Feng shui la biro – 17.01

Feng shuiu’ de la birou’ e mai altfel. Să fiu cât mai aproape de adevăr, încercați să vă imaginați locația în care tocmai s-a terminat un gang-bang de diavoli tasmanieni. E o zăpăceală totală de hârtii, pixuri, calculator, rigle, bomboane și un jeep american model WWII. E machetă, nu vă speriați. Mă ajută la concentrare și relaxare, adică vrum, vrum cu ea pe birou, două drifturi și-mi vin idei.

Pe scurt, feng shuiu’ meu e Apocalipsa oricărei firme de curățenie sau îndrumar de „cum să-ți organizezi spațiul de la birou”.

Ce-i drept cam realizez că-s total dezordonat și împrăștiat, ba chiar am încercat de câteva ori să fac ceva-n sensu’ ăsta, da’ ordinea rezistă cam juma’ de ceas și zăpăceala se așterne rapid de nici nu zici că a fost altceva înainte. Asta e, atâta s-a putut, am încercat, n-a mers, las-o mă că merge așa.

2022  a debutat cu schimbări. Am birou nou nouț, cu view, cu lavabilă proaspătă și două colege noi. Cea mai puțin nouă dintre colege, are deja peste o lună vechime, tot încearcă să facă chestii prin birou să-i dea o karmă pozitivă, o aroma-terapie, ceva să-ți ciufulească pozitiv chakrele. Nu știu ce-i displace.

Ce poate să nu-ți placă la calendarul cu bufnițe de pe perete, diploma mea primită de la Jameson adusă de șefu’ în urma unei vizite la cocârțărie, colecția de machete, două elicoptere și două avioane de luptă și capul de manechin pictat în stil Alice Cooper pe care-mi pun șapca. Tot zice de nu știu ce plante și nu știu ce odorizante cu rol de calmare și pace la minionii de pe creierași.

Într-o dimineață, ajung la birou și mă lovește de pe trepte un miros floral. În birou, fix pe pervaz, o sticluță cu niște bețe-nfipte-n ea emana un parfum plăcut. O iau, mă uit la ea și zic.

-Ce mișto, miroase bine, mereu mi-a plăcut liliacul înflorit… și BatMan.

-Pe bune!?!?! Ești cu sticla-n mână, te holbezi la ea, chiar nu vezi poza cu zambila de pe ea?

O văzusem da’ am crezut că-i liliac.

-Ce mișto, miroase bine, mereu mi-a plăcut zambila înflorită… și… zambila înflorită, atât.

N-aveam nici un super erou care să rimeze cu zambilă și s-o zic p-aia „ca zambila-n brânză” nu se face pentru că recunosc, chiar mirosea bine prin birou. În fine, trece ceva vreme și apare Biba, colega mea din showroom, AICI să vă prindeți cine-i Biba.

-Ce bine miroase parfumu’ ăsta de zambile! Se simte de pe hol.

Colega cu parfumu’ mi-a trimis o privire superioară de „vezi fraierică, asta-i știință pură” pe care mi-am asumat-o cu ciocu’ mic că avea dreptate.

Mai trece ceva timp și-mi sună telefonu’. Era King Julien care freca duda prin oraș și se gândea să-mi tragă o vizită dacă o momesc cu o cafea.

-Ce faci cwae, dai o cafea?

-Da bre, mă ocup, în cât timp ajungi?

-10 minute și-s la tine.

-Hai, să-i spui lu’ Biba să te-ndrume la nou’ meu birou să mă vezi instalat.

După alte zece minute îi aud pașii apăsați și îi simt în vibrația pereților. Ușa se dă de perete, apare King în toată splendoarea și zice:

-Să-mi fut una, ce bine miroase parfumu’ ăsta de liliac!

Și ea nici nu se dă-n vânt după BatMan.

În momentul ăla feng shuiu’ colegei a făcut plici și al biroului a revenit la normal, chiar dacă se simte un parfum de zambilă… sau liliac.

Feng shui la biro – 17.01