Reportaj din carantină

Acu’ o săptămână și puțin trecute fix, m-am întors din Italia exact din zona lovită de năpastă. Adică m-am dat puțin pe la Veneția la carnaval, am ajuns la Milano la un concertuț…d-astea estivale. Vinerea trecută, în urma unei mâncărimi în tălpi și cu…acolo, m-am dat și prin Sofia oleacă. Când să mă pun pe drum spre casă, încep veștile apocaliptice dinspre Italia via România și psihoza cu panica încep să se instaureze în online. Ajuns acasă, mă uit și eu pe știri și văz că tre’ să mă autodenunț la Direcția de Sănătate și să mă autoizolez în vastele apartamente proprietate personală. Asta e, așa e corect, normal, sănătos la scufiță și sincer, nu-mi surâde ideea în caz de ceva nașpa să dau mai departe și nici aia cu „de la șase luni la doi ani „.  Rezolv cu munca să lucrez d-acasă, ceva provizii prin frigider, totul este căt se poate de ok. Sun la autorități și-mi răspunde un nene de la permanență cică, ușor surprins și luat pe nepregătite. Zice ” stați așa că trebuie să vorbesc cu un medic, vă sunăm noi „. Ok boss, sunt cuminte cu ochișoru-n telefon. Și m-a sunat …am dat adresa, numele și atăt, mă rog „să vă spălați pe mâini, să aerisiți și dacă ieșiți la o cumpărătură, să vă puneți mască ” și acu’ chiar că atât. Nici măcar câți ani am sau dacă sufăr de alte afecțiuni în afară de cele de la căpăcică care-s vizibile în orice fac. Bine…la ce să mă aștept că doar n-o să mă trezesc la ușă cu „cosmonauți”. M-am distrat copios când am citit azi un articol printr-un ziar local on-line în care se publica un comunicat al Direcției de Sănătate. Cică la noi în zonă sunt 12 cazuri de autoizolare casnică (unul sunt eu…poate ne facem un grup pe facebook), atent și strict monitorizate. Ha?!?!? Să mori tu!?!?! Pe mine nu m-a sunat nimeni…poate că așa e procedura și nu știu eu.

Acum ceva vreme m-a sunat cineva cunoscut de la o farmacie să ma-ntrebe dacă avem la vânzare mascuțe de mocuțe că e jale mare pe lumea panicată.  Mă uit la știri și cică au început să dispară produsele din magazine…să ardem câmpurile, să otrăvim fântânile…să ne facem sepukku… Da’ nu mai bine ne calmăm puțin, tragem aer în piept și judecăm situația…zic. Este un virus cu mortalitate mică și asta e în dreptul persoanelor în vârstă deținătoare și de alte afecțiuni. Am citit că Vietnamu’ a avut câteva cazuri și-s toți bine, sănatoși, recuperați și externați. Peste tot sunt persoane recuperate da’ la tv tre’ să dăm numa’ de morți și proaspăt infestați. Oameni buni, nu e ciumă bubonică sau antrax…și acolo-s rezolvări. Dacă toată lumea respectă minimul de reguli impuse de autorități și maximul de reguli de igienă, totul o să fie ok. Da? Ne calmăm? Acu’ să nu credeți că bagatelizez fenomenu’, e o problemă mare, mai ales pentru bătrâni, da’ nu e sfârșitu’ lumii.

Deci, eu sunt bine. Lucrez din sufragerie, sunt în pijama, nu ma schimb cât e ziua de lungă și-mi place maxim. Din când în când îmi monitorizez temperatura ș-am plecat luni de la 36,5 și am ajuns azi la 35,5. In ritmu’ ăsta, după carantină o să mă găsiți înghețat. Sper să trec cu bine de weekend-u’ ăsta că-s ieșitolaberedependent și statu-n casă cu zgâit pe geam nu mă coafează.

În rest…TOATE FOARTE BUNE și vă țiu la curent dacă mă sună autoritațilii. Apropo, să nu văz glume la comentarii că le-am auzit pe toate.

Știți când mai citeam de câte unu’ legat de justiție cu „arest la domiciliu”? Mereu ziceam,” io-te ce rău pe capu’ lu’ ăsta, cât de greu îi e mititelului”. Să știți că nu-i așa fun…mai ales dacă ai furat „nește meleoane de euroi” și n-ai Mall în dormitor…nu e cazu’ meu.

2 thoughts on “Reportaj din carantină”

    1. Nu ma mai duc la Stuțu de mai bine de 7 luni, mi-am schimbat locația și nu, nu puteam să nu-i văd pe oamenii ăia în concert

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.

%d blogeri au apreciat: