Dl. Pandelică Concedescu – dei uan

DSC08392

Iegzact cum vă spusei, anu’ ăsta virusat e dedicat Românicii plan de dor … plan incognito de dor, pentru că covid pă peste tot. Mno … am zis așa, să părăsim județu’ prin stânga spre Pitești, Curtea de Argeș, unde am oprit în creierii dimineții la cele de taină, să ne meargă bine pe tot tripu’.

DSC08272

Am început noi cu „Sfinți păriiiiiiinți!!! Călugăăăăări!!!” și nimic. Nu-i stres, ne-am dat prin curtea bisericii, ne-am pozat și am plecat. Nu înainte de a aduce un omagiu Familiei Regale.

Următoarea oprire a fost o fugă la tataia Vlad acasă, la Cetatea Poenari, și ne-am dat mai departe către barajul Vidraru. Am mers mai departe spre Transfăgărășan cu mare noroc de vreme bună. 10 lei un bulz … rectific, mă-sa bulzului, crustă crocantă, toată brânza din lume, din toate burdufurile din lume, de la toate oile din lume … meserie te halesc … și am halit-o pe bune!!!

DSC08357DSC08353

Ne-am scurs ușor pe serpentine, am făcut stânga spre Sibiu și iar stânga spre Valea Zânelor la Castelu’ de Lut.

DSC08366 DSC08369 DSC08384

D-aciulea am mers spre Sibiu cu oprire la o bericioasă prin Piața Mică … și o zeamă de portocale pentru mine că-s șofer. Apoi am plecat în trombă spre Sebeș unde aveam cazare. Cine ajunge-n zonă, musai tre’ să ajungă la Râpa Roșie. Atenție mare, se ajunge grație Stelei Polare, mușchilor de pe copaci și sistemului de orientare personal, pentru că indicatoare … mai cu frână. Trei indicatoare mici, înfipte-n pari și o scriere rupestră pe un picior de pod, pur românesc… noroc că e vizibilă de la distanță. Acolo-i bine să aveți tropotei adecvați pentru că accesul e de cacao, abrupt și plin de capcane … da’ merită sudoarea și febra musculară de după.

DSC08424 DSC08429

După o zi plină și obositoare, am zis să mergem spre cazare la Sebeș. Aciulea a-nceput show-u’. Am făcut rezervări prin booking la o pensiune … hai să nu dăm nume, da’ dacă ajungeți prin zonă îmi lăsați mesaj că vă spui unde, și aveți o cameră super ok, la preț mic, cu distracție garantată. Am ajuns la pensiune, undeva în afara Sebeșului spre Deva, intr-o parcare de TIR-uri. Înainte de descălecat, am sunat să le zic că viu negreșit și-mi răspunde un nene „Mda…/ Bună ziua, io-s ăla cu rezervarea/ Așea … păi veniți/ Ok…venim”. Am ajuns. La recepție era o tanti proaspăt picată din lună.

– Săru’ mâna, am o rezervare la dvs

-Aha … și atât … adică se vedea că habar n-are despre ce vorbesc. Prin booking … vă spune ceva?

– …?!? ??? …???

– Am vorbit cu cineva mai devreme, un bărbat … habar n-aveți de ce zic eu, nu?

-Nu m-a sunat nimeni … da’ nu-i bai.

Iese după tejghea, ne-numără, se prinde că-i vorba de trei camere și ne face prezentarea. Vorba unui prieten, „asta cam zornăie când se mișcă”, și pe bune, chiar zornăia femeia. Mă rog, se prinde că nu glumesc, îi arăt confirmarea și continuăm.

– Aveți bere la draft?

– Aaaaaa…nu…am… da’ am niște Neumarkt și … ceva italian …mic, cocârjat … nu-i trebă de făcut … și nici nu mai știu cum îi zice.

M-am prins că „ie grele” și hai să o lăsăm baltă că n-are rost. Da’ tot mă mănâncă-n părțile moi și-ntreb:

– Unde putem mânca ceva?

-Spre Sebeș, nu-i mult, e un restaurant … la Mirage.

Mergem acolo cu foamea-n gât și cu speranța că-și revine recepționera. Ajungem la un soi de siloz. Recunosc cu mâna pe inimă că dacă eram prima mașină, nu opream, da’ prietenu’ din față a insistat și n-a făcut rău. Chiar era un restaurant acolo, cu salon de nunți, curat și de bossulani. Am intrat, ne-am așezat și vine un copil blonduț, cu ochii azur și privire de Zâna Măseluță. Undeva-n spatele lui, o tablă pe care scria cu cretă meniul zilei și la ciorbă aveau d-aia de fasole cu afumătură de mi-am dublat volumu’ la „oo” instant.

-Salut, ai ciorbă de fasole?

-Nu, nu mai avem meniul zilei.

-Ok…da pe meniu, pe lăngă „de văcuță” și „de pana mea”, că nu mai știu ce se scrie în poveste, e și ciorba zilei, nu-i aia de fasole de la meniul zilei?

-Ba da, aia e.

-Ok, d-aia vreau.

Toți au luat ciorbe de văcuță, numai eu de fasole. Când a venit cu tacâmurile, ospătaru’ ne-ntreabă cine are ciorba de la meniul zilei. Mă dau în vileag și-mi pune o lingură în față după un studiu amănunțit, apoi le pune linguri și celorlalți participanți la trafic. Bă … n-am înțeles … toate erau din același set. Mă așteptam să-mi pună una de plastic pentru că am cerut ciorba de săraki, da’ nu, erau identice și la fel. De ce dracu’ a-ntrebat? A lins lingura înainte că așa merită ăștia pe ieftineală, fasole cu covid? Apropo, afumătură doar la miros, în farfurie nix. N-am prins faza. De altfel mâncarea foarte bună, jur.

Ne-ntoarcem la pensiunea situată fix lângă DN, da’ ne-a asigurat recepționera looney toons  că „stați liniștiți, nu trec multe mașini”… și n-au fost multe, una la zece secunde până pe la 11 din noapte, apoi s-au mai rărit, una la 30 de secunde. Recunosc, spumos personaj, ne-am râs toată seara pe seama ei. Am tras o masă în spatele pensiunii, fix în parcarea de TIR-uri, și am stat la pileli până a venit Poliția și Jandarmeria la un corp alăturat al pensiunii. Jandarmeria aia regulamentară, cu căscuțe, măscuțe și toate cele de taină în dotare, ca la 10 August … știți voi care 10 August. Atunci am zis că-i cazu’ să ne nani, nu de alta da’ ne trezeam dracu’ martori într-un dosar de proxenetism cu găini.

Asta a fost ziua 1, zi plină de locuri frumoase și show asigurat. În mod cert vă zic, o să scriu mai greuț … chiar acu’ se uită gașca urât la mine că nu-s cu ei și stau prea mult la laptop. Sper să nu mi-l pitească. Vă salutez din Vișeu de Sus că p-aciulea am ajuns.

 

 

 

 

 

1 thought on “Dl. Pandelică Concedescu – dei uan”

  1. Pingback: Regionalisme Haioase - Piuituri

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.

%d blogeri au apreciat: