Sfaturi prețioase – 21.08
Sfaturile sunt de două feluri. Sfaturi cerute de tine, venite de la persoane avizate și cu CV dodoloț în problema care te bântuie, și sfaturi inutile, de la persoane habarniste care au epuizat subiectele de discuție cu covizi, vreme și cotele apelor Dunării.
De obicei, alea inutile vin în cele mai proaste momente. Adică alea în care chiar vrei să stai singur cu gândurile tale.
Mă uitam la o tipesă care vine pe la Rock Cafe, genu’ cumințică-n banca ei, bă da’ are o față de o cere, jur. Are moaca aia îngândurată cu trimitere la flota-i personală ancorată pe fundu’ mării.
De fiecare dată când o văd la masă, stă cu privirea pierdută-n zare, adică-n gardu’ cu vecinu’ că până acolo-i zarea, e la masă cu un tip vorbăreț, care-i explică sensul rotației pământului, valoarea accelerației acceleratorului de particule de la CERN și cum că-i bine să pună scorțișoară la mucenici.
Îmi dau seama de asta din gesticulațiile tipului, din privirea lui gravă și sfătoasă și de poziția de dom’ profesor. Ea mai are puțin și îi trage un scaun în cap, da’ v-am zis, o ajută și fața. Zici că are toate problemele din lume, familia e prin Kabul și nu se poate-ntoarce, întreținerea neplătită de cinci luni și o deranjează o măsea.
Într-o zi, ajung la bar și o văz singură. Mi-am zis că până la urmă a dat cu scaunu’ și a scăpat de fraierică. Greșiiiiiiit… s-a găsit un chefliu care să o abordeze și să-i facă creierii pane. Mă uitam și era cât p-aci să lansez un pariu cu gașca, cam cât timp rezistă fata.
Io-i recomand asta, de preferabil mult mai vulgar.
Adică să se termine mai rău, mai scurt și la obiect, mai cu „te-n gâții mă-tii”.
Un lucru e cert, îi intră lu’ asta mică berea cu cocoloașe când are un în proximitate un binevoitor plin de sfaturi prețioase. Nu știu cum reușește, mă rog, știu, e clar ceva involuntar, din privirea rătăcită, dezvoltă un scăpărici la ochi și o moacă de criminal în serie made in Guantanamo.
Una din personalitățile mele multiple, aia de babă curioasă, model cameră de supraveghere la intrarea-n bloc, s-a activat și mă-mboldea cu ce mama dracu’ explică ăștia cu așa patos în mișcare scenică și desene de logaritmi.
Aveam niște foiletoane-n cap, ala-i fostu’ iubi sedus și abandonat, lăsat cu burta la gură exact înaintea debarcării în Normandia. Ea o curvă, s-a întins cu toți marinarii la Chilia-n port, a vândut toată averea lui moștenită de la bunici, boieri de viță nobilă și origini fanariote. Vă zic, pe imaginație stau bine și las „Pe aripile vântului” în divizia județeană.
Până într-o seară când mă duceam spre budă și treceam pe lângă masa lor. Tipu’ ăla ceva mai agitat și cu două octave-n plus la monolog. Încetinesc pasu’ să prind o frântură de discuție și ce credeți că-mi aud urechile.
-E clar vina ta, dacă duci din timp citirea nu o să mai ai probleme. Are dreptate administratoru’.
Fata moșului, stai calmă, cu proxima ocazie o să-i f-t io un scaun în cap ca să poți să bei o bere liniștită.
Presupun că vă-ntrebați, mai ales femeile, „bă da’ cine-i mândra de ai studiat așa atent problema?”. Mno, dezamăgire totală, are păru’ portocaliu și d-asta mi-a sărit în retină. Țeapăăăăă!!!
AICI alt articol cu chestii.