Iarna nu dorm – 25.01

De ce americanu’ se distrează la artificii-n 4 iulie și io tre’ să fac cuie iarna pe 1 Decembrie, ha? De ce francezu’ o arde la slip pe 14 iulie și io tremur iarna pe 24 Ianuarie de Mica Unire? Până și poetul nostru etalon, căpitanu’ la poeți, e născut și sărbătorit tot iarna. Vrei la parada militară? Perfect! Investește-n fluimucil, ceai hapciu și nurofen răceală și gripă pentru că o să ai nevoie. Dacă eram din Republica Populară Polu’ Nord mai înțelegeam. Acolo nu-i ca la noi și n-au citatu’ clasicului în viață, iarna nu-i ca vara. Acolo iarna chiar e ca vara și-nțelegeam. Io-te că mi-am găsit nostalgia comunistă. Singuru’ regret pe care-l am de la nea’ Nicu, ăsta e. Ziua României era vara. Atunci când ai la dispoziție juma’ de an de cald, juma’ de an cu miros de mici pe grătar și bericioaică-n halbă aburită… de ce… de ceeeee!?

Vă spun io de ce. Pentru că poporu’ român e muncitor bre, d-asta! Pentru că primăvara românu’ ară și-nsămânțează. Vara udă și… culege chestii de vară și… nu mai știu ce… pleacă la greci. Toamna culege roadele, pune murături, se ocupă de struguri, ară iar și multe alte treburi. Normal că toate evenimentele marcante din istoria poporului au fost iarna. Ce să faci iarna într-o eră care n-avea Netflix și mall-uri? Mai o unire, mai o răscoală, d-astea de-ncălzire moca. Bine… ce-i drept e că se și făceau vinu’ cu țuica și astea au ajutat mult la schimbările socio-politice din Românica.

Ieri am sărbătorit Mica Unire, 24 Ianuarie și da, e iarna. Dacă mă-ntrebați pe mine nu-i ok termenu’ de „Mica”. Cam aciulea a-nceput totul, cu glumița electorală din Moldova și Muntenia când a fost ales Alexandru Ioan Cuza domn al celor două țări. După aproape 60 de ani, Ardealu’ a zis „mno, hai și noi că-i grabă”. Deci figura marcantă pentru 24 Ianuarie e Cuza.

Noi în Ploiești avem trei Cuza. Și bine că ne-am oprit la trei că altfel ne prindea noaptea-n hore și cu flori pe la busturi. La Cuza unu a fost cel mai grav. Frig pentru că dimineață și dimineața de iarnă nu-i ca dimineața de vară. Nu-i nici măcar ca miezu’ zilei de iarnă. La Cuza doi hora a mers brici pentru că trebuia să se-ncălzească asistența. Și io n-am avut probleme mari că eram îmbrăcat ca pentru mers pe munte. Da’ o persoană publică trebuia să respecte o etichetă vestimentară care nu implica o pufoaică, mănuși fără degete și căciulă cu urechi russian design. La Cuza trei parcă se mai înmuiase puțin și vremea, florile, da’ și noi. Atunci neuronu’ meu ăla funcțional s-a trezit și a hotărât așa, două puncte.

Când o să mă fac io mare și o să fiu primaru’ unei localități mici, maxim de dimensiune medie, o să fac un singur soclu-n mijlocul ei cu busturile movabile. Adică de ziua lu’ Eminescu-l pun pe Eminescu, de 24 Ianuarie-l cocoț pe Cuza, dacă câștigă Petrolu’ Cupa României pun cupa, și tot așa, toate pe același soclu. Un prieten din asistență mi-o zis „păi și ce faci, muncești lumea să-ți care ție busturile?”. Și cam are dreptate… că dacă-l vreau pe Ștefan cel Mare cu tot cu Catalan la dimensiune 1:1 o să trebuiască să-mi iau stivuitor pe fonduri europene. O prietenă din asistență mi-a sugerat să gândesc soclu cu un beci sub el și să fie cu lift. Adică bustu’ să răsară pe soclu ca Michael Jackson pe scenă, de sub ea. Și zbang, a venit soluția salvatoare, fezabilă și demnă de secolu-n care suntem, hologramă bro! Hologramă animată cu reproducere de voce după izvoarele istorice. Și io-te așa am rezolvat și cu discursurile. Da, asta e! O trec pe platforma program de candidatură pentru când o să mă fac io mare.

Între timp am ajuns acasă, am făcut un duș fierbinte, am luat un hap preventiv și am și dormit puțin. Hai la mulți ani români! Poate o mai punem d-o unire și cu Republica Moldova. Da’ hai s-o facem vara, vă rog frumos.

Despre zile de sărbătoare AICI.