Azi m-am certat cu Sherman. După ce am bagat o grămadă de bani în curu’ lui, amortizoare noi, caucioace noi, huse pe comandă, taxă de drum p-un an, gâtu’ mă-sii ș-a lu’ ta-su’, s-a gândit el că-i cazu’ să facă figuri. A avut draci pe el cam un ceas de drum de mă vedeam prin service sâmbăta, în ziua doi de concediu. Pe parcurs, după câteva înjurături de mamă, a revenit la mers normal și nefigurist.
Concluziile zilei de ieri: cazare 1 la Sebeș, condiții ok-uțe, preț de mizilic, distracție garantată de personal venit recent de pe Lună printre noi muritorii de rând. Locații văzute 10 plus, autorități cu tot ce ține de inscripționări sau alte chestii organizatorice, 10 minus cu nefelicitări.
Am plecat din Sebeș cu direcția Vișeu de Sus pentru că duminică am programare la Mocăniță. Pe drum ne oprim la un ceva, o locație … cu papa, cafele și sucuri … am zis ceva pentru că cevau’ se afla-n proximitatea unei benzinării și am zis că-i aceeași Mărie. Nup, nu era, stătea pe picioarele lui și nu avea bere. Cum dracu’ să n-ai bere, nu că aș fi putut să beau, da’ gestu’ m-a oripilat. N-aveau nimic alcool și m-am prins că-s d-ăia, tot creștini ca noi, da’ fără alcool.
Prima oprire de viziteală a fost la Cetatea Alba. Nu-i prima dată când ajung p-aciulea, e frumos ca-n Austria sau Germănica și dimineața pe răcoare e ok pentru că poți face poze nealterate de turiști.
Io-te-mă și pe mine la bătrânețe cu piuitura-n vârf de băț.
Oprire doi a fost la Salina Turda. Io le-am văzut pe toate, mă rog, cred că pe toate da’ asta-i cea mai șmecheră salină.ro. Lume ca la balamuc da-n condiții relative de pandemie. Poliția prezentă, a dat cu sfatu-n noi, adică „mască sau amendă, alege”… și pe bună dreptate. 40 de lei intrarea, din punctul meu de vedere merită toți banii.
Apoi am mers lunga spre Vișeu. La fix o juma’ de ceas de destinație, ne-a prin o răpăială cu spume de ne gândeam că-i vis un eventual grătar. A fost bine, la Vișeu un soare frumos și temperatură acceptabilă. Aciulea prețurile sunt cam de Vamă așeeeea. 170 camera sau 150 lei „da’ mai avem una d-asta ieftină”. No bun … da’ care-i diferența că erau fix la fel. Balconu’ … asta-i diferența, un balcon pe care n-ai nimic, doar ieși, tragi aer în piept, refulezi un pârț și atât, marci 20 de lei în plus. În rest, camere ok, curate și dotate. Ne-am liniștit, am făcut grătar și zic să facem ceva util până la nani. Am uitat să vă zic, de la benzinăria aia din proximitatea cevaului fără alcool, cineva din gașcă a cumpărat cărți de joc. Io-te cu ce ne-am trezit.
Acu’ calculați voi, cărțile astea, plus cocârț, bere și vin, cine juca șeptică, cine Popa Prostu’, câți eram la Păcălici și cine presta la tabinet? Exact, zero barat în multe. Care-i popa, care-i valetu’ … dama ne-am prins care e, mă rog … e o babă și o copilă pe lângă alea două dame, da’ ne-am prins. La ași ne-a dat cu virgulă. Pe scurt, am jucat fazan toată seara da’ pe invers, n-aveai voie să închizi că picai de fazan antisocial.
Next stop Săpânța … ne auzim.