Tratament cu Tourette
Tratamentul la români, conform spuselor babei Făcălina, mamei Omida și nea’ Gandalfescu Costică, academicieni și experți în medicina tradiționalo-băbeasco-magicalo-voodooistă, la noi în România se bazează pe apa de clopoțel, în cazul durerilor de gât, călcătură de urs pentru durerile de șale, de care o să beneficiem gratis și fără voia noastră că tot avem urși pe stoc, fix prin centrele orașelor de munte, și ceaiuri din diverse chestii.
Pe scurt, românu’ face pipi cu boltă pe cei 5 sau 6 ani de facultate medicinistă, pe încă 5-6 ani de rezidențiat, pe specializările medicilor, pe tot ce-nseamnă cercetare și tratament științific. Medicu’ de familie e așa, în aceeași gașcă cu elfii, sânzienele și zâna Măseluță, parcă, parcă l-ai văzut prin Stâpănu’ Inelelor într-un rol secundar. În afară de caligrafie, oamenii ăștia chiar sunt buni și se pricep, important e să-i lași să te vadă și să le urmezi tratamentul.
Și totuși există o boală pe care eu o consider tratament și se poate administra băbește, fără ajutor medical de specialitate. Din punctul meu de vedere, Sindromul Tourette trebuie scos de pe lista de afecțiuni psiho-pupu și trecut la tratament perfect pentru menținerea echilibrului psihic în România cea veșnic în tranziție și reforme. Dacă n-ar avea depresie și mișcări involuntare în simptome, chiar e tratamentul perfect.
Sincer, faceți un calcul cam de câte ori înjurați într-o zi lucrătoare, cam pe la mijlocul săptămânii, să zicem joi. Nu pun luni, pentru că atunci suma se dublează și nici vineri că ești deja pe modul de weekend, adică ușor tolerant.
Hai să vă zic. Dimineața trezit de telefon. Mama lu’ IPhone sughite, da’ io mă simt mai bine. Plec d-acasă. Cum am intrat în mașină, imediat se răscoală birjaru’ din mine și-ncep cu lupele. Cu multe lupe. Sexez tot ce-mi taie calea, semaforul care e pe roșu, ploaia d-afară, pe dom’ primar, absolut tot. Dacă mergi pe unde am trecut eu, toată lumea e cu față extaziată și la țigarea de după.
Asta mă ajută la tratament și ajung zen pe plantație. Mă ajută maxim juma’ de oră. Și-ncep problemele, hop și lupa. Un tâmpit care nu știu ce vrea, zbang tratament cu altă lupă. Nu știu ce program nu funcționează, țop un pogon de lupe și draci, da’ creierașii-s pe linia de plutire și funcționez în parametrii normali.
Faceți voi un calcul și suprapuneți lupele și urletele pe ore la psiholog. Deci? Ce-i mai ieftin și cu efect imediat, aud? Exact, o lupă sau un drac înălțate la timpu’ lor, îți salvează minionii de la făcut plici.
Pe lângă psihologia motivațională, inversă, adleriană etc, propun înființarea psihologiei Tourettiene și recunoașterea internațională a înjurăturii ca tratament al echilibrului mental. Cabinetele de psihologie aprobate în prima fază, vor fi cârciumile, stadioanele, traficul urban și locurile de muncă.
În încheiere-l las pe Micutzu & CO să vă exemplifice cum stă treaba.
În rest, weekend minunat și tu-i gâții mă-sii de căcat de ploaie că m-am săturat de ea!!! Hm… e mai bine, parcă se vede și soarele.