Ghid de agățat stewardese – 09.03

Ghid de agățat stewardese, ediție de buzunar. Niște obsedați, asta suntem. Să nu-mi zică cineva că nu suferă cel puțin de un fetiș, un fetișel acolo, cât de mic care să-ți maseze libidou’. Marea majoritate a bărbaților are ceva legat de vestimentație. Că-i reminescență din copilărie din școala generală și te aprinzi la ținută de profă ochelaristă, ca-i de la vărsatu’ de vânt din clasa a4a și încep băluțele când vezi o asistentă fezabilă, e clar că partea vestimentară îți sexează muza și-ncepe imaginația.

Sunt foarte mulți care visează la însoțitoarele de zbor. Bine, nici nu-i foarte greu pentru că-n proporție de 90% sunt al dracu’ de fezabile și-n uniformă sunt și mai sexoase. Am început așa că am povestiri noi de la prietena mea zburătoare și-s pe temă. Hai să vedeți cum e de partea cealaltă a „baricadei”.

Lecția 1. Stewardese virusate

Dragii bărbați, știu ca noi facem parte din anumite fantezii (deci sunt conștiente, eu zic să avem mai mult curaj). Dar, credeți-ma, nu e chiar wow să fii într-o relație cu o stewardesa (parca n-am merge așa departe… o-ntâlnire, două și suntem mulțumiți). Oricum, dacă totuși insistați să aflați asta pe cont propriu, nu încercați să ne agățați în sezonul mucos și mai ales, nu ne strecurați în buzunare șervețele cu numere de telefon. Nici să le înmânați la debarcare nu e o soluție.

Deci, sezon mucos, undeva printr-un februarie. Umblam cu șervețele înfipte în nas. La doua vorbe mai goleam căile nazale. Crunt… Și ca sa fie curat ghinion, așa eram toți cei 6 din echipaj. Nu puteam deloc să ne salvăm mândria.

Cu chiu cu vai începem service-ul. Ca să evit evenimentele neplăcute cu mâncare înșirata pe sacou, l-am lăsat împachetat în spate. Într-un buzunar al sacoului aveam un teanc de șervețele scoase din pachetul de 50 buc, desigilat de mine. Terminăm treaba, abia așteptam să ajung în spate sa-mi golesc nasul, iau sacoul, iau șervețelul, suflu cu forța, îl dau jos de la nas și vad un 07276 și restul era …..într-un fel… cu încărcare maximă.

Așa, doar ca să mă aud vorbind, mi-am întrebat colegul dacă și-a notat ceva pe vre-un șervețel. Nu ! Și oricum nu avea de ce să-l pună în buzunarul meu. Prietene, cel care ai lăsat nr. de telefon, îmi pare rău ca te-am dezamăgit. Trăiesc cu speranța ca n-arăți bine și ești sărac.

Lecția 2. Stewardese căscate

Mno că despre pasageri mai vorbim noi, dar nu vă zisei nimic despre mine. Mai am 7 ani și ies la pensie (vă zic eu, e fezabilă tare, nu vă lăsați impresionați de CNP și cartea de muncă). Sper că nu v-ați imaginat că sunt vreo bunăciune la 20 și ceva de ani (așa e, nu e bunăciune la 20, e bunăciune la 40 și ceva mărunțiș). În plus, am grația unui elefant într-un magazin de porțelanuri și sunt la fel de împiedicată. Ca să înțelegeți, mi-am prins părul în ușa de la mașină, ați ghicit, am părul scurt și anunț pe toată lumea că în cazul în care dispar din raza vizuală, prima dată să se uite în jos.

Bonus, îmi fug ochii. Da’ fug tare. Frate, sunt radar pentru „gerovitalul” masculin. Și nu d-ăștia cu izmenuțe cu vedere la gleznă. Din cei normali, 40+, bărbați crescuți cu eleganța și bunul simț în casă. Acestea fiind zise, exista o vreme când mândră de jobul meu purtam legitimația atârnată la gât. Într-o frumoasă după amiază de vară, arunc mașina în fața aeroportului (nu, eu nu parchez; dacă aș parca n-aș mai pierde juma’ de oră după fiecare zbor căutând mașina) și cum eram în întârziere, o iau la fugă spre intrare.

Io-te cum mergeam eu așa vânjos și cu direcție, radarul meu prinde un Adonis la câțiva metri mai în față și-mi dă KO la ochi. Moment în care, ușa de la intrare se închide. Eu transfer elegant rujul de pe bot pe geam și pe juma’ de față, mă fac grena și mai apuc să văd cum minunea din fața mea se întoarce să mă vadă în toată splendoarea. Verde, albastră, mov ajung în birou, retușez fața și plecăm la avion.

Îmbarcarea prin față, eu poziționată în spate fără nicio posibilitate să văd fețele pasagerilor. Începem service-ul, colega cu fața către pasageri eu cu spatele. Totul frumos, elegant, la un moment dat colega îmi cere ceva din cărucior. Am deschis ușa, i-am dat ce mi-a cerut, închid ușa, dau să mă ridic, v-am zis că țineam legitimația spânzurată la gât, da ?

Zgarda de la legitimație s-a prins în ușa de la cărucior și în loc să mă îndrept, am dat cu capul de acesta din urmă. Cireașa de pe tort: din stânga mea aud o voce gâtuita de hohote: „nu vă întreb ce ați avut cu ușa de la intrare, dar căruciorul cu ce-a greșit ??!” Da, și mie îmi pare bine de cunoștință !

Lecția 3. Stewardese tot căscate da’ altă povestire

Altă zi, la debarcare, după o cursă în care reușisem să fiu atât de simpatica încât m-am uimit și pe mine. Un pasager (mmmm, ce deliciu pentru ochișori ) îmi înmânează un șervețel mâzgălit. Foarte promptă și serviabilă îl iau și-l arunc în gunoi. Moment în care frumușelu’ se schimbă la față și mai scoate doar un „dar…” gâtuit.
Eu (dându-mi seama și încercând să o scot la capăt elegant): să nu pui la loto niciodată, e evident ca n-ai noroc.

Dragii mei, repet, NU în sezonul mucos și în nici un caz nu scrieți pe șervețele. Cât despre mine, aștept pensia ca poate atunci n-o să mai fiu așa buimacă

Tot cu avioane AICI