Am avut momentu’ meu de pescar împătimit de fenomen. Prima dată când am cochetat cu acest hobby, m-am pregătit exemplar ca un tocilar în prag de BAC. Aveam scăunel, umbreluță, undiță și lansetă, bericioaica și cocârțu-n proximitate, de manual frate nu jucărie. Bine … uitasem momeala da’ m-am scos grație prietenilor pescari cu ștate vechi. De prins pește … nu știu ce să zic, adică am prins ceva, nimic notabil de pozat și urcat pe facebook da’ știți cum se spune, plăcerea-i mare și suma pe care o investești în scule și accesorii de pescuit. Practic la mine-i un alt prilej de socializare pe bază de bere, la margine de baltă, în liniștea naturii.
Acum câțiva ani, facem gașcă și ne pornim spre Delta Dunării, raiul pescarului mioritic. În gașca respectivă aveam profesioniști God Level și o cenușăreasă … exact, eu. Dacă ăștia care știau cu ce se mănâncă zona n-au zis nimic de permise de liberă trecere pentru turiști, permis pentru mașină, plus permis de pescuit, mie nici măcar la trei mile marine pe lângă căpăcică nu mi-a trecut acest gând. Ajungem într-o zonă fezabilă de aruncat cu râme-n apă, iese pescarul suprem al găștii, își aprinde o țigare și după două minute de contemplat cursul apei, vântul, alinierea planetelor și stuful din buza apei, decretează: „e perfect!!!”. Noi ceilalți pescari, level mai mic spre deloc în cazul meu, sărim ca niște pantere să ne descărcăm echipamentele. După munca dracu’ de montat scaune, mese, suporți de lansete, gratare, rampă de lansare rachete, eoliene și alte chestii necesare, exact în momentul când mă pregăteam de lansarea râmei spre viitoarea victimă, s-au întâmplat trei evenimente cam în același timp. S-a surpat malul cam la juma’ de metru’ de mașina mea, a venit nenea controlorul de la Rezervația Delta Dunării și s-a auzit iar vocea lu’ Level God „nope, nu-i bun locu’, e curent subacvatic”. Nu știam pe cine să bat mai întâi. Cu nenea păduraru’ marin am picat la pace după ce am căutat de nebuni în zonă un birou ARBDD închis de câțiva ani, probabil că omu’ trăise sub o piatră și n-avea update-le la zi. Ne-a spus că ne trimite el un băiat cu chitanțier și să stăm liniștiți. Ne-am liniștit, am demontat tot și am plecat în căutarea altui loc, pe care l-am găsit. Le-am explicat la toți să se uite la apă, să o guste, să vază dacă vântu’ bate din direcția corectă, dacă vegetația e d-aia bună fără E-uri, că dacă mă mai expandez iar cu echipamentu’ din dotare, mă duc cu căpuțu’.
Și a venit băiatu’ cu chitanțieru’. Când am aflat tariful, apropo, pe vremurile alea nu puteai să-ți faci permis pe o zi, minim șase luni și costa astronomic. Puteam să ne comandăm de pe net două balene, trei delfini cu un pinguin bonus în banii ăia. Doi dintre prietenii mei erau gata de scandal și al-3-lea avea deja poziție a la assassins’ creed. Probabil că mi-am ratat cariera, diplomat trebuia să mă facă mama. Am început negocierile cu chitanțieru’, mai puneam un ban, mai o țuică și pentru succesuri totale pentru că simțeam că cedează, am rugat-o pe soția unuia din prieteni să-i frece lu’ ăsta un ness. Atunci a ieșit perla, s-a dus dracu’ seriozitatea negocierilor și mecla mea de poker face. Ăsta micu’ cu chitanțier, se uită lung la soția prietenului meu și zice: „auziți domnu’, m-am gândit…hai s-o facem pe doamna la juma’ de preț, ce ziceți?” Normal că am picat pe spate de râs și am dat drumu’ la glume.
Stai să-i întreb colegu’ de apartament, da’ dacă-l vezi agitat eu zic să fugi.
Adică cum, dacă „o facem pe doamna” plătim jumătate?
Hai mă pretenaș, sacrifică nevasta pentru binele găștii.
Dacă o „facem pe doamna” de două ori, e moca?
Da’ de ce nu-i gratis dintr-o „făcătură”, ce… nu-i fezabilă doamna?
De fapt omu’, cu cuvintele lui, a vrut să spună că ne emite un singur permis pentru toți, valabil șase luni sau un an, nu mai ‘in minte exact, emis către o femeie pentru că avea reducere 50% … da’ atâta s-a putut. Doamna a avut permis de pescuit mult timp și pe toată Delta Dunării, plătit de noi nemțește, cu corectitudine și trei zecimale.
Habar n-am de ce am scris asta azi … probabil datorită faptului că plec iar în deltă la o bău … pescuială. Abia aștept să vă narez impresii de călătorie și o disertație cu tema „abordarea investitorului din turismul românesc avid de clienți, pe timp de pandemie, asupra cardului bancar al pescarului amator”
P.S. În poză nu e doamna la juma’ de preț