Asta-i o altă postare cu Coronita Virusescu. N-ai cum altfel. Se vorbește în toate cercurile, pe toate planurile și-n toate universurile paralele, neparalele, cu unghiuri drepte, congruente și echidistante. Suntem în prima zi cu stare de urgență. Românu’ nu prea are habar cu ce se asezonează-n farfurie chestia asta și-l cam paște confuzia cu starea de asediu. Dacă iese armata-n stradă? Dacă ne obligă să stăm în casă? Așa, și? Să iasă, să mai stați prin casă că așa scăpăm de pandelică. Vineri la magazine ziceai că se dă moca orice produs. Dacă exista un singur virusache, ăla cel mai anemic, ultimu’ născut dintr-o famile de zece copii virusei, ăla cu ciungă-n păr și uitat în ploaie, făcea carieră la supermarket. Era Disneyland pentru el, avea pe alese gamă completă de gazde, pe staturi, greutați, vârste…tot, all inclusive. M-a mâncat undeva să intru pentru trei lulele și-mpins de val, am cumpărat patru virgulă cinci lulele și tot eram cel mai prost din curtea școlii, toți aveau privirea aia de „ce coș de căcat ai, sărakule”.
Locuiesc la etajul unu deasupra unei farmacii și-n fiecare zi experimentez sentimentele Julietei, numa’ că-s mult mai bine la numericu’ de pețitori. Am Romei de toate felurile. Stau la geam, flutur din ploape, da’ nu cântă nici unu’. Nici la poezie nu se-nghesuie nimeni și nici cu muzica rock nu-s foarte familiarizați. Eu le-am pus, ei m-au privit dușmanoși…data viitoare o să mă apuce brusc o criză de tuse de-mprăstiat masele.
La muncă mai avem puțin și facem duș pe departamente. Cu puțin noroc pic la zar cu fetele din aprovizionare. Când cauți un coleg și nu dai de el e sigur la spălător, putem face ședințele la spălător. Comenzi avem, încă se mișcă…asta-i bine. Nu pricep la ce mama dracu-ți folosește o placă compactoare pe timp de criză virusologică… probabil ca pui scârba de virus pe jos și-l iei la bătut in cap cu placa să se-nvețe minte să mai bântuie ne-ntrebat prin lume.
Mai ies la un tutun din când în când. Traficul la ieșirea de nord a Ploieștiului e intr-o rush hour fără finalizare. Mă așteptam să mai taie din el da’ e clar că pe român îl cam lasă rece asta cu statu-n casă. Au venit la un moment dat niște clienți în showroom. Le-am zis că trebuie să aștepte puțin pentru că sunt deja cinci persoane-n magazin. M-au crezut săracii da’ i-am liniștit repede.
Citesc în presă că la Casa de Pensii din Ploiești găsești ditamai codoiu’ la bilete de tratament. Bre mamaie, bre tataie, nu găsiți încă sanatoriu la Herculane sau Govora pentru Corona, doar pentru afecțiuni d-astea clasice, de șale, de diabet…de pe la corazon…d-astea pe care le tot tratați de ceva ani fără să vă ajute foarte tare. Stați în pana mea acasă, vă rog frumos, că pentru voi ne facem că ne izolăm. Dacă virusache dezvoltă mutații cu neuron, își bagă net de la DIGI că ăla merge bine, citește și vine după voi, nu vă mai scapă nimic…io v-am spus.
Mă gândeam că poate diseară găsesc pe undeva, pe tv „Singur acasa”, nu contează ce parte, oricum le știu pe de rost…sau mai bine „Die Hard” că e mai mobilizator.
În rest…Mona, Protex, geluri anti chestii…o să-mi pice falangele.