Conexiune cu divinitatea… error 404

Conexiune nereușita cu divinitatea, prin intermediar… mai veche… postare facebookistă… da’ nu s-a rezolvat mai nimic nici în ziua de azi.

Mânat de probleme sezoniere ortodoxe, într-o sâmbătă am mai avut un descălecat la o biserică din urbe. După ce am instalat-o pe Aluna cu colive, pomeni, chestii și lumânări în biserică, am încercat să mă fofilez de la slujbă. Mai întâi cu o cafea la care am fumat doua țigări… da’ cât să o lungesc că n-o beam din glastră. Am tras o fugă la cimitir să verific că totu-i în regula, de parcă plecau ai mei d-acolo sau au crescut liane pe morminte peste iarna. Am căutat un partener de vorbă da-i penurie de subiecte interesante-n locație și-n final n-am avut d-ales, tot am participat la juma’ de slujba extreeeeem de plictisitoare cu fundal de dascăl cântăcios, lent în vorbă da’ cu voce bună, recunosc. Îl încadram pe la un rock gothic și cu mici retușuri vestimentare, o pleată crescută și puțină cremă de ghete pe la ochi, perfect fezabil omu’ da’ pierdea conexiunea cu divinitatea mai ceva ca mine.
Reintrat în biserică am început să inventariez sfinții de pe pereți, ba chiar am invocat câțiva cu trimitere la DJ Dascăl & BatMan. În urma recensământului „rupestru” și studierii atente a micro-universului bisericesc, am constata următoarele:

– pictorii de biserici sau mai bine spus standardu’ grafic ortodox, e fad și lipsit de imaginație. Sunt variațiuni pe aceeași tema. Sfânt bărbos cu chelie, sfânt bărbos cu păru’ lung, alb sau negru, toți cu trăsături identice de zici că-s frați. Un șablon, o bidinea, retușuri la pensulă și gata ctitoria. Conexiunea mea e praf că n-am la ce să mă zgâiesc.

– toți sunt triști. Bă da’ triști, nu jucărie. Pe unu’ nu-l vezi să schițeze un zâmbet. Zici ca sărăceau zugravii dacă mai trânteau în colțu’ buzelor câte un arc de cerc să-i facă mai prietenoși. Sau pictoru’ de la BOR e emo.

– muzica lentă, nașpa, de nani și total plictisitoare. Plus că nu-nțelegi mai nimic. E o lălăială de la A la Z. N-am priceput decât un „aleluia” și cre’ că doua „aminuri”.

– eu m-am cam simțit urmărit. Pe un’ mă fofilam găseam câte un sfânt să stea cu ochiu’ pe mine și așa, cam cu reproș. Parcă știa că am ajuns la doua dimineața acasă… ușor pilit.

– repetiții în exces. Până nu zice de trei ori orice replică, n-ajunge la divinitate. Mai taie din ele bre, a auzit și mămăița surdă din ultima bancă.

– mămăița surdă din ultima bancă și sfătoasă gratuit. Uliu frate, cameră de supraveghere, un pas greșit și ești sancționat. Nu poți să ieși la un tutun că te șâșâie p-acolo. Zici că nu-i tot slujba aia pe care o ascultă din cretacic și pe care a auzit-o de țâșpe mii de ori. Stai bre calmă că n-a schimbat nici cuvintele, nici linia melodică. Da’ n-am ce sa zic, banda lor, teritoriu’ lor.

Concluzie: Biserica tre’ să atragă lumea, sa fie veselie. Acu’ nu zic să vândă bere la halbă, da’ nici așa trist nu merge. Ați văzut gospelu’ la americani? Să fie bună dispoziție și dans că d-asta-i pică românului conexiunea cu biserica. Mă rog… și din alte motive. AICI găsiți alte motive.

Conexiune cu divinitatea… error 404