se anunță una pe alta când stă să facă plici. Și io-te d-asta plecați la budă-n grup organizat care interacționează cu alte grupuri organizate de la alte mese și blocați circulația ca pe DN1.

Timpul alocat operațiunii.

Anatomic vorbind este demonstrat științific că vezica bărbatului este mai mare ca cea a femeii. Atunci ce faceți frate atâta vreme-n budă? Am înțeles, vă consultați vizual da’ chiar așa amănunțit? Să nu-mi spuneți că aveți mai multe țoale și durează că nu vă crede nimeni. Fix la fel e și vara când n-aveți mai mult de o rochiță vaporoasă și un chiloțel din două ațe. Tot la noi e mai greu cu pantalonii și cureaua, plus boxeri. Dacă mai ai și nasturi în loc de fermoar timpu’ se dublează. Nu vă zic dacă ești și puțin pilit și nu împerechezi din prima nasturii cu găurelele lor și te-nchei câș. Și cu toate astea tot noi bărbații suntem campioni. Ce-i drept noi nu ne pudrăm nasu’ și nici nu ne refacem machiaju’. Ce chestie curioasă, pe cât de repede rezolvă problema pipiloiului, timpul alocat numărului doi este invers proporțional mai ales dacă intrăm la budă cu telefonul, o integramă sau o carte. Când a apărut Codul lui Da Vinci am intrat la budă pe la un nouă seara și am ieșit la patru dimineața după ce am terminat carte. Nici să merg nu mai puteam.

Și mai e o chestie care trebuie menționată, un avantaj pe care-l avem noi bărbații. Ne putem semna pe zăpadă.

Altă chestie Man VS Woman, AICI.

Man VS Woman – pipiloiu’ – 29.12

A venit inventaru’ peste mine. E perioada aia din an când mă oftic că nu m-am făcut jedi așa cum am vrut când eram mic. Făceam chestii cu forța și rezolvam problema. Partea proastă e că sunt de aproape juma’ de ani în sistem și mă uit la listele alea ca curca-n crăci. De fapt privirea curcii e inteligentă și lucrează la NASA față de privirea mea eferentă listei de inventar a Filarmonicii. Și pentru că am o vârstă și nu mă mai primește la școala de jedi, m-am gândit la variante alternative.

O variantă e inelu’ lu’ Arabela. Pentru cei care au deschis televizoarele mai târziu, cam după ’89, Arabela era o gagicuță zânuță care avea un inel pe care-l rotea și făcea chestii. Adică  dacă vecinu’ de pe palier dădea cu mașina de găurit seara, Arabela se gândea să-l facă p-ăla copac și bormașina ghindă, rotea inelu’ pe deget și gata, avea copac pe palier cu ghindă la purtător. Cealaltă variantă contemporană cu toți cititorii actuali e bagheta lu’ Harry Potter. Și pentru că știu că o să vă roadă dilema care-i mai bună, că nu se știe niciodată cum le vezi pe ambele la promoție de black friday și nu știți ce alegeți, fratilii vostru expert în probleme existențiale s-a gândit pentru voi și vă luminează.

1. Inel VS baghetă – dimensiune și transportabilitate

Ambele-s mici și ușor de transportat. Dar, că avem un dar, cu inelu-i mult mai simplu că-l porți pe deget chiar dacă-ți dă o aură de manelist lănțar cu bijoaiele la vedere. Eventual îl pui în buzunar ca să nu facă prietenii miștocăreală de tine. Poți să-i zici din când în când „my precious!”. Bagheta o poți ține în buzunaru’ de la spate și-l faci praf cu curbura fundului în prima ocazie când te vei așeza p-o bancă. Io știu cum e că am avut telefon cu antenă sculată pe care am rupt-o de câteva ori. Deci bilă albă pentru inel.

2. Inel VS baghetă – instrucțiuni de utilizare

Inelu’ n-are instrucțiuni de utilizare, e antiprost. Îl pui pe deget, te gândești că vrei să pleci la muncă pe un unicorn roz cu coamă mov și puf, apare unicornu-n fața blocului. La baghetă e mai nașpa că-i cu comandă vocală. Că hocus pocus, că dipiridamol sau sternocleidomastoidian, nu funcționează dacă nu-i dai ordin precis și rostit corect. Pentru asta tre’ să faci școală, să-ți încarci creierașii cu definiții de comenzi, la pileală nu te ajută nici memoria și nici pronunția… e greu de tot. Bulină albă tot pentru inel.

3. Inel VS baghetă – ISO, bio și Greta aia mică și nervoasă

Ambele produse sunt bio și n-au nevoie de catalizator. Acu’ dacă ne gândim că inelu’ a trebuit făcut și implicit s-a consumat gaz la facerea lui, bulina merge spre baghetă care e ruptă dintr-un copac și cioplită cu un briceag. Dar dacă lăsăm ambele produse pe fundu’ mării, le aruncăm în foc sau pur și simplu le lăsăm în ploaie și-n frig, inelu’ câștigă detașat pentru că bagheta se face muci și îi zboară garanția. Nu dăm bile, considerăm remiză.

4. Inel VS baghetă – când te apasă criza economică

Să zicem că ajungi sărac lipit, puțin probabil cu chestiile astea două da’ să zicem. Rămâi în curu’ gol și singurele chestii pe care le mai ai e fix bagheta și inelu’. Ești nevoit să le pui pe OLX da’ n-ai calculator că tocmai ce am scris mai sus că ai rămas în curu’ gol, și te duci la o casă de amanet. Dacă arăți grenguța o să ți-o bage-n fund… mai ales că e gol și tentant pentru nenea de la casă activat de cererea ta că vrei p-o creangă trei sute de lei. Cu inelu-i altceva, de un covrig ș-un cocârț tot îți dă pe el. Bulină albă pentru inel.

E clar, da? În caz de ofertă mergeți pe inelu’ lu’ Arabela că e mai șmecher. Cu plăcere.

Pentru altă chestie VS altă chestie, AICI.

PS. Ce bou am fost că nu m-am făcut jedi…

Inelu’ lu’ Arabela VS bagheta lu’ Harry Potter – 12.11

Asta-i genu’ de postare după care o să sughit mult și o să-mi iau mult hate. Sper că doar atât și n-o să se lase cu umflături pe sub pleoape. Stăteam așa și mă gândeam ce mare diferență este între un microbist și un ultras. La prima vedere ești tentat să zici că-i același lucru. Ei bine, nu e.

Îmi aduc aminte că m-am dus la București să văz Unirea Urziceni VS Glasgow Rangers. Meciu’ ca meciu’, mai o fază frumușică, mai plictiseală, da’ spectacolu’ oferit de peluza scoțiană a fost de „zece plus cu felicitări”. Am fost fascinat de cât de tembeli erau fost oamenii ăia. La-nceput s-au bătut între ei. Apoi s-au luat la bătaie cu agenții de pază, ca-n final să bată Jandarmeria la ei ca la fasole. N-au avut absolut nici o treabă cu ce se-ntâmpla-n teren, se putea organiza lejer un concurs culinar de poale-n brâu sau festivalul de muzică populară Floarea din Grădină. Chiar mai bine ăsta ultimu’. Puneai o bătută cu strigături că se potrivea perfect ca soundtrack. Cred că juma’ de meci m-am uitat la ei.

Absolut întâmplător, fix lângă mine stătea un scoțian naturalizat prin București de nevastă-sa româncă. Și -mi explica omu’ că toată gașca aia de bătăuși a avut două motive principale pentru care a venit în România, ordinea nu prea contează. Un motiv era prețul băuturii & calitatea ei și al doilea motiv, să se bată cu cineva. Meciul în sine nu cred că se afla pe această listă.

Io-s microbist, îmi place fotbalul și când văd un meci de calitate, aproape că nu contează cine cu cine joacă sau cine câștigă. Că-i Liverpool, Leii din Șocariciu sau Avântu’ Prăbușirea, dacă există spectacol fotbalistic cu faze frumoase, fără faulturi simulate de pipiță cu oja sărită de pe unghiuță și goluri multe, io mă declar satisfăcut. Un ultras are o fixație pe o anumită echipă, fixație pozitivă. Fixațiile negative se răsfrâng direct pe mamele jucătorilor adverși, în general pe tot ce poartă fuste-n familiile lor de la maimuță-ncoa’, exclus scoțienii că tot i-am pomenit mai sus, pe ultrașii și suporterii echipelor adverse și indiferent de situație, pe arbitrii. Mamele arbitrilor sunt mereu însărcinate și satisfăcute sexual. Microbistul se uită la meciuri de dragu’ fotbalului, utras se uită și apreciază doar meciurile echipei favorite și asta când nu-i prea ocupat să scuipe un jandarm.

Ce nu pricep eu din punct de vedere simpatii. Un microbist ține cu, să zicem FCSB. În meciurile directe e clar că ține cu feblețea lui. Da’ dacă o echipă rivală, să zicem Dinamo (mă refer la perioada când Dinamo presta prin Liga 1), juca cu o echipă din Botswana plătită cu bani d-aia cu conotație sexuală-n limba română, microbistu’ ține cu Dinamo sau în cel mai rău caz cu nimeni, contează doar pe spectacolul din teren. E normal, ăia-s români și țiu cu ei că-s d-ai mei și ne face țara cunoscută. Ultrașii nu, ei țin cu echipa din Botswana și le fac transfer bancar virtual FCSB-iștilor cu aceeași monedă botswaneză cu convertibilitate doar în scandaluri, în trafic și-n limbajul de cartier, spre conturile de morți, răniți, mame sau părți anatomice.

Microbistul ține la integritatea lui corporală. Ultrasu’ e clar masochist. Cred că-i lipsește total de la modulul ultras funcția de analiză și gestionare a unei situații anume. Exemplu: un ultras de dimensiuni medii spre subnutrit, cam 40 kg ud, oricând va considera că-i o idee bună să-i zică de mamă unui jandarm care se diferențiază  de Hulk doar prin culoarea. Nu-i verde, e p-albastru sau negru. În schimb este de remarcat unitatea și spiritu’ de haită al ultrașilor. Adică după ăla unu’ din categoria patru la kg, sigur se mai găsesc încă cinci, șase ultras care să-i aprobe inițiativă și chiar s-o copieze, chiar dacă sunt conștienți de faptu’ că n-au cum să câștige bătălia și că-i înghesuială mare la unitățile de primiri urgențe.

Și totuși există o asemănare între microbist și ultras. La ambele categorii de persoane nu contează scorul unei partide de fotbal. Numa’ că motivele-s diferite. Pentru microbist nu contează scorul dacă a fost un meci frumos, pentru un ultras nu contează scorul dacă se lasă cu cel puțin un ochi cu zeamă, indiferent cui aparține acel ochi… inclusiv dacă-i al lui.

Poate cea mai importantă diferență între ei e că n-am văzut stadioane și echipe suspendate datorită unui microbist venit la un meci de fotbal însoțit de familie. În schimb de la un ultras pe stop și cu probleme existențiale la mansardă, cam da.

P.S. Să vedeți cât de calm și microbist sunt. Nici măcar nu-s supărat pe echipa României că-i plină de rateuri în domeniu. De când nu a mai participat la o competiție majoră m-a ajutat să mă transform din ultras într-un simplu privitor microbist.

Microbist VS ultras – 08.07

Cred că nu există copil care să nu se viseze prinț/prințesă, rege/regină, cavaler pe cal alb sau domniță adormită rezolvabilă cu o ventuză bușon la bușon. Aia cu toată lumea fericită și trăită până la adânci bătrâneți e un ideal pe care-l îmbrățișează orice minte infantilă. Asta cu până la „adânci bătrâneți” e o capcană mare dacă ne uităm puțin prin statistici. Toată lumea o dă de exemplu pe a bătrână de la Buckigham și zice că io-te ce bine arată și e neschimbată de când se juca cu Iliescu și cu puii de dinozaur. Da’ problema-i mult mai vastă și trebuie privită mai atent. Spre exemplu o persoană în Evul Mediu avea o speranță de viață undeva între 20-30 de ani. Dacă erai rege și te dădeai șmecher, probabil că aveai de ales între o săgeată plină de tetanos în meclă sau un pumnal plin de venin de viperă-n spate. La-nceput de secol XX aveai șanse de un 40 de ani și de ceva moștenitori. Așa e, lucrurile sunt schimbate-n zilele noastre, da’ merită să te faci rege sau mai bine prelucrător prin așchiere la Refractare Pleașa, asta-i întrebarea. AICI o chestie interesantă pe temă.

Nivelul de trai

Regele are palat, prelucrătorul prin așchiere are maxim o casă moștenită sau apartament cu două, trei camere. E clar că bila albă care e mai mare ca aia de pe AS-ul din București, merge la rege. Nu se compară pe nici o axă. Plus că monarhul mai are un teren de vânătoare nu știu pe unde, cu vilă și grajd cu căluți, o vilă pe la o mare, asta dacă are regatu’ ieșire la mare, prelucrătorul prin așchiere deține maxim o boxă în care-și bagă vechiturile și maxim o parcelă plină de bălării, moștenire de la ta-su’ mare. Ză King are garaj burdușit cu mașini șmechere, Dorel e mai pe transport în comun așeeeea. De notorietate nici nu mai vorbim, regele plantează o rostopască și imediat știe tot globu’ ce ecologist e el. Muncitorescu poa’ să-și dea foc în Piața Victoriei că-l sting jandarmii numa’ așa, să fie cineva de bătut. Pe nivel de trai sub toate aspectele lui, de la acces la minunile medicinei moderne și până la șters prafu-n sala armelor, respectiv dormitorul mic, clar punct pentru regalitate.

Când se lasă cu pirostrii

Aciulea e problemă spinoasă. Ești prinț, moștenitor al tronului și trebuie să-ți găsești regină. Tu, băiat finuț, semeni cu Momoa, plin de pătrățele de se udă asistența feminină când treci pe lângă ea în goana calului, cu 170 Km/h. Tu ai pus ochiu’ încă din liceu pe o codană șmecheră, numa’ că-i fata lu’ Dorelovici, ghici, exact, prelucrătorul prin așchiere al familiei regale. Clar că nu merge amestecul cu masele care se pare că-s și ruși la origini și nu dă bine-n contextu’ politic actual. Dacă erau ucraineni, era altceva, vorba aia, au câștigat ei și Eurovisionu’. Atunci maiestatea sa mă-ta cu maiestatea sa tac-tu, vin cu lista de pețitoare. Tu te aștepți la o Rapunzel, la o Ariel chiar dacă miroase puțin a pește, la ceva care să-ți stârnească interesu’. Te uiți pe listă și-ți vine să-ți bagi picioarele-n ea de regalitate și să mergi la mănăstire. Voi aveți impresia că săraca Lady Di a izbucnit în lacrimi de fericire când l-a văzut pe Charles? Ok, știu că-s cazuri fericite de cupluri regale, da’ și acolo dragostea a venit pe parcurs… dacă a venit. Dacă ești prelucrător prin așchiere te doare la bașcheți, te combini cu cine vrei, te-nsori cu cine vrei și dacă ai luat o coțohârlă/coțohârl n-ai pe cine da vina că tu ai fost papagal/papagală orbit/orbită de dragoste. Punct pentru prelucrătorul prin așchiere.

Etichete și combinații vestimentare

Îți aduci aminte de tricoul ăla cu Metallica pe care-l iubești și-ți dă un look de badass? Nu? Perfect! E mai bine, pentru că dacă ești de viță nobilă trebuia să uiți de el oricum. Eu spre exemplu, la cum arăt la costum de zici că-s un țap logodit cu un făcăleț înfipt prin părțile moi, sunt dependent de tricourile mele cu mortăciuni și care mai de care mai zbanghiu. Să nu pot io să dau o țigară-n colț de stradă, să beau o bere cu râgâitură după, mai ușor așa ca să nu se auză, da’ o dau, sau să nu pot io să merg cu șapca-ntoarsă că îi dau palpitații directorului de imagine, aproape că-i de neconceput. Că-s regale sau nu, oolele merită să fie scărpinate din când în când. Ca Vlad de la sculărie nu oripilez pe nimeni, mai ales dacă o fac camuflat de un „caut insistent ceva-n buzunar”. Dacă sunt moștenitoru’ lu’ Vlad the Impaler, nu mai merge așa că mă face de cacao presa. Păi pot să mă mai duc eu la Rock Cafe la cocârț și să mă-ntorc aburit la orele două din noapte? Nu pot că mă bagă familia-n ședință și mă lasă fără titluri la abateri repetate. Și ce dacă beau bere la pet în loc de nu știu ce licori greu de pronunțat și cu rezonanță franțuzească, cel puțin o beau cu plăcere, cu cine vreau eu și fără gardian la cap. Punct pentru prelucrător prin așchiere.

Relații și interacțiuni

-Bună dimineața regele meu! Este timpul să faceți un dodoșel regal, să nu trageți apa că tre’ să-l studieze doctorul. Urmează micul dejun, apoi avem întâlnire cu sfătuitorul pe probleme de politică externă, de la 12 vă așteaptă Clubul cofetăreselor amatoare să tăiați un tort, apoi la Muzeul de Artă inaugurați aripa nouă, ceaiul îl luați cu veteranii și spre seară vine-n vizită familia regală din Pago-Pago.

-Bre, termină cu prostiile, diseară-i Barca-Real! Vreau să mă uit la meci!

-Aaaaaa… nu se poate, eveți programul aprobat deja. Și apropo, trebuie să apăreți într-o conferință de presă în care să dezaprobați voalat operațiunea militară specială a Federației Ruse în Ucraina.

-Ești tâmpit? E invazie și singura declarație pe care o am e PUIE MUTIN!!!

Și tot așa… punct pentru prelucrătorul prin așchiere.

Tragem linie și avem rege VS prelucrător prin așchiere, 1-3. Mai bine te ia de suflet Elon Musk, ai bani să faci ce-ți trece prin tărtăcuță, maxim ce poa’ să apară-n tabloide este cuvântul „milionar excentric” și e mult mai bine ca „regele care-și face de cacao regatul”.

AICI altă chestie VS ceva.

Rege VS prelucrător prin așchiere – 23.05

Mai avem puțin și-ncepe BOR fest, prima nebunie anuală din calendaru’ creștin ortodox. Paștele ne bate la ușă cu tone de oo colorate, curățenia generală de parcă ne vine Sanepidu-n control, trafic sufocant și găuri în buget. Sincer, io mă bag într-un cotlon întunecos și aștept să treacă. Poate cu scumpirile astea românu’ o să cumpere mai ponderat și n-o să mai arunce tone de haleală imediat după sărbătoare. Da’ care din sărbători e mai șmecheră, asta-i întrebarea.

Perioada din an

În primă fază aș fi tentat să dau bulina albă Paștelui și vă zic și de ce. Dacă avem baftă și betmenii din BOR ne duc Paștele pe sfârșit de aprilie sau mai bine la-nceput de mai, sporesc șansele de sărbătoare pe vreme bună. Oricum costă toate de te rup la buzunar, măcar să avem șansa unui grătar pe o vreme decentă, călduță și sub copaci în floare. De Crăciun, cum s-au amestecat anotimpurile în ultimii ani, ori e frig, ori plouă și e frig. Dacă ne uităm la dată, o să vedem că de Paște ne luăm țeapă, adică pică doar duminica și canci zile libere. Doar luni după sărbătoare și mai nou, vinerea dinaintea sărbătorii. De Crăciun avem șansa să pice joia, vineri liber și apoi weekend. Da’ dacă pică sâmbătă e țeapa și mai mare… hm… greu. Da! Am decis pe mod ce-i în mână nu-i minciună. Bulină pentru Paște pentru că suntem siguri de două zile libere, Am zis!

Poluarea fonică

Primiți cu colindu’? Da’ cu leru-i ler? La magazine vreți să vă curgă sânge din urechi? Avem colinde intravenoase. Avem colinde pe care le punem direct pe creier. Bulină clară, frumoasă, alb sidefiu pentru Paște. Poți să asculți și tu o melodie normală la cap când te duci la cumpărături pentru că sărbătoarea de Paște n-are colinde și bine face.

Bucătăria specifică

În România cea mai bună legumă-i porcu’. Diferențele sunt minime, porc VS miel și oo. În rest cozonacu-i cozonac, drobu-i drob, toate-s cam la fel cu mici diferențe, un vin fiert, o pască, o atenție, o măslină. Bulina albă merge la Crăciun pentru că-i de porc și nu toată lumea preferă mielu’, mai ales acum când e cotat la bursă.

Iepuraș VS Moș Crăciun

Iepurașu-i clar mai chitros. Se axează mai mult pe dulciuri, oo de ciocolată mai precis, și oricum nu vine dacă ești copil neastâmpărat. De Moș Crăciun parcă mai vin și chestii mai grăsuțe nu doar d-astea cu glicemie mare. Bine, dacă ești Moșu’, ai o problemă la buget. Punct pentru Crăciun.

Când muncește popa mai mult?

De Paște popa-i schimbu’ trei, lucrează de noapte și foarte bine, să vază și el cum e să muncești pentru bani. Punct Paște.

Operațiuni tactico-specifice

De Crăciun ai brad, de Paște te doare la băscuță că nu tre’ să-mpodobești ficusu’. Nu-mpodobești nimic pentru că nu scrie nimic la instrucțiuni. Scapi de goana după brad, de corvoada întreținerii lui și de împodobeală plus dezpodobeală. Scurt și la obiect, punct Paște.

Media

Scapi de „Singur acasă” și de seria „Die hard” dar ai „fie ca lumina bla, bla, bla”. Poți să-ți oprești telefonul, da’ poți să-nchizi și televizorul… aciulea sună a remiză. Da, e remiză.

Chiar dacă avem senzația că sărbătorile-s la fel și cu șanse mari de sejur la UPU, nu-i chiar așa și sunt diferențe notabile care contează la zen. Tragem linie și calculim. Paștele acumulează patru buline albe, Crăciunul doar două. Cre’ că d-aia-mi place mie Halloweenu’.

Paște VS Crăciun – 12.04