Mica mare evadare

Îmi sună telefonul. Prin difuzor se aude vocea veselă și plină de speranță a colegului meu de birou ” frățică suntem chemați la-mpărăție pentru o ședință urgentă”. Am început să lăcrimez de omoție, niciodată-n viața mea nu am fost așa de fericit pentru o ședință. A picat ca un adevărat cadou. Parcă toate cele trei ceasuri rele ale zilei de marți s-au anulat reciproc. Mi-am pregătit mănușile albastre să mă asortez cu echipamentul US Navy, măscuța bleu bebe, am șters praful de pe adeverința de salariat și iată-mă cu un pas spre libertate temporară. Eu mi-am stabilit zi de cumpărături joia și-mi cam calculez AMR-u’ pe calendarul ortodox din bucătărie. Joia e noul vineri cu tot cu sâmbătă. Faptul că-s nevoit să ies marțea din casă indiferent de motiv, a picat la țanc pentru neuronii minionii mei stătuți în izolare.

La-nceput a fost șocul solar…deh…Vlad, neam de vampir, după trei scuipături de pisică am pășit afară din  bloc. Băi…știți oșteanu’ ăla asediat într-o cetate medievală și după două luni de lupte și foamete atacatorii renunță la asediu, știți? Știți un drac pe varză, când pana mea ați fost asediați două luni intr-o cetate medievală? Da’ exact așa m-am simțit. Am trecut pe lângă rându’ de la farmacie mândru și asortat, cu o grație princiară, săngele-mi căpătase reflexii albastre și oamenii mă priveau ca pe Sf. Antidot Izbăvitorul. Sherman, Dustărelu’ din dotare m-a primit cu bucurie, i-am băgat cheia-n contact și orgasmic motorul geme a porneală. Deschid geamul și-mi aleg din playlist Five Finger Death Punch cu Wash it all away să meargă cu tablou’ general. Acum am fost pregătit de cei cca. trei kilometrii până la muncă pe care i-am parcurs ușor, regulamentar, am savurat toate denivelările și găurelele din asfalt ca-ntr-un city break la Paris. La nord am trecut cu aceeași grație printr-un filtru mixt poliție/armată și-n capul meu m-au aplaudat, s-au simțit bine și reprezentați corect, eu în albastru camo, Sherman military green.

Am ajuns la muncă…DOAMNE CE BINE E LA MUNCĂ!!! N-am crezut vreodată că o să fiu așa-ncântat să mă duc la muncă. Mi-am luat o cafea de la tonomat…o spălătură de ibric, o chestie fără legături de rudenie directe cu cafeaua și plină de e-uri, ț-uri ș-alte litere nocive. Ce să vă zic, NECTARU’ ZEILOR!!! Din ședință n-am înțeles mare lucru, nu-mi puteam elibera creierul de euforie și l-am lăsat așa în visare. Singura umbră de pe aura zilei a fost căntarul pe care m-am urcat…1,5 spre 2 Kg în plus, da’ mi-a trecut repede. Totul a durat o oră…o oră minunată.

Acum sunt iar în bârlog și-mi fac dosaru’ de ieșeală pentru mâine la cumpărături. Abia aștept. Mă bate gându’ să-mi iau un miel ca și animal de companie…îmbin utilu’ gastronomic de Paști cu plăcutu’ plimbărilor la ceas de seară conforme cu ordonanțele militare.

2 thoughts on “Mica mare evadare”

  1. ..esti belea! mor cu zile citindu-te!
    ce imi place cel mai mult? stilul, subiectul , ce mai…. toata impletitura asta de metafore si comparatii!
    10, stai jos!

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: