…de la Tulcea. Apropo, dragă Primărie Tulcea, dragă Consiliu Local, Județean, Galaxian tulcean, noi muritorii de rând, românii din restul țării, venim la dvs în Tulcea pentru că o considerăm poarta de intrare-n Delta Dunării, unică-n Europa și paradis al pescarilor,corect, nu? Dacă te mănâncă-n cot și te vrei la o aruncătură de lansetă de Ucraina și vrei să vezi cum funcționează Voadafonu’ de la poporu’ vecin și prieten, tre’ să iei bacu’. Ca să iei bacul, tre’ să-l găsești. Mno… e Tulcea plină de informații stradale și indicatoare. Mai precis, fix unu’, o vopseală pe un perete total irelevantă, pe la jumătatea drumului de la intrarea-n oraș. Și pentru că suntem în TULCEA unde am ajuns în jurul orei 16.30 când șantieristu’ iese de pe plantație și e deja trecut pe modul „bețiv”, cautați voi informații prețioase de la cetățeanu’ turmentat X 10. O să ajungi oriunde, de la Cazinoul din Monte Carlo și până pe Everest, mai puțin bacu’ de trecut gârla nu-l nimerești. Cu peripeții, benzină arsă inutil, neuroni prăjiți și draci ridicați în eter…nu chiar în eter, au avut direcție clară către autoritățile locale, am nimerit terminalul. Terminalul e un cuvânt foarte bun, începusem să mă felicit că am asigurare casco că-l vedem pe Sherman ridicat la rang de submarin. În mintea mea feribot sau bac era tot un drac. Greșeală totală. Bacu’ e o coajă plutitoare de maxim șase mașini, tractat sau mai bine zis împins de o tartăreață plutitoare plină de tetanos în care nici covidu’ nu stă de frică să nu se umple de rugină. Mă rog, am scăpat fără udătură. A auzit cineva de Pardina? Nu? Nici eu. După ce scapi cu viață de pe bac și-ți dai seama că rugina plutește, îți mai faci praf o învățătură, sau cel puțin așa te lasă soarta să crezi. Cică drumu’ spre iad e pavat cu intenții bune. Nup, nu e … nu e pavat cu nici nimic, e un macadam de manual, pavat ce-i drept pe ici pe colo cu gropi de-mi plângeau amortizoarele alea noi și caucioacele. Ulterior am aflat că nu era drumul spre iad pentru că aciulea e chiar un mic paradis și când ajung acasă o să am o caracterizare a locației, completă și profesionistă. Vrei natură și liniște, caută pe hartă Pardina și n-are loc dezamăgirea. Așa ca chestie, azi am văzut fazani și o vulpe ușor încruntată că-i calc prin bătătură fără să me descalț la poartă. Prima zi a fost cu drum, mari impresii n-am…a, ba da, pe drumu’ de Tulcea mi-am vazut moartea cu ochii. Mi-a tăiat o proastă calea mea de mă făceam praf, da’ nici ei nu-i era moale. Eu am ceva cu drumu’ ăsta, o să vă povestesc ce peripeții am pe traseul Ploiești-Tulcea pe drumu’ vechi spre mare într-o postare viitoare. Va urma … sper că voi avea poză cu bunicu’ bălții.