În materie de amenzi 2020 a fost cel mai tare an ever… m-au taxat ăștia de mi-au mers fulgii. Da’ recunosc cu mâna pe corazon că am meritat-o sau pe sintagma „cine-i prost să stea acasă”, io am fost și prost și nici n-am stat acasă. Așa că… plătește fraierică. Ieri vă povesteam cu Poșta Română și întâmplare de manualul „Când te mănâncă-n poponeț, metode și acțiuni de scărpinare”, aveți mai jos articolul de ieri pentru întârziații care n-au semnat condica pe blog.
Bă da’ până când o viață amară. Vă ziceam că am ridicat de la poștă un cartonaș galben, cu conținut negru… scuze… conținut neprietenos în formă de amendă. Conform înscrisului sunt adus în cunoștințele pierdute că pe 17 iulie când mă-ndreptam spre Vama Veche pentru a participa la simpozionul „Efectele alcoolului îngurgitat timp de 72 de ore fără oprire, asupra neuronilor”, la podul minunat de la Fetești, noaptea ca hoții, mai precis în creierii dimineții, am trecut pe partea cealaltă a gârlei fără să achit sfânta taxă. Adică am prejudiciat structura de rezistență a podului cu vibrațiile extaziate ale lu’ Sherman, fericit că-l parchez aproape de Marea Neagră și nu-l deranjez trei zile. Acu’ vă spun că-s prostu’ care-n ianuarie din fiecare an mă bat cu pensionarii la rând la fisc să-mi plătesc impozitele și să nu mă mai sexeze grija de ele. Sunt ăla care atunci când mă duc într-un oraș străin nu-mi las mașina aiurea-n tramvai… pe liniile de tramvai sau în alte locuri tembele, prefer parcare cu plată, sigură și fără dureri de scufiță. În anu’ minunat de 2020 am descălecat de trei ori în Vamă și mi-am plătit trecerile podului mă-sii înainte de a le face, cum mama dracu’ să-mi dea amendă. Mă uit la telefon după sms-uri și ghici… mi-am schimbat telefonul și sms-uri canci. Mă uit pe factura detaliată de la provideru’ de telefonie unde se lăfăiau dodoloațe două sms-uri cu taxa vieții, și aia de dus și cea de-ntors. Mă pun pe calculit… amenda la jumate.ro e de 65 de lei, asta în colțu’ roșu al ringului, pe cel albastru, am așa: drum la poștă deja făcut, sunat Vodafone pentru obținere factură și mai detaliată, drum la fisc pentru plată taxa de timbru (20 de lei cred), drum la judecătorie pentru depunere dosar și undeva pe la sfântul prea cuvios așteaptă, am de primit acasă rezoluția cu „gata Boss, ne cerem scuze pentru drumurile făcute-n prag de sărbători. semnat Liniile aeriene CNAIR”. Ce chestie… se termină în AIR. Dintr-o dată m-a cuprins lumina albă și caldă a rațiunii și mi-am zis „65 de lei, o sticlă de cocârț de nivel mediu… hai că nu sărăcesc și chiar țin la ăia doi neuroni ai mei faultați, asta e, plătesc amenda”. Plus că aveam o marjă de eroare datorită faptului că nu mai aveam sms-ul și exista 0,01% posibilitatea ca în momentul trimiterii sms-ului, de chiaun ce sunt, să fi greșit o cifră sau literă din număru’ lu’ Sherman și normal că am dat sistemu’ vigilent de camere video peste cap. Incertitudinea asta mă omoară… deci plătesc și sărbători fericite la podu’ de la Fetești. Exact când eram pe la jumătatea prezentului articol, mai exact la paragraful „…cum mama dracu’ să-mi dea amendă „, îmi sună telefonul și sunt anunțat că am două amenzi, da’ intelectualele de la poștă au încurcat plicele. (vezi articol anterior). Iar drum la poștă și da, aveam amendă și pentru data de 19 iulie, adică pe retur din Vamă, cum că iar le-am călcat și filat podu’ fără să plătesc. Adică și bătut și așeeea… și cu banii luați de două ori și la supra taxă. BASTA!!! Neuroni… îmi pare rău, asta e… frustrarea e mai mare și mă macină, mă pun la duel.
În încheiere, pe model OSCAR, vreau să aduc mulțumiri speciale tâmpitei de la poștă ca m-a pus pe trei drumuri fără alcool pentru o singură chestie, niciodată n-am fost pe trei cărări fără alcool… probabil că o să vă povestesc și de drumul trei că e fun. Mulțumirile principale, grosul mulțumirilor, se-ndreaptă către domnul agent constatator Adrian Sandu, pe scurt, organu’ de la CNAIR SA, pe lung Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere și sistemului de căcat pe care-l au în dotare, pentru un început de decembrie minunat. Da’ să privim partea plină a paharului, în loc de început de cacao de decembrie, să-i spunem final de 2020, de cel mai de cacao final de an dintre cacauele din Cacauenia… esență de cacao. Apropo, după ce depun contestațiile va cer în instanță și cheltuielile de judecată, taxa aia de timbru, 20×2 că-s două amenzi, cu două contestații, cu două dosare, cu două… și mai aveam ceva pe final, o vorbă de duh care se termină-n „ouă”, da’ nu o zic pentru că citește sor-mea mai mare și mă ceartă.
Pingback: 1 Aprilie - Păcălit Forever - Piuituri
Pingback: Și Așa și Cu Banii Luați - 07.04 - Piuituri
Pingback: Vacanță Mică, Profit Mare - 07.06 - Piuituri
Ca la noi la nimenea 🙄😔
Exact… adică și așeeeeea… și cu banii luați…