Final de trilogie-Poșta Română & CNAIR & Judecătoria Ploiești

angry man 2

Mă rog, pseudo final pentru că azi am înregistrat dosarele la Judecătoria Ploiești. Cine nu știe despre ce e vorba musai să citească articolele de ieri și alaltăieri, ca să fie povestirea cu cap, coadă, sare și piper. Știu că-i lung articolul da’ merită citit. Pe scurt, am primit două avize de la poștă cu parfum de amenzi și de fapt și de drept, numai un plic era al meu. Celălalt figura pe alt nume, tot un Vlad. După drumuri și chestii, am reușit să vorbesc cu destinatarul care m-a sunat ieri să-mi spună că e la poștă și eu chiar am două amenzi da’ au încurcat alea plicurile. Pe modul zmeu’ din poveste, am aruncat buzduganu’ cu niște-njurături de nerelatat și am plecat pentru a treia oară la oficiul poștal să fac cu Vlad 2 schimb de amenzi. Aici a ieșit Hulk. Relatare de ieri 10.12

-Bună ziua, cum rezolvăm problema?

-Lucrătoare eminentă a Poștei Române- Păi simplu, îi dați omului plicu’ și eu vi-l dau pe cel corect.

-Vai da’ nu trebuie să vă cereți scuze, stați liniștită, e un hobby d-al meu să vin p-aci prin oficiul dvs… știți, câteodată sunt nostalgic de perioada comunistă și numai la dvs găsesc toate condițiile… și zugrăveala-i autentică, de imprimantele alea cu ac nu mai spun, sunetul lor este doină pentru ciocănelu’, scărița și nicovala urechii mele melomane. Ați încercat să luați legătura cu firma producătoare? Sigur o să le vrea înapoi pentru un muzeu.

-Lucrătoare eminentă a Poștei Române-!?!?!?!

-Bun, când am luat plicul greșit, am dat cu subsemnatul pe o hârtiuță tipizat pe care mi-am trecut date cu caracter personal. Știți că ați făcut pipi cu boltă pe GDPR, nu?

-Da’ nu v-am cerut eu datele…

-Sigur că da… eu le-am dat de bou ce sunt, ok, nu contează, vă returnez plicul greșit da’ tre’ să rupeți hârtiuța aia pe care am confirmat primirea plicului în fața mea și totul e ok… mă rog, în problema asta că-n rest nu știu dacă există o forță-n lumea asta care poate să vă aducă pe un făgaș normal.

-Lucrătoare eminentă a Poștei Române-Păi… probabil că… e în saci…

-Aveți diriginte la clasă? Nu vreți să o chemați? Apare diriga de poștă, vizibil iritată de deranj.

-Diriga-Da’ de ce vă trebuie hârtia aia?

-Pentru că, domnu’ aci de față, (Vlad doi clipea des și asista la show cu sclipire de-ncântare în ochișorii ițiți pe deasupra măștii și se vedea admirația la adresa mea) poate să arunce plicul la gunoi cum iese din sediul PCR al dvs, și poa’ să conteste amenda pe motiv că nu a primit-o de la dvs. Organu vigilent, o ia pe firu’ povestirii și ajunge aici unde ghici ce găsește? O hârtie pe care sunt datele mele și atestă primirea de către mine a plicului respectiv, e clar, e nevoie de desen?

-Vlad doi din backround-Oricum n-o plătesc…

-Diriginta-Domnu’ Vlad, hai să nu folosim cuvinte grele…

-Doamnă, habar n-aveți ce-s alea cuvinte grele și câte am în vocabular… pot să-njur cinci minute fără oprire și fără să repet înjurăturile, acum sunt cât se poate de diplomat.

-Diriginta-Stați liniștit, oricum nu verifică nimeni hârtiile alea.

-Perfect, dați-mi plicul meu. (Și ce credeți, înainte de plic, în fața mea apare o hârtie d-aia pe care iar tre’ să-mi trec toate datele pentru confirmarea de primire.) Păi ce-i asta?

-Diriginta-Confirmarea de primire…

-Păi n-ați zis că nu trebuie că nu verifică nimeni?

-Diriga vizibil încurcato-nervoasă-Aaaaaa… asta trebuie…

-Și eu acum o să am trei plicuri primite… nu e bine cucoană, chiar vrei să-ți desenez? E clar că vorbesc altă limbă neprocesabilă de neuronii dvs.

Iau inițiativa că n-aveam șanse cu asta. Mă-ntorc spre Vlad doi și zic.

-Uite cum facem, îmi semnezi pe plicul amenzii de primire cu dată și nume, și ne vedem de treabă că în ritmu’ ăsta ne expiră alea 15 zile de promoție în care putem să plătim la juma’ de preț per amendă. Omu’ receptiv, gata să se pună pe treabă, da’ sare diriga.

-Diriga-Nuuuuu!!! Nu puteți să-i luați plicu’!!!

-Ha? De ce?

-Diriga-Pentru că nu o să poată să plătească, la fisc îi pune o ștampilă pe plic.

-E pe dracu’ ghem… pe ghișeul.ro n-ai nevoie nici de amendă, e nevoie de sumă și numărul cu seria amenzii.

-Diriga-Domnu’, nu toată lumea are acces la informație și internet ca dvs.

-Doamnă… asta e clar (rotindu-mi privirea prin sediul poștei cu toate hârțoagele alea printre care dacă stai să cauți, sigur găsești un fost angajat mort și mumificat, dat afară pe motiv de lipsă de la muncă), probabil că mai mult v-ar încurca.

-Diriga-Auziți domnu’ Vlad 2, scrieți dvs. pe hârtia cu primirea la plicul domnului Vlad 1 și faceți schimb de plicuri că oricum nu-ntreabă nimeni.

Atunci am ridicat steagul alb, mi-am luat amenda și am plecat toți vlazii să nu fim evacuați cu poliția.

 

Azi 11.12 primul descălecat din viața mea la Judecătorie. Atenție… cu programare, bine că am căutat judecătoria pe hartă că altfel habar nu aveam că e cu programare. Mă duc, mă proțăpesc în fașa unei tanti milițian să mă-ndrumă către birou’ de resort, registratura. Ajung acolo la registratură, scria mare pe ușă,intru și un tip îmi explică că am greșit biroul, trebuie la următorul pe dreapta. Pe ușă scria orice altceva mai puțin ce căutam eu. Intru, salut voios și zâmbitor pe o tanti cu ochelari supradimensionați pentru fața ei, explic de ce am venit și aflu că puteam să depun dosarele și la birourile 3, 257851, PI, bla, bla… a așteptat puțin să vază ce fac și când am întrebat dacă se pot depune dosare și la ea a suspinat și a zis un „da” cu juma’ de gură. Am dat documentele, le-a făcut vraiște și zice:

-Nu-s aranjate corect… cererea prima, buletinu’, procesul verbal și apoi factura doveditoare și plata timbrului. Și așa varză le-ntinde către mine. Vă imaginați că vorbim de patru documente, cam 12 pagini pentru că sunt în două exemplare și factura are două pagini… adică… aproximativ zece secunde de aranjat în ordinea cerută de zei.

-Doamnă… mă scuzați, m-am uitat pe youtube și pe site-ul dvs după un tutorial de „cum se aranjează actele pentru judecătorii” da’ n-am găsit… nici o problemă, imediat le aranjez. Le dau iar, se butonează cca. un minut și-mi dă numerele de dosar, scurt și la obiect. Dacă nu făcea asta pe importanta probabil că dădeam un zece cu felicitări… așa e cam de un nouă pentru atitudine și plimbat pe la birouri.

Dragilor, sunt doxă în materie de d-astea, a-nceput să-mi placă și cine are probleme pe partea asta, acord consultanță moca. Nu ezitați să mă contactați, chiar nu-i mare scofală să plasezi un dosar la judecată.

Gata… mă potolesc, o să mai scriu și de covid că l-am menajat în ultima săptămână.

 

 

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.

%d blogeri au apreciat: