Duminică am făcut bradu’ și-n fiecare an se lasă cu-njurături. În primul rând că e foarte mare pentru că atunci când l-am văzut montat într-un magazin, a fost dragoste la prima vedere și faptul că-mi scuipă semințe-n cap de la doi virgulă două zeci metri, n-a reprezentat un impediment în acel moment. Impedimentu’ a apărut când a trebuit să-l bag în mașină și când a trebuit să-l montez în sufrageria de bloc tip comunist. E până-n tavan cu tot cu vârf și-l cam bag fest… împins puțin. Când mă duc să-l iau din locu-n care doarme pe parcursul anului, mă simt ca hoții de lemne din Bucovina, mă aștept în orice moment să mă oprească Garda de Mediu să mă-ntrebe de proveniența monstrului. Anu’ ăsta pentru că am pierdut vârful mov și nu se mai asortează cu restul operei, am sucălit crenguțele alea de sus și i-am pus o cană, normal, cu bufniță. Las aciulea articolu’ de anu’ trecut, revizuit și modificat ușor, când am rămas fără instalație și am apelat la luminile de pe Otopeni.
Azi mi-am trăit ziua cu gându’ „tre’ să fac bradu’ ” și pe seară, a venit momentu’. De ceva ani buni, pentru că-s ecologist și nu-i mai înghit p-ăia care comercializează brazi tăiați „legal” de pe plantațiile mamelor lor, am hotărât să-mi iau brad artificial pe model „ce dacă-i siliconată, io-te ce bine arată”. Prima greșeală… pentru ca l-am văzut în magazin și juri că-i real, am uitat că stau într-un apartament comunist și nu în Casa Poporului. La ăia-n magazin arăta perfect…pentru că avea habitat, la mine n-are. Bradul meu are o tonă și doi metri plus ceva mărunțiș…e până-n tavan ca să fiu mai exact. E o adevărată muncă să-l strămut în casă, să-l montez…alea, alea…da’ nu asta-i motivu’ postării. Deci, m-am apucat de brad. L-am montat și am început să-i bobinez instalația de trei sute de beace bătute pe muchie. A doua greșeală… n-am probat instalația înainte. Măi fraților, parca s-a jucat cineva cu ea și a dat discotecă toată vara cu instalația mea că am constatat ca nu mai merg 150 de beace…mai precis, două culori, albastru și verde, exact culorile mele favorite…poftim cultură!!! Normal, m-am îmbrăcat și am plecat la vânătoare de instalații de brad, că-s bărbat, ce dracu’. Mi-am zis, „mă duc la pomu’ lăudat, la Car…acolo, că e oferta mai vastă”. Am ajuns și… și nimic…instalațiile de peste 200 de beace, numa’ cu lumină albă, albă caldă, albă rece, alba călâie…albă pe toată gama celsius… da’ eu vreau colorată, să-mi facă retina sorcovă. Pe raionu’ de gloabe și chestii de Crăciun, eram eu și doua sute cinci zeci de mii de desperate housewives cu plozii din dotare, toate cu priviri ciudate spre mine că nu eram din breasla, mai puțin una care mi-a zis „da’ luați d-asta albă domnu’, că se poartă anu’ ăsta”. Am mulțumit frumos și n-am zis că eu vreau d-aia să mă țină zece ani, colorată și că mă doare-n părțile moi dacă Botezatu sau altă pipița din showbizz a decretat că „se poartă anu’ ăsta” instalația cu reni translucizi cu tentă roz, punct. Ușor, cu sudalme pe vârfu’ buzelor, am ascultat un pont ca cică-n Sell…acolo, sunt de toate pentru toate crăciunurile indiferent de trend sau culoare politică. Am schimbat locația și SUCCESURI TOTALE!!! Am găsit instalația perfectă. Led, colorată, cu programe, laser frate!!! Acu’ dat fiind ca instalația răposată avea 300 de beace… și sincer, parca aveam nevoie de 300 + TVA, câteva în plus nu-mi strică la feng-shuiu’ bradului, mă uit pe raft și-mi zâmbește una de 320 de bucăți leduri desprinse din paletar de pictor, „PERFECT” zic și mă avânt victorios spre casa de marcat. Orice om normal la scufița se uita la metraj…și la becuri, da’ parcă metraju’ e mai important. Ajung acasă să mă ocup de lucrare și bobinez… bobinez… și becuri… și bobinez…si becuri…de ce mama dracu’ nu se mai termină?!?!?! Îmi arunc privirea pe cutie și constat cu stupoare că am instalație de 32 de metruți. Am îmbrăcat bradu’, am pozat pe perete și restu’ l-am băgat în acvariul dezafectat…bine că-i dezafectat și n-are apă. Mai oameni buni, în sufragerie nu te poți concentra la nimic, nu te poți uita la tv-eu’ cu lumina stinsa. Din seara asta, din spațiu, nu se vede doar Marele Zid Chinezesc, sper să nu mă trezesc cu un Boeing 747 debusolat prin zonă în căutare de aeroport… e… MINUNAT!!! În spiritu’ Crăciunului .