Aviația dă senzația – 28.01

Tre’ să v-o zic p-aia cu avionu’. În introducere, vă anunț că o să am mai multe articole aviația & avioane. În primul rând pentru că-mi plac și-s mare pierdere pentru aviația națională și internațională că am băut cerneala și nu m-am ținut de carte, și-n al doilea rând pentru că am o prietenă care aparține sistemului și mi-a acordat drepturile de autor pentru întâmplările haioase pe care le-a petrecut. În mod cert o să mai petreacă până la pensionare. Normal, fără nume de persoane sau companii aeriene… de parca voi nu vă prindeți despre ce e vorba și că-n proporție de 90% vorbim de companii lowcost.

Vă mai aduceți aminte că acu’ ceva ani, într-o primăvară-vară, un vulcan din Islanda, probabil din plictiseala, a-nceput să vomite lava, fum și cenușă? Exact, de perioada aia vorbim. Piticul călător de pe emisfera stângă a creierului meu, tropăia și făcea scandal că vrea trei zile de bețivăneală în Irlanda, mai precis Dublin. În momentul ăla s-a făcut o coaliție, ficatul a răspuns prezent și-mi trimitea mesaje subliminale prin bătăi în țeavă cum că ce bine ar arăta în „selfiuri” cu bere Guinness și sticloanțe de irish whisky. M-am lăsat convins repede și m-am pus pe căutări. Am găsit cazare în proximitatea muzeului Guinness, am calculat trasee în diverse situații de urgență si chiar dacă-n loc de sânge aveam bere, cuplam fața și 4X4, adică-n patru labe, tot ajungeam la hotel. Hai să găsim și avion până acolo că nu-mi surâdea ideea de transport terestru plus bărcuță prin zonele umede. L-am găsit și p-ăsta, plătit integral tur-retur că așa-i procedura și așteptam cu drag să vie ziua cea mare. Tot cu aviația ajungi rapid la destinație… dacă funcționează.

Numa’ că-ntre timp, cu doua zile înainte de eveniment s-a produs faza cu vulcanu’. Stăteam cu lacrima-n ochișor pe toate canalele de informare și vedeam cum rând pe rând se-nchideau aeroporturi prin vestu’ Europei. Charles de Gaulle din Paris, Heathrow Londra, de cele mai mici gen Luton, nici nu mai vorbesc. Cum stăteam eu și suspinam, îmi vine-n cap o chestie. Hai să sun la aeroport la biroul companiei să-i întreb de sănătate. O tăntică foarte amabilă, cu un zâmbet sesizabil telefonic, mă anunța să stau liniștit ca Dublin-u’ nu-i închis, total ilogic dat fiind proximitatea cu vulcanu’ năbădăios. În afara aeroporturilor islandeze, Dublin era cel mai apropiat și fix pe alinierea rocii vulcanice. Înainte cu 24 de ore de plecare, se-nchide Dublin-u’. Verific site-ul aeroportului si temerea mea era deja certitudine. Sun iar la aeroport să le zic grozăvie, am uitat să vă zic, funcționa Băneasa și era dedicat companiilor ieftine. O alta voce senină și zămbitoare mi-a spus că nu-i nimic adevărat și că ce scrie pe site-ul oficial al aeroportului e păcăleală de 1 Aprilie pentru că ei „n-am primit nici o informare oficială”. Ce știu ăia de la Dublin, niște diletanți în tot și-n toate, cu băluță-n colțu’ gurii, pentru ei aviația e relativă și-s vasali ai aeroportului Băneasa. Și zic:

– Domnisoară, am sunat să-ntreb vis-a-vis de situație că parcă n-aș bate drumu’ până la aeroport și acolo să văz că e anulat zboru’.

-Nici o problemă, totul este în regulă și nimic nu ne strică programul.

A doua zi mă prezint la aeroport și ghici? Zborul este anulat pe motivul „greu de-nțeles”, cenușa vulcanică la altitudine mare, total neprietenoasă cu motorașele avionului. Să nu te apuce dracii? Normal că am făcut un pui de scandal, eu și restu’ avionului. Atunci am aflat că eu am fost un caz fericit, n-am avut decât 60 de km pierduți și o zi de concediu, da’ erau oameni care veniseră de la Botoșani și tot asa, cu la telefon sa anunțe Bucureștiu’ că Dublin-u’ e-nchis și nu primește avioane. Mă rog, asta e ș-am zis „banii înapoi că vă strâng de gâți”.

-Normal că vă returnăm banii… imediat…

Ne punem la coada și-ncepe iar scandalu’. Am primit juma’ de sumă, adică contravaloarea dusului pentru că, atenție mare și stați cu logica p-aproape, avionu’ de întors nu s-a anulat. Le-am explicat că pentru „să mă-ntorc” trebuie mai întâi „să mă duc” și vorbim de Dublin-Irlanda nu de Adunații-Copăceni-Ilfov… e și ceva apă p-acolo, nu-i asa simplu.

-Ne pare rău, compania noastră nu a anulat acel zbor… dacă-l pierdeți, nu e vina noastră…

Așa deci, tu-ți aia mămițicii tale de pe Caraiman, e un fel de „tu-ți crucea mă-tii” da’ mai elevat și zis în gând. Trei zile am urmărit evoluția vulcanului, știam temperaturi, densitatea norului de chestii, ce conține noru’ de chestii, urmăream activitatea tuturor aeroporturilor din zonă, scriam romanul „Aviația mon amour”. Până-n ziua plecării… ș-am sunat:

-Bună ziua păi ce faceți, mă lăsați la Dublin?

-Bună ziua… da’ dvs sunteți în România pentru că s-a anulat zborul…

-Nu, sunt la Dublin, am apucat Drumu’ Mătăsii, am vizitat Asia, apoi Cercul Polar de Nord, m-am aruncat într-o bărcuță și am pedalat până la Dublin, am ajuns regulamentar, cu trei ore înaintea zborului, da’ văz că e anulat și zboru’ ăsta. BANU’ ÎNAPOI CĂ VĂ IA MAMA DRACU’ DE HOȚI!!!

Cu o-ntârziere de câteva zile am primit banii în cont… muahahahahaha!!! Nu suma-i baiu’, da’ tre’ să le demonstrezi că exista și nebuni mai nebuni ca ei.