Mereu am mers pe ideea că pentru concedii și zile libere, cât ești tânar și-n putere, să te axezi pe locurile îndepărtate, la care ajungi mai greu datorită prețurilor sau accesului nu foarte ușor. P-aci prin zonă, te poți avânta și la pensie, dacă o mai apuci, cu programe turistice sociale, ieftinache și fără prea mare oboseală din toate punctele de vedere. Pentru mine Bulgaria a reprezentat o țară de tranzit spre mult mai titrata Grecie, pot să spun…chiar o corvoadă șoferistică. Nu excelează-n autostrazi, nu că noi am da p-afară, nu excelează-n indicatoare, da’ tre’ să recunosc că la trafic stă foarte bine…e asa…de vară. Am tranzitat spre Grecia, am tranzitat spre Turcia, m-am dat puțin pe la marea lor…mă rog, e și a noastră, pe partea lor de Marea Neagră e mai corect, dar cam atât. Acum am avut ocazia să văd Sofia.
Am intrat pe la Ruse și m-am pus la drum plictisitor. Mai un câmp, mai o livadă, mai un sat perfect pentru a filma o peliculă de ficțiune postapocaliptică în care nu vezi țipenie de om sau animăluț, am rulat ușor și netulburat de cine știe ce trafic până am înțepat autostrada de Sofia unde s-a schimbat peisaju’… în bine.
În sfârșit m-am apropiat de Sofia care m-a întâmpinat cu o șosea lătăreață și bunuță, cu un trafic lejer cât să apuc să mă orientez, o intrare mai „de capitală ” decât intrarea Bucurestiului dinspre Giurgiu și mult mai lată decât alea dinspre Ploiești și Constanța. Și orașul s-a dovedit la fel de aerisit, bulevarde late, participanți la trafic destul de prietenoși și îngaduitori cu Sherman al meu, Dusterelu’ din dotare cu placuțe de Românica. Am ajuns la hoteluț, curățenie și absolut tot la locul lui. Personalul de nota zece plus…pentru ca nu i-am vazut tot weekendu’. Aveau la intrare niste cutiuțe cu cifru, p-asta îl primisem pe mail,în cutiuțe am găsit cardurile de acces, am intrat în hotel, în camera…nici n-aveam nevoie de personal că-n afară de salut n-aveam ce să ne spunem… surprinzător, nu am ce să zic de rău. În zona în care am stat, am ajuns la concluzia ca oamenii au două probleme, băutura și jocurile de noroc. Full de cluburi, cârciumi fără mâncare și casinouri cu de toate, de la păcănele și până la ruletă și alte chestii de stors bani de la fraieri. Printre cei câțiva fulgi de zăpadă cere-și legănau formele efemere prin vântișorul din colecția „iarna-iarna, mai e până la primăvară”, am găsit o cărciumă cu papa unde am și încheiat seara printre cearcăne și bericele.
A doua zi am plecat spre centrul Sofiei. Aici găsești cam tot ce e de vizitat, nu vă plictisesc cu detalii pe care le gasiți oricum pe net. Atenție mare, băieții ăia cu emenzile de parcare stau la pândă mai ales dacă te vede plutaș de pe alte meleaguri. Exact în spatele statuii Sf. Sofia (vezi poza), pe care n-ai cum s-o ratezi, e o parcare normală la bilă și e semnalizată pe waze. Adică parchezi și un nene-ți dă un card pe care se contorizează timpul. Stai căt vrea muschiu’ tău și apoi plătești. Și tonomatele de parcare sunt ok da’ omu’ știe când parchează…când pleacă, mai greuț și n-ai vrea să depășești timpul plătit că te agață parcagii.
D-aci o iei la pas prin tot centru’ și ai de ales intre biserici și ruine…au pe stoc și d-alea și d-alea. De muzee nu m-am ocupat că nu-mi permitea timpul. La biserici e musai de vizitat Basilica Sofia, aia veche, mama lor și e musai să intrați în catacombe. Dacă e sărbătoare vă invit la Biserica Rusească unde se papă bine de la colivă și prăjituri, până la bomboane de toate felurile. Afișezi o moacă spașită, evlavioasă și te omenesc rușii fără probleme. Eu aveam și geaca aia americană cu steag pe ea plus un craniu și tot m-au omenit…mă rog, aveau mimica aia de „iarta-l Doamne că nu știe ce face” da’ dacă papa bun, altceva nu mai contează.
Apropo de papa bun. Dacă vrei bucătărie de la mama Bulgaria, caută restaurantul POD LIPITE care e pe strada Elin Pelin la numarul 1. ATENȚIE, dacă ești în Sofia, bagi adresa pe GPS și-ți arata peste 20 de km, aia e localitatea Elin Pelin și stiu eu un prost care a făcut drumu’ degeaba…nu dăm nume. Tre’ să găsești strada Elin Pelin. Cârciuma e exact pe colț de stradă, ai senzația că e închis da’ nu e, intră cu tupeu și comandă că oamenii ăia știu ce fac și o fac la prețuri rezon. În toată Sofia găsești prețuri prietenoase.
Zic un DA din toată inima, îți merge la suflețel un weekend în Sofia dacă te sustragi din cămpu’ muncii vinerea pe la un 12.00, seara esti acolo și-ți pastrezi sâmbata nealterată numa’ pentru plimbăceală.
Stați că tre’ să vă zic ceva de pe drumu’ de-ntoarcere care e fix ca ăla de ducere, la fel de plictisitor da-l faci pe lumină și mai vezi chestii. Mergeam așa întins și comentam lipsa populației pe meridianu’ bulgăresc și exact când să intrăm intr-o localitate, vedem pe o clădire un … rinocer.
Io-te foto furată de pe net că eu eram prea uimit să mai frânez ca să fac poză. Ce drac de legătură între orăselul bulgăresc și animalu’ ăsta? Mă rog, am continuat, ne-am revenit din uimire și exact la ieșire mai vedem una tare.
Atunci ne-am dumirit. OZN-u’ care furase un rinocer din Africa pentru gradina zoologică de pe planeta gigant 51 Pegasi B (fără glumă, chiar există), a rămas fără combustibil și a văzut o benzinărie. Extratereștrii au întrebat de un grăunte de uraniu îmbunătățit, de ceva coadă de comeată, o lingură de praf de stele da’ din păcate ăia n-aveau decât de 95…și aia ușor diluată. Așa că și-au băgat un băț în cu…OZN și au plecat cu o ocazie. END OF STORY…și e plauzibil.
Dacă cineva vrea la Sofia și are nevoie de indicații prețioase, aștept întrebări.
Pingback: Ce Făcuși Sofico! - 23.08 - Piuituri