Am luat BACU’…

DSC07315

…de la Tulcea. Apropo, dragă Primărie Tulcea, dragă Consiliu Local, Județean, Galaxian tulcean, noi muritorii de rând, românii din restul țării, venim la dvs în Tulcea pentru că o considerăm poarta de intrare-n Delta Dunării, unică-n Europa și paradis al pescarilor,corect, nu? Dacă te mănâncă-n cot și te vrei la o aruncătură de lansetă de Ucraina și vrei să vezi cum funcționează Voadafonu’ de la poporu’ vecin și prieten, tre’ să iei bacu’. Ca să iei bacul, tre’ să-l găsești. Mno… e Tulcea plină de informații stradale și indicatoare. Mai precis, fix unu’, o vopseală pe un perete total irelevantă, pe la jumătatea drumului de la intrarea-n oraș. Și pentru că suntem în TULCEA unde am ajuns în jurul orei 16.30 când șantieristu’ iese de pe plantație și e deja trecut pe modul „bețiv”, cautați voi informații prețioase de la cetățeanu’ turmentat X 10. O să ajungi oriunde, de la Cazinoul din Monte Carlo și până pe Everest, mai puțin bacu’ de trecut gârla nu-l nimerești. Cu peripeții, benzină arsă inutil, neuroni prăjiți și draci ridicați în eter…nu chiar în eter, au avut direcție clară către autoritățile locale, am nimerit terminalul. Terminalul e un cuvânt foarte bun, începusem să mă felicit că am asigurare casco că-l vedem pe Sherman ridicat la rang de submarin. În mintea mea feribot sau bac era tot un drac. Greșeală totală. Bacu’ e o coajă plutitoare de maxim șase mașini, tractat sau mai bine zis împins de o tartăreață plutitoare plină de tetanos în care nici covidu’ nu stă de frică să nu se umple de rugină. Mă rog, am scăpat fără udătură. A auzit cineva de Pardina? Nu? Nici eu. După ce scapi cu viață de pe bac și-ți dai seama că rugina plutește, îți mai faci praf o învățătură, sau cel puțin așa te lasă soarta să crezi. Cică drumu’ spre iad e pavat cu intenții bune. Nup, nu e … nu e pavat cu nici nimic, e un macadam de manual, pavat ce-i drept pe ici pe colo cu gropi de-mi plângeau amortizoarele alea noi și caucioacele. Ulterior am aflat că nu era drumul spre iad pentru că aciulea e chiar un mic paradis și când ajung acasă o să am o caracterizare a locației, completă și profesionistă. Vrei natură și liniște, caută pe hartă Pardina și n-are loc dezamăgirea. Așa ca chestie, azi am văzut fazani și o vulpe ușor încruntată că-i calc prin bătătură fără să me descalț la poartă. Prima zi a fost cu drum, mari impresii n-am…a, ba da, pe drumu’ de Tulcea mi-am vazut moartea cu ochii. Mi-a tăiat o proastă calea mea de mă făceam praf, da’ nici ei nu-i era moale. Eu am ceva cu drumu’ ăsta, o să vă povestesc ce peripeții am pe traseul Ploiești-Tulcea pe drumu’ vechi spre mare într-o postare viitoare. Va urma … sper că voi avea poză cu bunicu’ bălții.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.

%d blogeri au apreciat: