Taximetral opus
Taximetral opus – direcție abordată de taximetriști, diametral opusă cu adresa la care vrei să ajungi tu. sursa: piuituri.ro, invenție 2021
Vă spun eu, dacă cineva o să te facă să te lași de băutură și petreceri până-n creierii dimineții, și să te apuci de mersu’ pe jos, ala n-o să fie doctoru’ și ficatu’ care-ți bate-n țeavă, n-o să fie nevasta cu ale ei amenințări de „nu se mai poate, plec la mama, bețivule!”, nici măcar lipsa banilor, ăla o să fie taxiul. Și nu neapărat taxiul ca mașină, ăla de-l conduce e problema și sila față de el.
Nu toți, sunt ferm convins că nu-i o legendă aia cu taxiul perfect, curat și frumos mirositor, condus de persoană manierată care face cinste meseriei și te lasă-n gândurile tale, și nu-ți povestește că covidu’ nu există și dacă printr-o exagerare imensă, o mama de teorie a conspirației zice că ar exista, e sigur o amețită de răceală tratabilă cu un șut de ciuboțica cucului plasat în oo. Io până acu’ am întâlnit fix două bucăți, unul cu un hibrid și celălalt total electric.
Cea mai mare problemă a mea nu-i taxiul, adică ce mașină e, ce culoare, motorizare etc. Nici măcar că nu-i cea mai curată mașină și-ți vine să faci duș cu acid când cobori din el. Problema e taximetristu’ cu GPS defect la cap, care face pe deșteptu’ cu tine și te ia de cel mai prost din curtea școlii.
Peripeții în taxi mai am AICI și AICI
Miercuri seara terminasem ședința de la Rock Cafe și comandasem un taxi pe care urma să-l sheruiesc cu doi prieteni. Și vine un cocălăraș pe la 20, maxim 25 de primăveri întunecate, pentru care masca-i destinată fraierilor, îi spun destinația și pornește-n direcția opusă. D-aci taximetral opus. Destinația era un punct ultra cunoscut, pe poate cea mai faimoasă stradă din Ploiești. Adică și să ai roza vânturilor făcută muci, WAZE-le defect, nici urmă de semnal la telefon ca după un război atomic și tot nimerești adresa și calea de urmat.
-Pretenaș, ai înțeles unde vrem?
-Da
-Nu cred, te-ndrepți în direcția opusă. Cel mai scurt drum era pe prima stânga, iar stânga și tot înainte-n linie dreaptă până la destinație.
-Nu, e mai scurt p-aci.
Mno hai să-l las că poate am trăit în ultimul deceniu sub o piatră și nu-s pus la curent cu reconstrucția urbei. Normal că ne-a ocolit pe unde a vrut pana lui. După ce au coborât prietenii mei l-am băgat pe taximetrel în ședință.
-Tătuțu, pe bune, ce aveți la căpăcică? Primești o comandă de la unu’ care a sărit de 2000 de comenzi la voi. E clar că nu-i în tranzit prin oraș și nici născut la ultima ploaie. Suma aia de pe aplicație și numele, ar trebui să te facă să pricepi că nu merg manțocăriile specifice carierei la care ai optat. Cel mai scurt drum e p-acolo, p-acolo, semafor și p-acolo. Linie dreaptă, semafoare puține și pe galben intermitent la ora asta, cursă de 12 lei, io-n mărinimia mea-ți lăsam 15 lei. Tu ai făcut lupinguri prin toate văgăunile, multe frâne, accelerații la fel, consum mare și mă taxezi cu 14 lei și 58 de bani. Felicitări, ai făcut o șpagă de 0,42 lei. Gata, petru tine criza financiară d-acu’ e o poveste de tristă amintire, petrecută-n altă viață. Ținuta și aroganța pe care o afișezi nu te ajută cu nimic. Ești șofer de taxi provincial, nu Titi Aur. Te rog frumos, când mai vin comenzi de la mine să nu te mai bagi, lasă alt coleg care știe meserie, ok?
M-a privit lung, nu știu cât a priceput din monologul meu, a zis un „mda” stins și a dispărut. Bă și găsesc proști d-ăștia cu o cadență de cca. două săptămâni. Vineri o să-ncerc la Bolt sau Uber, cu aplicații pe mobil, mai ieftine și sper cu șoferi cu GPS-ul la cap, revin cu impresii.