N-am moacă de bancă – 17.10
Vă tot spun cam cât de prostălău sunt pe o grilă de la 1 la 10… 20. Stați așeeeea, grila se referă la ceva anume nu chiar la tot. Adică nu-mi bag furculița-n ochi la micu’ dejun că nu-mi nimeresc gura. Sunt prostălău când e vorba de parole, coduri pin și chestii. Io-s ăla care acu’ ceva ani aveam la telefon parola aia anti prost cu 1,2,3,4 și am reușit performanța s-o bag de trei ori greșit pân’ s-o blocat telefonu’. Tre’ să recunoașteți că mai rar așa o mândrețe de prost și merită să vă pozați cu mine.
Azi vorbim despre bănci și sistemele lor de siguranță. Io ca tot omu’ contemporan, am cont la bancă. Sunt la aia cu galben și negru, vine din Austria și face „ilario-ho”. Nu știu cum îi percepeți voi cei care aveți treabă cu ei, da’ pentru mine-s ok. Pe telefon exact pentru’ motivu’ că mă știu că fur curent pe partea asta cu parole și coduri de acces, morții lor că nu le-nghit c-o tonă de lămâie, mi-am activat chestia aia cu mecla-n fața camerei și mă recunoaște că nu-i așeeeea… mai rar așa o frumusețe de băiet. Adică zbang, deschid aplicația, asta-mi face cu ochiu’ și se deschide aplicația cu contu’ care-mi spune săptămânal cât de sărac sunt. Asta-i altă problemă.
De când cu VICII a trebuit să avem și noi o bază juridică, să fim acolo o entitate că suntem și noi lume, nu? Așa a luat ființă Asociația Sunet Urban, eminența deșteaptă care se ocupă de trupă. Pentru asta am avut nevoie de cont bancar. Cumva, nu știu cum, sigur la băutură că noi nu ne drogăm și suntem total împotriva fenomenului, am votat o anumită bancă. Nu dăm nume că nu-i frumos da’ cre’ că ne-au plăcut culorile sau cum sună numele… sau nici n-am votat… habar n-am cum, cumva ne-am trezit cu contu’ la banca asta.
Prima dată când ne-am prins noi că ăștia funcționează pe Pentium 1, modelu’ cu lămpi jumătate arse, a fost când ne-am deschis cont. Era prin vară și vă zic, cred că am și ațipit puțin la bancă, plus că mă vedeam făcând Revelionu-n sediu la ei. Greu de tot da’ am răzbit.
A doua oară am avut show cu aplicația de pe mobil. Nu se instala, nu se activa, nu se gâții mă-sii, după ce am vorbit cu doi consultanți am reușit și asta. Acu’ vine partea fun. La aplicația asta mi-am instalat tot așa ca la banca mea, chestia cu recunoaștere de meclă. Da, funcționează, daaaaaaar… la nu știu câte accesări consideră că tre’ să-mi mai frece ea zenu’ și-mi cere parola. Da’ cum să vă zic, nu imediat sau la o zi, două de la ultima accesare, te lasă două săptămâni să uiți parola. Și cum nu prea am ce să fac pe aplicația aia că nu vă gândiți că avem sponsorizări lunare, intru când îmi spune contabila că mai vrea un extras să-l pună la dosar. Io-i spun că nu s-a-ntâmplat nimic prin bancă și e la fel ca extrasu’ de luna trecută da’ nu mă crede și tre’ să repet operațiunea.
Ei bine, absolut de fiecare dată reușesc să-mi blochez cu grație contu’. Mai precis l-am blocat de aproximativ zece ori… adică la fiecare intrare când fața mea nu mai satisface banca și asta-mi cere codul pin. Normal, am trei încercări și evident că-l bag greșit de trei ori consecutiv. La banca asta când faci d-astea, practic tre’ să iei totul de la zero. Mai puțin instalatu’ aplicației că o ai deja. Da’ o configurezi de la zero și tre’ să suni la bancă, să demonstrezi că ești tu, le dai detalii de la număru’ de la chiloți și până la ascendentu’ zodiacal. Asta după ce inițial te ia un robot la frecat care-ți spune legi GDPR, apoi melodie că nu ești singuru’ prostălău și suntem mulți cu conturile blocate, deci e coadă. Abia atunci te preia o tăntiță care te scoate din cacao. Slavă zeilor că te scoate.
Ce nu pricep io e altceva. Am întrebat-o pe doamna bancă de ce mama dracu’ nu-mi e suficientă mecla la logare… că d-aia-m pus-o, că știu că-s praf și uit parole. Pentru protecția mea bre și a celor 52 de lei și trei zeci de bani din cont, d-asta. Și acu’ începe circu’. Mai ales c-o simțeam în telefon cum mă desconsidera și-n sinea ei zicea, io-te și la fraieru’ ăsta, nu ține minte șase caractere.
-Domnișoară, știți că eu din această cauză pot să mor și o să vă bântui conturile și dosarele cu șină?
-Ha!?
Nu se aștepta, normal.
-Vă rog să vă imaginați că-s răpit de niște teroriști care vor să-mi fure banii și să finanțeze un atentat la scară mondială care o să cuprindă cel puțin zece puncte turistice majore de pe glob și dacă le mai rămâne ceva, două trei bâlciuri prin zona rurală.
Am început extraordinar de bine, nu se aștepta la asta și săraca amuțise total.
-Io o să le zic că pe 52 de lei și trei zeci de bani nu-și ia dinamită nici de pe Temu, da’ ce credeți? N-o să mă creadă pentru că “m-ajută” mecla la făcut prostii și la mințit, mai puțin la aplicația dvs de la bancă nu mă ajută și n-o deschide. Ei or să creadă că-i mint și că de fapt io-s rudă cu Rockefellerii și-mi geme contu’ de bănet. Atunci or să-mi scaneze mecla și ghici, aplicația cere parola. Io o să le zic să nu-mi umble cu ciocanu’ la rotulă că-s doar aiurit și nu-s în stare să-mi țin minte parolele da’ iar “m-ajută” fața cât să nu mă creadă. Și atunci or să mă tortureze pân’ ajung la loc cu verdeață unde nu există durere și tristețe. Și asta-i oftica mare că-i degeaba, adică io d-aia am blocat contu’ că nu-mi amintesc parola și d-asta mi-am activat recunoașterea facială, pentru teroriști domnișoară. E drept, ipotetic vorbind dacă sub tortură am un click la căpăcică și-mi amintesc parola, risc să mă omoare că am făcut mișto de ei cu ăia 52 de lei și 30 de bani da’ cine știe, poate-l prind pe unu’ mai milos care știe o piesă VICII și primesc o sponsorizare de milă și pomană. Asta e domnișoară, o să mă omoare banca dvs. indirect pentru că io vreau să le dau banii ca să scap, da nu-mi merge moaca pe aplicație și neuronu’ la parolă.
Pauză totală și parc-o vedem la birou bulversată total de ce tâmpenii spunem io. Și ce credeți că zice…
-Știți că merge și 1,2,3,4 cu un asterix, un ceva de pe tastatură… adică-i simplu…
Acu’ dacă o ziceam p-aia cu 1,2,3,4 băgat de trei ori greșit de mi-am blocat telefonu’ nu cred că mă ajuta cu nimic, nu?
Pentru alte tâmpenii, AICI.