Întrebări tâmpite – part. 2

Întrebări tâmpite – part. 2

Întrebări tâmpite

Acum ceva timp aveam un articol cu aproximativ aceeași temă, întrebări tâmpite. De departe cele mai cretine întrebări îți sunt adresate când vrei să-nchizi ceva, un contract cu orice firmă care-ți furnizează orice, cablu, net, pufuleți, pitici de grădină călare pe flamingo roz, ceva… orice. Citisem pe la cineva pe facebook acu’ foarte mult timp, o fază cu un prieten care s-a dus să-nchidă un abonament la cablu. Tanti cablăreasa a-ntrebat de ce vrea să renunțe la abonament, prietenu’ a zis că așa vrea el. Tanti cablista a zis că nu se poate, ăsta nu-i motiv de divorț comercial. Atunci omu’, foarte inspirat, a dat o replică genială care suna cam așa: mă tem foarte tare de emisiile electromagnetice ale echipamentului dvs, care mă pot afecta în luna a-3-a de sarcină, prin iradierea directă a fătului pe care-l am în proiect, cu scopul clar de a câștiga premiul Nobel pe anatomie și milionul de euro pus la bătaie pentru primul bărbat care va naște un pui viu. Cablista se pierduse de pe la „emisii electromagnetice”, că cam așa se-ntâmplă când pui întrebări tâmpite, a făcut un „ha!?!?!” mirat, la care tipul respectiv a continuat cu „sau pe scurt, așa vrea mușchii mei”. Am observat că toate firmele astea care-ți dau chestii pe bază de abonament, au personal special instruit în întrebări tâmpite, numa’ să te facă să renunți la renunțare. La prima vedere suntem tentați să gândim că respectivele persoane au un retard funcțional, că-s pe posturile alea că au făcut ceva nașpa și-s pedepsiți, nimic mai greșit. Din contră, garantat au un coeficient de inteligență ridicat și asta e știință pură, să-ntorci un om din acțiunea lui și eventual să-l legi de glie cu încă un an contractual, la asta trebuie școală și creier. Eu spre exemplu, când am de sunat la Vodafone și mă ia Andreea în primire și tre’ să zic ce mă doare și de ce am sunat, indiferent că vreau să știu cât e ceasu’ sau pe ce criteriu s-a ales logoul companiei și culoarea, zic din prima d-astea cu otrăvit fântânile, pârjolit grânele, rupt contractele, că așa ajung mai repede la un angajat umanoid și-mi rezolv problema rapid. Îi simt dezamăgirea din glas celui care răspunde, e clar că ce vreau eu e sub pregătirea lui, da’ asta e, la cât am vorbit cu fufa aia electronică, am început să mă adaptez la rezolvări rapide. Să revenim la întrebări tâmpite.

Aveam abonament la o firmă de cablu și am vrut să-l închid și să mă mut la alta firmă pe motiv că ăia aveau în grila de programe ceva care mă interesa. Regulamentar, cu cerere scrisă, cu 30 de zile înaintea terminării contractului, fix ca la carte, mă prezint la firma respectivă unde mă ia-n primire o angajată tip duduie de tristă amintire, cu întrebări tâmpite.

-Da’ de ce renunțați? – pe un ton ușor răstit și gata gata să mă pună la colț pe coji de nucă

-Pentru că vreau să văd niște meciuri de fotbal, programul X cu documentare și programu’ Y, tot cu documentare și dvs. n-aveți programele astea.

-Și ăsta-i motiv întemeiat să renunțați la contract? Io zic să vă mai gândiți că nu-i normal ce faceți.

-Hai să mori tu? Da’ nu mă obligi și la ținută cu mai mult roz pe mine? Sau poate-mi spui ce să mănânc azi la prânz. Motiv final și pe scurt, așa vrea mușchii mei. Bagă mare la actul de reziliere că iese Hulk!!!

 

La ăia cu telefonia, să-nchid abonamentul lu’ mama, mai aveam puțin să o aduc pe mama la propriu că nu mă credeau ăia că a decedat. După țâșpe mii de acte semnate, în original și-n copie, mers la ei cu stat la coadă, cu răspuns rățoit „așa vrea mușchiu’ meu”, a mai venit o tanti din spate să-ncerce chestii, normal, cu întrebări tâmpite.

-Da’ de ce-l închideți?

-Pentru că titularul a decedat și sigur vă spun, nu mai are nevoie de acest abonament.

-Vaaaaai…condoleanțe… și totuși, dacă vă mai facem o reducere suplimentară, vă mai dăm niște net? Ce ziceți?

-Daaaaa!!! Ce tare!!! Mama, mă auzi? (cu privirea ridicată-n sus) Io-te ce zice doamna, poate că-ți trebuie net pe lumea-ilaltă, în teorie, acolo printre nori, tre’ să ai semnal full că ești aproape de sateliți. Nu, mulțumesc, glumesc… chiar nu mai are nevoie de abonament la mobil.

-Da’ poate că-l păstrați dvs, e bun acolo un abonament de rezervă.

-Să fac ce cu el?

-Să fie… de rezervă… sau poate un alt membru al familiei…

-În viață sau tot din sectoru’ „Veșnicele plaiuri ale vânătoarei”?

Greu de tot… după jurat pe roșu, dat cuvântu’ de onoare, lacrimi în ochi și cerere scrisă, am reușit să-nchid acel abonament. Bine, la întrebări tâmpite tot cu „așa vrea mușchiu’ meu” merge mai bine.

 

Ieri la muncă mă sună un nene de la o unitate militară.

-Bună ziua, am și eu scula X cu motor pe benzină (o suflantă de frunze cu motor termic alimentat cu benzină) și vreau să știu ce consum are.

-Păi depinde de ce faceți cu ea într-un moment T0… adică neaccelerată are un consum, la frunzele din pădure, multe și mărunte are alt consum, vă pot spune o medie.

-Nu, vreau cu precizie.

-Ok… da’ e complicat cu precizia și-n industria auto, ce scrie-n prospect aproape că n-are legătură cu realitatea. La astea pe care le alimentați cu pipeta… e și mai greu. De curiozitate, la ce vă trebuie un consum exact cu precizie NASA.

-Trebuie să-i fac foaie de parcurs.

-WTF?!?!?! OMFG!!! OMFG!!! … n-am zis nimic, doar m-am blocat neuronal. De fapt nu m-am blocat, s-au blocat miștourile la mine-n căpăcică pentru că se buluceau și n-aveau pe un’ să iasă că n-am deschis gura. „Da’ RCA are? Casco? Să nu uitați de vignetă și taxa de pod la Fetești”

-E sculă pe benzină, trebuie foaie de parcurs.

Io v-am zis că „autoritățilii are probleme existențiale„. Altele decât alea din job description, spre exemplu… siguranța cetățeanului plătitor de taxe… exemplu venit în cap așeeeea… fără nici o noimă.

Apropo, au mai apărut prin media două dude cu polițiști. Dacă eram polițist, perioada asta mergeam cu pungă pe cap, jur. Duda 1 și duda 2. Bre tanti Poli, când ziceam alaltăieri să faci ceva să abați reflectoarele de pe cazul Onești, mă refeream să fie ceva nașpa la altă instituție a statului, nu tot la matale în structuri că te afunzi rău de tot.

 

Întrebări tâmpite – part. 2

 

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.

%d blogeri au apreciat: