Ca pisica-n calendaru’ bisericesc – 27.03

Ca pisica-n calendaru’ bisericesc – 27.03

Ca pisica-n calendaru' bisericesc - 27.03

Mai e cineva ca mine care-n momentele de plictiseală se zgâiește pe pereți? Adică… insistent zic. La un rând la magazin, într-o biserică la o nuntă, la fisc pentru plată impozite, tot omu’ modern și relativ sănătos la biluță scoate telefonu’ și se joacă ceva, citește ceva. Eu nu, stau și mă benoclez la pereți dacă n-am altceva în raza vizuală. Acu’ în bucătăria personală, locul ăla misterios cu aparatură în care-mi prind urechile, descopăr chestii noi și viu colorate. „Te uiți ca curca-n crăci” sau „Ca mâța-n calendar”, cam asta experimentez eu în pauzele de țigare când n-am babe de urmărit pe geam. Mai ales a doua, ca mâța-n calendarul… bisericesc. Da, am calendar bisericesc, am înțeles de la colega de apartament că avem de câțiva ani încoa’ și e așa orientativ, să nu fim surprinși de „veniți și luați lumină”, să știm când ne vopsim ouțele, când ne facem bradu’… d-astea strâns legate de religie. Normal că m-am pus pe citit să văz despre ce e vorba-n scripte.

Am ajuns la concluzia că suntem total lipsiți de imaginație când e vorba de pus nume la copii. E plină lumea de Alexandrii și Alexandre, Deniși, Darii și Ioni. Eu aș da un număr la copil, codu’ pin de la card, data când s-au întâlnit părinții și l-au pus p-ăla micu’ pe radaru’ omenirii, terminația de la numărul de telefon, ceva să nu-l uiți. Sau alintături de genu’ Muchi, sau Bubi, Buță, Luță… sau cum îți vine metafora-n cap pentru că oricum, și după ce-i pui nume, tot d-astea o să folosești. La 16 ani, când se coace de buletin, copilu’ are dreptul să-și aleagă numele. Avantajul e că dacă ești tălâmb și alegi nume gen Frichinel, Pepenel (pe bune, am văzut), Turturel, o să te-njure copilu’ toată viața, așa mai bine să-și aleagă singur numele și se spală pe cap cu el dacă nu-i mai place mai târziu. Calendarul bisericesc e un DEX cu nume unu’ mai inspirat ca altu’.

Avem nume alăturat de locul de baștină ca la maneliști. Jan de la Craiova, Vali de la Bărbulești și e foarte clar, e un Jan și un Vali cu adresa din buletin Craiova, respectiv Bărbulești. În analele BOR-ului avem Sabin Egipteanul, un tip pe nume Sabin născut/trăit/plantat lotuși/crescut cămile/murit în Egipt, foarte simplu. Poate că-s mai mulți Sabini și trebuia o diferențiere. Mai avem Pavel de la Xiropotamu, băiatul împăratului Mihail Curopalatul ( nu glumesc), și a trăit în Xiropotamu care cică e prin Grecia pe muntele Athos. Habar n-aveam, am googălit. De ta-su’ mai bine nu vorbim, mi-e frică să caut „curopalatu” că cine știe ce găsesc.

Avem nume alături de ocupație. Întâlnești în calendarul ortodox mai mulți cu sufixul „Marturisitorul” sau „Pustnicul”. La Teofan Mărturisitorul n-am înțeles foarte bine care-i faza, ce-i asta cu mărturisitorul, era pârâcios? Sifona la-mpărăție vecinii care nu țineau tot postu’? La pustnici e clar, căutau o grotă și stăteau acolo-n liniște și rugăciune, cam ca noi în perioada asta, da’ fără grote că avem apartamente. Conon Grădinaru… Conon nu Conan, ăla era barbar și implicit de altă religie. Iosif Imnograful, un fel de greierele lu’ La Fontaine, un cantautor de imnuri și balade bisericești. La asta se pricepea omu’, nu toată lumea s-a născut manager. Grigorie Dialogul, ha? Probabil protectorul blogărilor și inițiatorilor de conversații pe facebook și la rând la lapte. Ioan Scăraru fără nici o legătură cu execuția sau proiectarea scărilor. Cică scrierile de pe niște lespezi cu cuvintele Domnului se numesc scări… sau cuvintele-n sine se numesc scări… oricum, Ioan Scăraru avea lespezi și le zicea scări. Grigorie Luminătorul, posibil întemeietorul RENEL-ului sau profesor care-ți lumina creierașii. Aciulea sunt puțin circumspect, ce să lumineze dacă se ghida după „crede și nu cerceta”, mai rău te băga-n ceață.

Găsim nume cu un fel de adjectiv. Cum găsim acum nume gen Floricica Dansatoare. Se presupune că Floricica e și dansatoare, pentru că dacă mânca uraniu se numea Strălucitoarea, nu? Siluan Athonitul… ce frumooos să te cheme Siluan, cred că mai puneam si un „Pustnicul” după și nu mai coboram din munți de teama că o să mă strige cineva „Siluaaaan, măi Siluaaaan măi!!!” Recunosc, nu știam ce-nseamnă athonit, am googălit și nici acum nu știu, mă rog, nu-s foarte sigur. Cică-nseamnă „neumblat” și tind să cred că așa e. Dacă te cheamă Siluan e clar că nu umbli prin societate și nici partea feminină a societății nu-ți umblă la bijuteriile coroane, dacă sensul e de virgin. La Neofit Zăvorâtu am zis că e rebelul ortodoxismului că bătea romani și le punea ciungă-n păr la ceas de noapte până l-au prins ăștia. Nup, nici nimic. A fugit d-acasă și s-a călugărit. Familia l-a sfătuit „măi Neofițel tată, hai acasă, avem și nevastă pentru tine”. El nimic, a fugit iar și a continuat călugăria. Deci Zăvorâtu e degeaba sau n-am prins eu șpilu’.

Mironosița Maria lui Cleopa, adică cum mai găsim ș-acu’ pe la țară, a lu’ Gheorghe de la răspântie și-n cazu’ de față avem și adjectivuțu’ „mironosiță”. La prima vedere suntem tentați să-i zicem pițipoancă, figuristă, care nu papă tot și face mutre la orice cu gesturi și priviri arogante. Total greșit. Mironosița este cea purtătoare de mir, n-are figuri în cap și chiar se bagă la chestii grele pe care nu oricine le face. Mironosițele au asistat la patimile lui Isus și pentru asta trebuie să ai nerv și stomac tare sau apucături sado-maso.

Exdochia, Domnina, Eutropie, Cleonic, Motanus și soția Maxima, Evplu, Celestin, Plisie și Timolou, și cea mai tare, numărul unu din topul personal, EUVULA. Să ai fată și să-i zici Euvula ai stigmatizat-o pe viață. O să te ducă la azil, nu te recunoaște de părinte și o să susțină teoria că pe ea a adus-o barza. Toate astea le-am găsit în lunile martie, aprilie, mai și iunie, pentru ca primele luni sunt rupte și duse la gunoi și de prin iulie m-am plictisit pentru că oricum mă pierdeam în ele. E o aglomerație-n calendarul ortodox de nu vă zic, parcă merge o ordonanță militară ș-acolo să-i mai rărim puțin. Am ajuns la concluzia că farmacia e facultate ușoară pe lângă teologie. Dipiridamol, metoclopramid și fluocinolon sunt mult mai ușoare ca Sfintele Cuvioase Xantipa și Polixenia

Doamne iartă-mă că nu știu ce scriu.

Jurnal de bord – Ziua 13 – Ca pisica-n calendaru’ bisericesc

1 thought on “Ca pisica-n calendaru’ bisericesc – 27.03”

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: