Run Forrest, run!!!

tired sport girl after jogging park sport health care concept 53476 3550

Agripina și Fefeleaga sunt colegele mele de muncă. Astea-s nume de scenă, pseudonimele de spartane. Ca tot omu’ trecut prin pandelică și stat cu curu-n canapea preț de două luni, s-a mărit…curu’ nu canapeaua. Ieri au hotărât să facă ceva în acest sens și au hotărât să vină pe jos la serviciu. Acu’…lăudabilă inițiativa, nimic de zis pe partea asta, da’ dimineața pe răcoare să parcurgi drumul din Cartier Vest Ploiești până pe DN.1 Km.5, ploieștenii știu ce zic, e totuși cam mult. La ora aia eu nu știu cum mă cheamă cu buletinu-n mână, îl bănuiesc pe Sherman Dustărelu’ că are pilot automat că prea mă aduce cu precizie japoneză la muncă… practic dorm pe mine… ca să merg pe jos pe distanțe lungi și-n marș forțat, nici o șansă. Normal că am râs copios și nu dădeam șanse la acțiunea militaro-masochistă. Io-te harta ca să vă edificați.

harta 1

Și d-aci începe povestea… Se făcea, intr-o zi de vară cu funcție de toamnă, două fete cucuiete și ușor rubensiene, s-au sfădit și au hotărât să pună-n aplicare proverbul „mersu’ pe jos face curu’…scuze, piciorul frumos”. În creierii dimineții, Agripina și Fefeleaga s-au întâlnit și s-au pornit pe Drumul Mătăsii…mă rog, e Șoseaua Vestului din Ploiești da’ pentru efect artistic o să-i spunem „Mătăsii”. Acu’ e musai să studiați harta.

Picățica verde e punctul de plecare și cea roșie, punctul de sosire, e clar și n-avem dubii.

Punctul albastru – e zona în care are sediul Ambulanța Ploiești și unde le-am zis că-i bine să apeleze la oamenii ăia dacă apare efectul deshidratării, plumbului în picioare, glezne mărite, stări de vomă…d-astea pentru de dimineață. Trec exact pe lângă sediul Ambulanței și nici măcar nu tre’ să sune la 112.

Punctul galben – este zona din care mă puteau apela și le puteam ajuta-n caz că se prindeau că au avut o idee proastă, că n-au știut că nu-i asfaltat recent, că nu-i suficient aer curat în Ploiești…etc. Un fel de ultima șansă…ultima comandă de la bar.

Punctul negru- sediul Mc Donalds – popas pentru micu’ dejun că-n mod cert foamea apărea cu pași de felină. Se așezau la coada auto și făceau pe mașinuțele să se-ndure ăia de la Mc Drive de ele. Special le-am sugerat să nu-și cumpere nimic de băut pentru a pune în evidență punctul mov.

Punctul mov – benzinăria OMV – prin zona asta, conform teoriei mele, aveau limbile de un metru și deshidratarea pe înalte culmi. La benzinărie se alimentau cu un suculete, o cafea și un dulce că micu’ dejun a fost la punctul negru.

Am ajuns la muncă, mi-am făcut o cafea și studiam zările să-mi văz fetilii. Recunosc, mă așteptam să le văd coborând dintr-un taxi, pe jumătate leșinate dar m-am înșelat, chiar au venit pe jos ca două căprioare alergate de maidanezi. TOT RESPECTUL!!! Mâine fac pe dracu-n patru să ne intersectăm pe drum…mă bate gându la niște poze…muahahahaha!!!

 

 

 

2 thoughts on “Run Forrest, run!!!”

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.

%d blogeri au apreciat: