Munțomăneală de primăvară, pe zăpadă de iarnă 27.03
Îl mai știți pe George Munțomănescu? Hai că am mai scris de el, io-te colea. Săptămâna trecută, George Munțomănescu trimite mesaj cu chemare la oaste în plimbare prin munții patriei. Pe lângă recomandările obișnuite de bocanci, parazăpezi, chestii de munte etc, informarea se oprea cam brusc, n-aveam detalii de traseu, doar recomandări vis-a-vis de construcția unor oameni de zăpadă. Mare lucru n-am înțeles da’ am zis un „DA, MERGEM!!!” răspicat și la unison, eu, King Julien și Zânuț. Pentru elucidarea personajelor găsiți articol aici și aici. Dimineața pe răcoare ne-am făcut antirabicu’ sub formă de cafele astra-zeneca, d-alea să stea lingurița drepți în ele și ne-am întâlnit cu George. Gașcă mare, colorată, inclusiv doi copii la purtător de ne cam dădea cu virgulă la datele tehnice ale traseului. Normal, grupa mică a fost pe baterii duracell, ne-a cam dat clasă. La un moment dat l-am întrebat pe George „Boss, unde mergem că nu știu ce să trec pe declarația pe propria răspundere” și am aflat că destinația finală e la Trei Brazi, cu oprire într-o poiană pentru concurs. Fiind dimineață și vaccinul cu cafea încă nu-și făcuse efectul, am crezut că n-am auzit bine faza cu concursu’ și nici n-am pus întrebări suplimentare să nu par mai tembel decât sunt. În capu’ meu era ceva de genu’, locație de piți cu BMW la purtător, da’ ce mai contează, munțomăneală să fie. Mno… aici vine partea frumoasă și perfectă pentru 1 Aprilie ce stă să vie. Dacă ai prietenă fițoasă, cu pantofi cu toc și blăniță, geantă Guci, Muci, d-astea de mulți bani și vrei să scapi de ea, să-i zici „Hani bani, mai litl pamchin, te duce fratilii tău la Trei Brazi să-ți arate muntilii”. Ce nu o să știe ea e că la Trei Brazi se mai ajunge și prin alte locuri, adică prin Râșnov. P-aciulea e un traseu de munțomăneală pe bune, cu urcuș și pante regulamentare și dacă traseul e proaspăt garnisit cu zăpadă, sănătate curată. Sigur o să te părăsească sau dacă insistă, ai o grămadă de locuri unde s-o faci pierdută că o mai găsește cineva la primăvară… scuze, e primăvară… o mai găsește cineva când se topește zăpada. Aici aveți câteva posibilități cu „Cabana Trei Brazi” în propoziție. Pe scurt, pe drumul Predeal-Râșnov am făcut dreapta la un moment dat și am mers până unde n-au mai putut mașinile. Apoi ușor pe un drum forestier și la alt moment dat, iar dreapta pe munte. Aici a-nceput munțomăneală și jihad, variantele din colecția iarnă-tot iarnă.
Traseul nu-i de speriat… vara. O să ziceți „io-te și la fraierică, mare munțoman ce se crede, ăsta nu-i traseu de speriat, șoșonarule!!!”, da’ primăvara cu funcție de iarnă, cu zăpadă multă… toată, e cam problematic. Traseul perfect virgin, omăt proaspăt de anu’ ăsta, necălcat, apos și mai mare de 1… pe alocuri 1,5 metri, pe bune că nu-i ușor de parcurs nici prin oraș înainte de deszăpezire, prin ianuarie când sunt autoritățile luate prin surprindere. Trupa de băieți din fruntea grupului, au înotat la propriu prin zăpadă. Mulțumiri sincere pentru deschizătorii de drum. Eu mai pe la codă așeaaaa … ca fetilii… cu fetilii.
Vremea perfectă cu soare arzător, de la genunchi în sus, în jos zăpadă multă, probabil că aia care e lipsă la inventar pe la Polul Nord datorită încălzirii globale. La un moment dat se punea problema de-ntors. Fetele din grup au strigat un „This is Sparta!!! Mergem până sus!!!” și George & Compania de Deszăpeziri ad-hoc s-a repus pe treabă… probabil cu murmur de-njurături printre dinți.
Am ajuns într-o poiană frumoasă unde am aflat care-i treaba cu concursu’ de oameni de zăpadă. Mai multe echipe, organizate pe ateliere, au prestat la opere de artă din zăpadă. Imediat m-am transformat în project manager, pliiiiin de sfaturi prețioase, puse-n practică de artistele King Julien și Zânuț. Am zis bufniță de zăpadă și culmea, bufniță a ieșit. Fetilii astea pot mai mult, cred că data viitoare o să zic „Catedrala Mântuirii Neamului la scara 1 la 1… așa, să facă plici Dănuț Fericitu’ „.
Fiecare grup a avut câte o operă și-n final, prin vot democratic, s-au ales câștigătorii.
Acu’… nu contest, poate că o să spuneți că e pueril, da George al nostru a reușit să facă o gașcă de oameni în toată firea să se distreze de minune. Momentul culminant a fost decernarea premiilor, la apariția sticlelor de șampanie cărate tot de George.
O organizare miștoacă, oameni faini, prieteni noi și mama răniților George, grijuliu și pus pe surprize. O ZI PETRECUTĂ PERFECT!!!
După oameni sau chestii din zăpadă și o bulgăreală made in „Amintiri din copilărie”, ne-am reluat traseul până la Trei Brazi. Aciulea după popas de tras sufletu’, o haleală și pileală, am făcut cale-ntoarsă prin nămeți da’ cu potecă formată. Apusul ne-a cadorisit cu niște culori de basm și parcă special muntele ne-a întârziat pe traseu, era păcat să nu prindem culorile alea și imaginea zăpezii căzută din copaci.
Mulțam fain George, te așteptăm cu noi provocări. Salutări gașcă, bucuros de revedere, bucuros de cunoștință pentru cei noi, hai că am bifat un final de iarnă-început de primăvară fantastice.
Munțomăneală de primăvară, pe zăpadă de iarnă 27.03